Mai introduce Nicolae Turtureanu în cartea sa poezii (frumoase), însemnari de jurnal (incitante), trimiteri (utile) la cartile anterioare precum si alte „felurimi” (ca sa-l citez pe Caragiale), toate alcatuind un fel de colaj ce ar putea parea derutant, dar care, gratie unor fire subterane invizibile, are coerenta si incita la lectura. De la fereastra e un frumos cadou pe care Nicolae Turtureanu ni-l face de ziua lui. „E un risc sa scrii despre prieteni…” - noteaza undeva Nicolae Turtureanu: îi dau dreptate si adaug ca nu e doar un risc, ci e si greu sa scrii despre prieteni, întrucât încerci sentimentul ca nu ai gasit formulele potrivite sau ca nu ai spus tot ceea ce aveai de spus. Am comentat în mai multe rânduri cartile lui Nicolae Turtureanu exprimându-mi de fiecare data pretuirea pentru poet si pentru publicist. M-am bucurat când m-a anuntat la telefon ca-mi va parveni noua lui carte, iesita de sub tipar taman când autorul ei împlineste o - cum se spune - „frumoasa vârsta”. Oricum, vocea neschimbata, la fel de calda, la fel de (da!) tânara contrazicea flagrant cifra despre care poetul pretinde ca rezulta din cartea de identitate. Si când am intrat în posesia volumului - ce sa vezi: o carte masiva, peste 400 de pagini, de o diversitate a textelor ce tine sa ne arate disponibilitatea autorului, curiozitatea lui intelectuala, capacitatea de „a broda” pe subiectele cele mai diferite si, nu o data, mai neasteptate. De la fereastra se intituleaza cartea aparuta la editura Junimea, titlul trimitând la locul din care Nicolae Turtureanu observa atât joaca porumbeilor care se hârjonesc pe pervaz, cât si dealurile ce se întrezaresc la orizont precum si spectacolul strazii, mereu acelasi dar, pentru un ochi exersat, mereu altul. Privind de la fereastra si, implicit, de la înaltime (apartamentul sau fiind situat, daca nu ma însel, la etajul cinci), autorul ia distanta necesara pentru a judeca lucrurile cu luciditate si calm. Diagnosticele pe care le pune realitatilor politice sunt de o chirurgicala precizie. Când se lanseaza în polemici, e necrutator: stau marturie, printre altele, paginile despre proiectatul bust al lui Paunescu din Copou sau despre teoriile conspirationiste în legatura cu moartea lui Eminescu. Îi reusesc portretele, inclusiv (sau, poate, mai ales) cele în registru ironic: antologica e formula „mamos expozitional”, caracterizând un personaj care se specializase în discursuri la vernisaje, indiferent daca era vorba de pictori profesionisti sau de amatori de la „Cântarea României”. Savuroase sunt si portretele lui Gheorghe Grigurcu si Ion Taranu, lirismul si nostalgia primeaza în evocarile lui Emil Brumaru si Adrian Neculau. Amintirile, de altfel, reprezinta o dimensiune importanta a volumului. Sunt evocate copilaria, studentia, primii ani în „câmpul muncii” la Radio Iasi, perioada de la revista „Cronica”, fireste, precum si stradaniile de a reînvia publicatia sub numele de „Cronica veche”, operatie în care Turtureanu s-a investit total. Nu sunt uitate partidele interminabile de sah, vacantele la Valea Vinului si la Neptun, felurite întâlniri literare (cea în care criticul Vlad Sorianu tine o conferinta lunga si adormitoare e de un haz irezistibil), sunt reproduse parodii si pastise, zona în care autorul era un condei redutabil. Revine, ciclic, amintirea zilelor „revolutionare” din decembrie 1989 (pun ghilimele pentru a respecta scepticismul moderat al scriitorului). Viata literara ieseana e foarte prezenta, apar destule personaje astazi uitate, de altele - mai ales de câtiva colegi de la „Cronica” - autorul a ramas foarte legat si îi aminteste cu vibranta afectiune. Si desigur, peste toti si peste toate, pluteste spiritul sotiei disparute prematur. Putini sunt scriitorii care au izbutit sa exprime, cu atâta dureroasa naturalete, suferinta provocata de pierderea unei persoane dragi. Sunt pagini atât de impresionante încât orice comentariu devine de prisos. Mai introduce Nicolae Turtureanu în cartea sa poezii (frumoase), însemnari de jurnal (incitante), trimiteri (utile) la cartile anterioare precum si alte „felurimi” (ca sa-l citez pe Caragiale), toate alcatuind un fel de colaj ce ar putea parea derutant, dar care, gratie unor fire subterane invizibile, are coerenta si incita la lectura. De la fereastra e un frumos cadou pe care Nicolae Turtureanu ni-l face de ziua lui. Alexandru Calinescu este profesor emerit la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iasi, critic literar si scriitor
