Presa si politicienii discuta multe zilele acestea despre concursurile pentru posturile de directori de scoli, despre numarul de candidati potentiali si despre nevoia de profesionisti în domeniu. Mandatele a 9.771 de directori si directori adjuncti vor expira în luna august, dupa ce au fost deja prelungite cu 6 luni, iar Ministerul Educatiei vrea ocuparea lor prin concurs. Aceasta masiva schimbare, de la directori interimari, asupra carora planau acuzatii de subordonare politica, la directori selectati prin concurs, ridica 2 probleme legate între ele. Prima problema este a profesionalismului cerut candidatilor, relevat de conditiile care le vor fi impuse pentru a candida. A doua problema este a disponibilitatii unor candidati cu o suficienta pregatire pentru a asigura un management profesionist al unei scoli. O analiza atenta a criteriilor care vor fi utilizate pentru acceptarea candidaturilor acestor directori arata ca nici unul nu se refera la competente sau abilitati manageriale acumulate sau demonstrate cumva. Cerintele minimale pentru înscriere sunt sa fi lucrat minim 5 ani în învatamânt, sa aiba gradul I sau II si sa aiba calificativul ”Foarte bine” în ultimii ani. Nu este specificat nicaieri ca este obligatorie vreo forma de pregatire sau de experienta practica manageriala, dovedibila cumva, pentru a fi un director de scoala profesionist. Putem presupune ca aceste competente manageriale, de a conduce o scoala, sunt cumva corelate cu aceste cerinte? În nici un caz! Aceste criterii pot fi considerate specifice doar unui post didactic, nu unui post de conducere. Analizând informatiile publice despre etapa a doua, selectia acestor candidati, vedem ca testele scrise cer studierea unei bibliografii care include aspecte privind managementul educational, dar, acumularea competentelor manageriale nu se face doar prin învatarea unor texte din carti. Aceasta abordare a procesului de selectie este o reliefare tacita a faptului ca Ministerul Educatiei nu recunoaste deschis nici o traiectorie de cariera care sa îi formeze, întâi teoretic si apoi practic, pe profesionistii care ar fi potriviti pentru aceasta functie. Ori, este nevoie de o astfel de recunoastere tocmai pentru a marca depolitizarea. In total sunt aproximativ 10.500 de unitati de învatamânt (peste 9000 de scoli si peste 1400 de licee), cu directori si directori adjuncti. Astfel, sunt aproximativ 21000 de posturi în tot sistemul national, pentru care ar fi benefica o forma de pregatire si o gândire a unor etape de dezvoltare a competentelor manageriale demonstrabile pentru a putea candida pe un post de director de scoala. Crearea unui plan de dezvoltare a unei cariere pentru un director de scoala trebuie sa devina un proiect al Ministerului Educatiei, pentru ca pe termen mediu sa vedem un proces formalizat de dezvoltare, care sa asigure formarea continua a unui grup consistent si competent de candidati bine pregatiti, atât teoretic, cât si experiential. Un prim pas ar putea fi valorizarea unor programe de master dedicate acestui parcurs profesional, prin mentionarea în conditiile de participare a unui avantaj acordat absolventilor de programe în domeniul managementului în educatie. De exemplu, la Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iasi exista deja de multi ani un astfel de program, numit ”Politici si management în educatie”, la Universitatea Bucuresti, la Universitatea Babes Bolyai din Cluj si la alte câteva universitati sunt programe numite ”Management educational”. Toate aceste programe declara explicit ca formeaza specialisti pentru management în educatie si sunt acreditate de ARACIS. Daca în cerintele minimale s-ar include o forma de avantajare a absolventilor programelor acreditate de master în domeniul ”managementului educational”, absolventii acestor programe ar putea avea parte de o recunoastere deschisa a acumularii unor competente utile pentru o traiectorie profesionala axata spre management în educatie. Un al doilea pas ar fi imaginarea unei traiectorii de acumulare a competentelor practice de conducere a unei unitati de învatamânt, cu mai multe etape. De exemplu, sa fi fost anterior director adjunct macar 2 ani, pentru a putea candida pe un post de director de scoala. Problema a doua este aceea de a estima disponibilitatea unui numar suficient de candidati cu o buna pregatire pentru a asigura un management profesionist al scolilor. Pentru cele 9700 de posturi exista minim un candidat pe care se poate conta: actualul ocupant al acelui post. Însa, acuzatia adusa numirilor interimare era tocmai aceea ca unii ocupanti nu ar fi buni manageri, în numirea lor, influentata politic, criteriile de profesionalism devenind uneori secundare, în urma intereselor politice. Deci, ce alti candidati, care pot scoate din sistem pe acei directori ”politizati” insuficient de competenti sau de performanti, sunt pregatiti si sunt dispusi sa intre în lupta contra actualilor directori? Cum îsi vor putea sustine ei competenta? Consider ca numarul lor va fi mic, din doua motive: cei care ocupa posturile vor putea demonstra perioade de timp mai mari ca experienta pe un post similar, iar candidaturile din aceeasi scoala vor fi limitate de frica unor posibile conflicte ulterioare cu directorul, daca nu câstigi postul. Cel mai probabil vom vedea candidând si câstigând o mare parte dintre actualii interimari, obtinându-se astfel o anumita depolitizare. Astfel, pe termen scurt, cei 9700 de directori care vor fi confirmati pe post dupa concursuri, vor fi în mare masura aceeasi, vor fi scapat public de eticheta de ”numiti politic” dar vor exista în continuare sanse ca ei sa manifeste partizanatele politice anterioare. Din pacate, nu vor putea toti prezenta un parcurs de acumulare a competentelor care sa garanteze profesionalismul lor, acesta urmând a fi girat doar de capacitatea membrilor comisiilor de concurs de a discerne prezenta sau absenta competentelor manageriale. Tranzitia pe termen lung spre un sistem în care functiile de conducere sa fie ocupate de buni profesionisti implica nu doar depolitizarea procesului de numire a titularilor sau interimarilor, ci si crearea unui sistem national care sa formeze teoretic si practic candidati competenti, cu trepte de evolutie în cariera si de validare a nivelului de competenta manageriala. Conf.univ.dr. Andrei Stefan Nestian
