Înca mai crede oare Florin Cîtu ca la recentul congres al liberalilor a obtinut o mare victorie si ca România este condusa în continuare de un guvern competent? Chiar nu-si da seama ca planurile sale de acaparare totala a puterii au dus tara într-o criza profunda, ale carei consecinte pot fi grave si de durata? Îndraznesc sa sper ca acei cititori care au bunavointa sa urmareasca articolele mele saptamânale nu-si imagineaza ca, plecat timp de o luna în strainatate, m-am deconectat de la - cum se spune - „actualitatea politica interna”. Un soi de masochism, o perversa dorinta de autoflagelare m-au facut sa parcurg zilnic site-uri de stiri si ziare românesti. Mai superficial decât o fac acasa, suficient însa pentru a avea o imagine clara a ceea ce se întâmpla pe scena politica. Toate semnele rau prevestitoare din ultima vreme si-au gasit o nefericita confirmare în luna septembrie, o luna - din multe puncte de vedere - „neagra” pentru România. Nu am prea dat atentie primelor manifestari publice ale lui Florin Cîtu, pe când era doar simplu parlamentar. Personajul mi-a stârnit interesul atunci când, în postura de ministru de finante, a denuntat vehement matrapazlâcurile pe care le-ar fi facut unul dintre predecesorii sai, Orlando Teodorovici, a declarat sus si tare ca detine documente care îl vor trimite pe Orlando la puscarie pentru multi ani, si nu numai pe el, ci si pe alti pesedisti. Numai ca nu s-a întâmplat nimic: documentele n-au aparut, Orlando e bine mersi, „uriasele escrocherii financiare” au disparut în neant. Când a ajuns prim-ministru, m-am gândit (n-am fost singurul) ca e o solutie de moment, menita a depasi criza guvernamentala. Curând însa am constatat, cu oarecare uimire, ca se identifica fara complexe cu noua situatie si ca nutrea ambitii si mai mari. Nimic nu-l recomanda pe Cîtu pentru postul de premier si pentru ce avea sa urmeze: trecutul sau politic e mai mult decât subtire, e lipsit de carisma, are o dictie înfioratoare, gafeaza monumental (ca atunci când a fost întrebat de pretul pâinii). Acesta e politicianul pe care Iohannis si buna parte dintre liderii PNL l-au considerat potrivit sa preia conducerea partidului si sa guverneze România ? Bizara optiune… Înca mai crede oare Florin Cîtu ca la recentul congres al liberalilor a obtinut o mare victorie si ca România este condusa în continuare de un guvern competent? Chiar nu-si da seama ca planurile sale de acaparare totala a puterii au dus tara într-o criza profunda, ale carei consecinte pot fi grave si de durata? Se lasa pe mai departe amagit de corul laudatorilor si al sustinatorilor de conjunctura? În mod normal, cabinetul Cîtu e victima sigura la o motiune de cenzura votata în parlament. Se zvoneste ca „strategii” partidului au în vedere niste solutii sofisticate, spre exemplu o demisie a premierului pentru ca, ulterior, sa fie numit tot el. Va fi Klaus Iohannis complice, pâna la capat, la aceasta mascarada? Daca se ajunge la alegeri anticipate actuala opozitie va obtine, cu certitudine, un scor confortabil. De unde se credea ca liberalii vor guverna fara probleme patru - sau chiar opt - ani, iata ca politica lor nesabuita îi poate readuce la putere pe social-democratii lui Ciolacu si Grindeanu. Nu e nici o paguba, vor spune multi: e suficient sa te gândesti la Rares Bogdan ca sa-ti dai seama ca orice mascarici poate face politica „de vârf” în România. Peste toate, a venit scadenta unei campanii de vaccinare care debutase promitator si a continuat catastrofal. În Franta, ca sa depun o marturie directa, oamenii arata disciplinati certificatul verde când intra în restaurante si în cafenele si, cu exceptia câtorva mii de inconstienti care demonstreaza în fiecare sâmbata împotriva „dictaturii sanitare”, lumea a înteles ca vaccinul e singurul remediu împotriva pandemiei. De altfel, în mai multe tari occidentale, acolo unde statisticile arata un grad înalt al vaccinarilor, viata a reintrat în normalitate. Or, de mai multe luni, am vazut clar ca pentru Cîtu si ai lui importanta era nu combaterea pandemiei, ci cucerirea puterii absolute în partid. Cifrele contaminarilor si ale persoanelor internate la terapie intensiva vorbesc de la sine. România risca sa devina, din punct de vedere sanitar, un stat nefrecventabil. Este urmarea tragica, dar logica a unei degringolade a carei responsabilitate revine, în cea mai mare masura, actualei guvernari. Alexandru Calinescu este profesor emerit la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iasi, critic literar si scriitor
