De la o vârsta încolo, auzi tot mai des variatiuni ale afirmatiei „Nu se mai fac lucrurile ca pe vremea noastra”. La fel si în cazul muzicii, de câte ori nu ati auzit pe altii (daca aveti sub 30 de ani) sau nu v-ati surprins zicând ca „în ultima vreme nu se mai face muzica buna”? În cartea sa intitulata „Teoria armoniei”, compozitorul Arnold Schönberg remarca cele doua impulsuri opuse care produc placere în ascultarea muzicii: „cererea pentru repetarea unor stimuli placuti si dorinta contrara de varietate, schimbare, de un nou stimul”. În ultimii 50 de ani, complexitatea instrumentatiei s-a schimbat foarte mult. Daca genuri precum „new wave” sau „disco” au crescut în complexitate în anii ‘70, pentru a reveni la niveluri de baza scurt timp dupa, productiile care pot fi catalogate ca „folk rock” au ramas la niveluri înalte de complexitate instrumentala indiferent de perioada. Complexitatea genului „indie rock” a crescut constant din anii ‘60 pâna în anii ‘80 si a ramas la un nivel ridicat de atunci. Printre stilurile muzicale care au pierdut din complexitatea instrumentatiei se numara „soul”, „funk”, „classic rock” si „jazz-funk”. Daca înainte radioul era principala sursa de muzica, odata cu internetul s-au înmultit optiunile, iar accesul a devenit mai facil. Cei aflati la vârsta de mijloc îsi amintesc probabil cum, pentru a putea asculta o piesa noua, trebuiau sa fie pregatiti sa o poata înregistra pe caseta de la radio sau sa o copieze de la prieteni, în conditii tehnice mai degraba precare. Muzica straina era foarte greu de gasit si devenea, de multe ori, marfa de contrabanda. Înca un motiv pentru care radiourile si-au pierdut din importanta în ceea ce priveste actualizarea preferintelor este ca majoritatea celor comerciale ofera cam acelasi tip de muzica, facuta dupa retete prestabilite si promovata de corporatii care vor sa riste cât mai putin. Ce au remarcat producatorii este ca vânzarile de albume, indiferent de stilul muzical, cresc pe masura ce scade complexitatea instrumentatiei, ceea ce dovedeste ca sunt anumite formule muzicale care aduc succesul comercial, chiar cu pretul unui rabat din punct de vedere calitativ. De la o vârsta încolo, auzi tot mai des variatiuni ale afirmatiei „Nu se mai fac lucrurile ca pe vremea noastra”. La fel si în cazul muzicii, de câte ori nu ati auzit pe altii (daca aveti sub 30 de ani) sau nu v-ati surprins zicând ca „în ultima vreme nu se mai face muzica buna”? Pe lânga o explicatie subiectiva care tine de gusturile fiecaruia, exista o alta cauza, mai usor de demonstrat de cercetari stiintifice. Studiile arata ca perioada în care suntem cei mai deschisi catre muzica noua este între 12-24 de ani. Mai mult, platforma de streaming Deezer a publicat un studiu realizat pe 5.000 de ascultatori care a urmarit sa determine vârsta la care acestia s-au oprit în a-si completa cunostintele muzicale, iar borna rezultata a fost 27 de ani si 11 luni. Unii se opresc mai devreme, altii mai târziu, iar câtiva reusesc sa ramâna deschisi pe tot parcursul vietii, dar media e undeva în jurul vârstei de 28 de ani. De aceea, dupa 30 de ani creierul devine mai putin permisiv în a realiza conexiuni cu noi tipuri de muzica. Cu alte cuvinte, dupa 30 de ani preferam muzica pe care o cunoastem deja în dauna oricaror noi influente, indiferent de perceptia subiectiva asupra calitatii acestora. Vârsta de apogeu ar fi 24 de ani, când 75- dintre respondenti au declarat ca ascultau cel putin 10 piese noi pe saptamâna, iar 64- descopereau macar 5 artisti noi lunar. Unele dintre motivele pentru care urma declinul pentru subiecti erau cantitatea coplesitoare de muzica disponibila (19-), o slujba stresanta (16-), îngrijirea unui copil mic (11-). Pentru 47- dintre ei nu era vorba de o lipsa de interes, ci si-ar fi dorit sa aiba mai mult timp pentru a descoperi muzica noua. Alti cercetatori spun ca ascultam de fapt aceleasi cântece datorita nostalgiei. Piesele cele mai populare pentru o grupa de vârsta nu intra, de exemplu, în top 100 pentru grupa de vârsta a celor nascuti o decada mai târziu. Înca un aspect important de luat în calcul este dispozitia pe care o avem atunci când dorim sa ascultam si eventual sa exploram muzica noua. Starea noastra emotionala influenteaza mai mult reactia pe care o avem când ascultam piese noi decât calitatea intrinseca a acestora. Cântecele favorite determina producerea de molecule care ne binedispun: dopamina, serotonina, oxitocina etc. De multe ori cautam cântece care sa potenteze ceea ce simtim si de aceea anumite piese pe care le preferam nu mai au acelasi efect intens când sunt ascultate într-un alt context, în care starea noastra e alta. Daca vrem sa ne relaxam, sa citim, sa studiem sau sa meditam, vom cauta un anumit tip de muzica, diferit de playlist-ul pe care ni-l alcatuim pentru când iesim sa alergam sau sa mergem la sala. La fel, daca suferim dupa o despartire dureroasa cautam alte ritmuri decât atunci când simtim nevoia sa sarbatorim o reusita alaturi de prieteni. George Plesu este manager cultural, presedintele Asociatiei AltIasi
