Un iesean a fost condamnat pentru distrugere, desi singurul pagubit fusese chiar el. Magistratii Judecatoriei Raducaneni au luat însa în calcul faptul ca lucrurile ar fi putut sta mult mai prost. Constantin Amarandii fusese parasit de nevasta si, de aproximativ un an si jumatate, traia singur. De Sf. Maria, în urma cu 5 ani, a purtat o ultima discutie telefonica cu sotia lui, aceasta transmitându-i ca nu are de gând sa se mai întoarca acasa. Deprimat, Amarandii si-a înecat amarul în alcool, bând pe parcursul întregii zile. A doua zi, înca în stare de ebrietate si la fel de deprimat, barbatul s-a catarat pe acoprisul din stuf al grajdului si i-a dat foc cu o bricheta. Focul s-a extins rapid, iar bucati de stuf aprins au ajuns, purtate de vânt, pâna în curtea alaturata, cale de 30 de metri. Ajutata de o cunostinta, vecina a încercat sa stinga focul, fara însa a reusi. În cele din urma, incendiul a fost stins de pompieri, care au reusit sa salveze gospodariile învecinate, dar si jumatate din grajdul lui Amarandii. Ramas la fata locului si interpelat de politisti, acesta a recunoscut imediat ca el daduse foc la grajd si ca are de gând sa-si incendieze si casa. Barbatul a fost transportat la spitalul Socola, medicii constatând însa ca avea discernamânt. Amarandii a fost trimis în judecata pentru distrugere, infractiune care ia în calcul pagubele aduse altcuiva decât autorului faptei. Sunt pedepsite însa si situatiile în care sunt puse în pericol bunurile sau viata altcuiva. Daca acest lucru se petrece prin incendiere, pedeapsa poate fi de pâna la 7 ani de închisoare. „Împrejurarea ca anexa incendiata se afla în proprietatea inculpatului nu este de natura sa înlature caracterul penal al faptei, dispozitiile art. 253 alin. 5 Cod Penal prevazând în mod expres faptul ca, în cazul în care distrugerea unui bun este savârsita prin incendiere si este de natura sa puna în pericol alte persoane sau bunuri, fapta constituie infractiune chiar daca bunul distrus apartine faptuitorului”, au explicat magistratii Judecatoriei Raducaneni. Recunoasterea faptei si vârsta de 68 de ani l-au tinut totusi pe Amarandii departe de gratiile închisorii. Mai fusese condamnat în trecut, dar în urma cu peste 20 de ani, termenul de reabilitare fiind astfel împlinit. Ca urmare, judecatorii au considerat ca o pedeapsa de 1 an si 6 luni de închisoare, dar cu suspendare, este suficienta. Pe parcursul termenului de încercare de doi ani, Amarandii va trebui sa presteze 60 de zile de munca neremunerata în folosul comunitatii, în cadrul primariei Comarna sau a scolii gimnaziale din localitate. Decizia judecatorilor nu este definitiva, sentinta putând fi atacata cu apel.
