O ieseanca a fost condamnata la ani grei de închisoare pentru evaziune fiscala, fiind acuzata de producerea unui prejudiciu de 2 milioane lei bugetului de stat. Desi îsi recunoscuse vina, Curtea de Apel a achitat-o în a doua faza a procesului. Judecatorii au apreciat ca firma pe care o conducea ieseanca era prea fantoma pentru a putea produce vreun prejudiciu. În plus, cu cele doar patru clase absolvite, femeia probabil nici nu întelesese ce presupune acceptul ca „judecata cauzei sa se desfasoare pe baza recunoasterii învinuirii”. Arada Stanescu fusese trimisa în judecata în iunie 2020 pentru evaziune fiscala în forma continuata. Era acuzata ca efectuase prin intermediul firmei pe care o administra, Apromed Com SRL 14 achizitii fictive în valoare de 35,7 milioane lei, rezultând un prejudiciu adus bugetului de stat de 2,15 milioane lei. Femeia din Lunca Cetatuii nu se afla la prima întâlnire cu legea, ea mai fiind condamnata de 5 ori pentru peste 700 de acte materiale de complicitate la evaziune fiscala. Magistratii Tribunalului nu au avut niciun dubiu la pronuntarea sentintei, mai ales ca femeia îsi recunoscuse vina, asa cum fusese stabilita de procurori. Au condamnat-o la înca doi ani de închisoare, pedeapsa care a fost contopita cu cele anterioare. A rezultat o pedeapsa totala de 6 ani, o luna si 10 zile de detentie. Sentinta Tribunalului a fost contestata în fata Curtii de Apel. Pe de o parte, procurorii Parchetului de pe lânga Tribunal au aratat ca prejudiciul retinut în sarcina Aradei Stanescu depasea 100.000 de euro. Prin urmare, ar fi trebuit sa fie condamnata la minim 4 ani si 8 luni de închisoare, chiar si în conditiile recunoasterii învinuirii. Pedeapsa de doi ani de detentie stabilita de Tribunal era mult mai mica. De cealalta parte, avocatul femeii a afirmat ca judecatorii se pronuntasera fara ca Fiscul sa fi emis în prealabil o decizie de impunere în baza careia sa se poata stabili prejudiciul. O astfel de decizie de impunere ar fi putut fi contestata înaintea procesului penal, cu posibilitatea reducerii prejudiciului. În analiza celor doua apeluri, magistratii instantei superioare au plecat de la mecanismul evaziunii fiscale identificat de procurori. Prejudiciul de 2,15 milioane lei stabilit prin rechizitoriu fusese produs prin micsorarea artificiala a masei impozabile în urma achizitiilor fictive facute de firma administrate de Arada Stanescu. „Or, o astfel de versiune sugereaza ca premisa faptul ca societatea ar fi desfasurat cu adevarat o activitate economica reala, a efectuat livrari reale în urma carora a realizat venituri efective care însa au fost «absorbite» în mod artificial de aceste achizitii fictive, fapt ce a permis diminuarea artificiala a profitului real si diminuarea consecutiva a impozitului pe profit”, au subliniat judecatorii. Pe de alta parte, firma nu avea angajati, nici un spatiu dedicat vreunei activitati economice, ori mijloace fixe, ci fusese doar parte a unui lant evazionist format din societati la fel de fantoma. Practic, firma condusa de Arada Stanescu era doar o furnizoare de facturi fictive altor societati, pentru ca acestea sa-si poata reduce masa impozabila, femeia câstigând doar un comision. Din rechizitoriul nu rezulta ca Apromed Com ar fi realizat vreo masa impozabila reala de venituri suficienta pentru a deduce din ea prejudiciul de care era acuzata. „În lipsa unei activitati economice reale, societatea nu are nici obligatii fiscale legate de plata impozitului de profit (neexistând un profit) si nici nu se poate pune problema deducerii TVA-ului atât timp cât nu exista un TVA de plata”, au aratat magistratii. În lipsa unui prejudiciu, nu se putea vorbi de evaziune. Activitatea Aradei Stanescu se desfasurase în afara legii, dar sub forma complicitatii la evaziunea facuta de altii. Or, pentru complicitate fusese deja condamnata. Departe de a ajunge la concluzia procurorilor, ca pedeapsa aplicata femeii trebuie agravata, magistratii Curtii de Apel au decis ca ea trebuie achitata. „Solutia de achitare nu este incompatibila cu declaratia si procedura de recunoastere parcurse în prima instanta de inculpata. Desi inculpata a aratat în rechizitoriu ca recunoaste acuzatia asa cum este descrisa în rechizitoriu, instanta apreciaza ca nivelul de scolarizare al inculpatei (4 clase primare) constituie un indiciu ca aceasta nu întelege subtilitatile juridice ale rolului ei în schema infractionala si relevanta lor asupra solutiei din prezenta cauza, ci recunoaste si îsi asuma într-un mod general implicarea într-o schema evazionista”, au conchis judecatorii.
