Ploaia de meteori Perseide, denumita dupa constelatia Perseu, din care pare ca provine, va atinge vârful de activitate în aceasta noapte. Pentru a putea fi observata cât mai bine, cel mai bun loc este departe de lumina artificiala a oraselor. Observatorul Astronomic "Amiral Vasile Urseanu" indica în ce parte a cerului trebuie sa privim pentru a vedea Perseidele. Cea mai buna perioada de observare este dupa miezul noptii pâna dimineata. Orice meteor al carui traiectorie inversa ajunge în constelatia Cassiopeia (între Cassiopeia si Perseu) este o "perseida". Din fericire, anul acesta Luna se va afla într-o faza mica si va apune la ora 23, lasând un cer întunecat pentru mai buna observare a meteorilor, potrivit Observatorului Vasile Urseanu, scrie Agerpres. În timpul perioadei de activitate maxima a Perseidelor, din acest an, Pamântul va trece aproape de un traseu a prafului stelar asociat cometei C/1852 K1, potrivit calendarului ploilor de meteori stabilite pentru 2021 de International Meteor Organization (IMO), fapt care poate conduce la o crestere în amploare a "ploii de stele". C/1852 K1 (Chacornac) este o cometa non-periodica descoperita la 15 mai 1852 de astronomul francez Jean Chacornac, considerata a fi sursa actuala de meteori Eta Eridanids. Fenomenul de "stea cazatoare" este foarte bine cunoscut. Dâra luminoasa de pe cer este lasata de o particula sub 1 mm diametru ce arde în atmosfera Pamântului, la frecarea cu aerul. Pentru o fractiune de secunda se vede acest fenomen, denumit de astronomi meteor (stea cazatoare), produs de particula de praf cosmic care arde în atmosfera. Pietroiul care cade pe Pamânt se numeste meteorit, potrivit www.astro-urseanu.ro. Unde trebuie sa ne uitam pe cer Activitatea Perseidelor a început, ca de altfel în fiecare an, pe data de 17 iulie si se va încheia la 24 august. În perioada maxima, pe un cer senin, se pot observa 100 de meteori într-o ora, potrivit NASA. În mod constant, Pamântul întâlneste un nor de praf si pietre eliberate de cometa Swift-Tuttle, în acelasi punct al orbitei planetei noastre, adica în aceeasi perioada a anului, iulie-august. Viteza de coliziune dintre particulele cometei si atmosfera terestra atinge chiar 59 km/s. Chiar daca particulele norului sunt rareori mai mari decât un bob de mazare, viteza foarte mare cu care se deplaseaza da acestor proiectile minuscule o energie uluitoare. Frecarea cu aerul le frâneaza, ele se încalzesc si ionizeaza o lunga coada de aer în drumul lor. "Ploaie de stele" are radiantul în constelatia Perseu, de unde i se trage si numele. Constelatia Perseu (în latina Perseus) este o constelatie din emisfera nordica traversata de Calea Lactee, potrivit www.timeanddate.com. Este bogata în stele, printre care si steaua dubla Algol. Aceasta este prima stea variabila descoperita, ea fiind observata si de catre arabi. Pentru a vedea mai bine Perseidele, trebuie sa privim cerul între punctele cardinale Nord si Nord-Est, în dreapta cunoscutei constelatii Carul Mare (telefoanele de generatie mai noua au si busola instalata, ceea ce face mai usoara gasirea punctelor cardinale). Ce sunt Perseidele Curentul de meteori al Perseidelor este cel mai cunoscut, de populatia întregului Pamânt, dintre toti curentii majori de peste an, atât datorita faptului ca el a prezentat de-a lungul timpului o activitate regulata (fiind observat de cel putin 2000 de ani), cât si pentru simplul motiv ca perioada sa de activitate îndelungata ofera conditii ideale de observare pentru cei din emisfera nordica. Este unul dintre cei mai dinamici curenti meteori, datorita trecerii, în 1992, a cometei-parinte, Swift-Tuttle, la periheliu - punctul cel mai apropiat de Soare - ocazie cu care s-a produs o intensificare a activitatii. Frecventa meteorilor a fost de 400 pe ora în 1991 si 1992, apoi a scazut la circa 100 pe ora în 1999. În miscarea sa pe orbita, Pamântul întâlneste curentii de meteori în aceleasi zone, punctul lor maxim de activitate producându-se într-o anumita perioada a anului. Acesti curenti de meteori poarta denumirea constelatiei sau a stelei în dreptul careia este situat radiantul: Perseide, Leonide, Aqaride, Capricornide. Primele observatii despre vizibilitatea unui astfel de fenomen se gasesc în cronici chinezesti, unde se spune ca, în anul 36, într-o singura noapte au fost vazuti peste 100 de meteori. Primul observator care a determinat rata orara a curentului de meteori al Perseidelor a fost Eduard Heis, care, în 1839, a numarat 160 de meteori pe ora. Calculul orbitei Perseidelor a fost realizat între 1864-1866 de Giovanni Schiparelli (1835-1910). El a constatat o strânsa legatura a fenomenului cu orbita cometei Swift-Tuttle, care trece prin apropierea Soarelui o data la 120 de ani. Numele de Perseide a fost dat tot de Schiparelli în 1866.
