Lecturile obligatorii sau suplimentare pentru vacanta de vara reprezinta un subiect controversat atât pentru elevi, cât si pentru profesori. În fiecare an exista o lista pe care copilul trebuie sa o parcurga, de cele mai multe ori, în vacanta de vara. Cei mai multi dintre acestia nu reusesc sa citeasca nici macar jumatate din titlurile recomandate, iar cei care termina lista de lecturi o fac fie din obligatie, fie din teama ca vor fi sanctionati. Mai este utila lista de lecturi în anul 2022 sau este doar o mostenire lasata de profesorul de Limba si Literatura Româna? Parintii recunosc ca elevii nu acorda o mare importanta cititului pe timpul verii, iar lista de lecturi ajunge sa fie inutila pentru acestia pâna în momentul începerii noului an scolar. Însa, nu vorbim despre o noutate, fiindca aceasta problema a existat dintotdeauna, dar putini profesori au schimbat componenta listei sau, macar, abordarea obligativitatii cititului. „Copilul meu nu reuseste niciodata sa parcurga întreaga lista. Îmi amintesc ca nici eu nu reuseam sa o parcurg în întregime. Îmi adunam toate cartile la începutul vacantei si abia daca reuseam sa citesc o treime din acestea pe ultima suta de metri. Consider ca este utila aceasta lista de lecturi suplimentare, deoarece îi ajuta pe copii sa îsi îmbogateasca vocabularul, sa descopere diferiti autori si sa se pregateasca pentru temele care vor urma în noul an scolar. Copilul ar trebui lasat sa citeasca ceea ce îsi doreste, dar sa fie usor îndrumat si spre anumite lecturi necesare pentru scoala”, declara un parinte din Iasi. Lecturile de vacanta – „la fel de cool ca statul în fata unui ecran” „O carte reprezinta o lume în care poti evada, în care te poti regasi si în care poti identifica un ajutor real de a învata. Pe lânga faptul ca lectura ajuta elevul sa-si însuseasca notiuni de teorie atât gramaticale, cât si literare, aceasta îl ajuta sa se dezvolte personal, sa creasca”, spune Elena-Mihaela Lupu, profesor de limba si literatura româna la Scoala Gimnaziala Sipote. Cartile si, totodata lista de lecturi oferita elevilor, sunt utile, pentru ca îndruma si orienteaza. „Pe lânga faptul ca acest ghidaj asigura validitatea estetica a ceea ce citeste elevul, are si valoare didactica, întrucât usureaza munca elevului pe parcursul perioadelor scolare urmatoare”, explica prof. univ. dr. Constantin Cucos, director al Departamentului pentru Pregatirea Personalului Didactic. Nicoleta Munteanu este profesoara la Colegiul National din Iasi si spune ca, desi cartile recomandate elevilor sunt esentiale, nu ar numi-o neaparat lista obligatorie. „I-as spune lista orientativa, fiindca fiecare copil are nevoile si preferintele lui, autori îndragiti, propriul ritm si, mai ales, cauta altceva. Încercam sa alternam cartile clasice cu volume din literatura moderna si contemporana, sa existe o diversitate tematica si de stil. Miza este ca elevii sa se raporteze la propunerile noastre din timpul vacantei ca la un spectacol”, clarifica cadrul didactic. Daca lecturile nu li se par atragatoare, acestia nu vor intra în joc si vor citi fara vreo bucurie, ci doar pentru ca vor fi constrânsi de parinti. „Ne intereseaza sa le stimulam tocmai placerea de a citi, sa le aratam ca lectura poate fi la fel de cool ca statul în fata unui ecran, o plimbare prin mall sau o întâlnire cu prietenii. Lectura chiar este o alternativa la toate acestea. Nu le înlocuieste, ci e complementara, la început insinuându-se treptat în rutina lor, apoi devenind un reflex. E un mod de a-ti umple timpul, de a îndeparta plictiseala, de a ramâne în compania unor prieteni faini, în care se pot regasi, adica a personajele din carti”, completeaza Nicoleta Munteanu. O lista de lecturi trebuie sa fie alcatuita corect! Parcurgerea integrala a listei de lecturi depinde de modul în care profesorii reusesc sa o calibreze. „Daca merg pe o varianta maximalista, apare riscul demobilizarii celor care ar dori cu adevarat sa citeasca sau al supralicitarii, pentru elevii care dau curs tuturor cerintelor. Gasirea unui echilibru cantitativ, în ceea ce propune profesorul, dar si stabilirea unui raport realist între obligatoriu si liber-consimtit ar constitui solutia cea mai buna”, clarifica prof. univ. dr. Constantin Cucos. Acesta sugereaza ca listele de lecturi din timpul vacantelor sa fie constituite la nivelul fiecarei scoli, în functie de specificitatea fiecareia. De aceeasi parere sunt si profesorii Nicoleta si Emil Munteanu de la Colegiul National din Iasi, pentru care miza nu este ca elevii sa parcurga toata lista. Ei ofera atât titluri obligatorii, cât si titluri care reprezinta doar propuneri. „E important sa fii atent câte carti sunt obligatorii: daca numarul e prea mare, vor fi descurajati, vor cauta portite de salvare, vor trage chiulul - imaginatia lor e fara limite, iar lenea îi face sa gaseasca mereu solutii; daca sunt prea putine, vor crede ca au timp, ca nu e ceva serios, ca pot recupera usor în momentul în care sunt pusi în situatia de a vorbi despre acele carti”, explica Nicoleta. Emil Munteanu este de parere ca unele volume pot deveni interesante pentru elevi, întrucât „le dau prilejul sa se laude în fata prietenilor, sa încerce sa-i convinga ca e un volum super, sa-si doreasca sa citeasca si alte carti asemanatoare, sa schimbe idei cu colegii, eventual sa spere la o întâlnire cu autorul respectiv”. Elena-Mihaela Lupu recunoaste ca, de cele mai multe ori, elevii nu parcurg toata lista, daca aceasta este una stufoasa. „Este esential ca lista de lecturi sa se limiteze la câteva titluri importante dezvoltarii elevului, tinându-se cont de vârsta acestuia”, marturiseste aceasta. Nu trebuie pierdut din vedere faptul ca elevii din mediul rural si cei din mediul urban au parte, în realitate, de o educatie diferita. Cadrul didactic a punctat acest aspect: „Este foarte important nivelul sau si mediul din care provine. Nu se va compara niciodata elevul din mediul rural cu un elev de la o scoala de prestigiu din Iasi. Nu cred ca exista o lista de lecturi standard, ci trebuie creata în functie de copiii pe care îi ai la clasa”. Exista cazuri în care elevii parcurg lista partial, într-o ordine aleatorie, iar la începutul anului scolar ei marturisesc ca au citit operele pe care le vor studia abia la final, explica Cristina Chiprian, cadru didactic de limba si literatura româna la Colegiul National „Garabet Ibraileanu” din Iasi. „Sunt cazuri – mai rare, ce e drept – în care intervin parintii elevilor, care verifica parcurgerea lecturilor, sau insista ca elevii sa citeasca operele fundamentale ale literaturii noastre, având în vedere ca si ei au facut acest lucru la timpul lor”, spune profesoara. Lecturi facile sau titluri consacrate? În momentul când profesorul alcatuieste lista cu lecturi, ar trebui sa îsi cunoasca suficient de bine elevii, sa stie ce anume îi intereseaza, ce au mai citit, ce anume le-a placut si cu ce nu au rezonat. De exemplu, Nicoleta si Emil Munteanu sunt adeptii unor lecturi personalizate. În momentul când alcatuiesc listele, se asigura ca fiecare carte este urmata si de o scurta prezentare. „E o nada, un mod de a le trezi curiozitatea. Si le sugerezi deja o grila de interpretare, îi responsabilizezi, îi faci sa se gândeasca în ce masura lectura lor se va suprapune sau nu peste cea a profului de la clasa. Le trezesti astfel orgoliul”. Unii profesori obisnuiesc sa priveasca vacanta de vara ca o oportunitate de a forta elevii sa lucreze sau sa citeasca tot ce nu au reusit pe parcursul anului scolar. Ei considera ca vara vor avea suficient timp. „Adevarul este ca nu au si nu au tocmai pentru ca vacanta este momentul în care îsi pot gestiona libertatea altfel decât în timpul scolii. De aceea e necesar ca profesorul sa fie subtil. Persuasiv fara a fi autoritar, sa sugereze ce câstiga, ce pot descoperi despre ei si despre viata citind ceea ce le-ai propus”, motiveaza profesoara de la Colegiul National. Aceasta considera ca elevii nu ar trebui lasati sa îsi aleaga singuri toate cartile, deoarece exista pericolul sa ramâna „prizonierii unor lecturi facile, ai unor carti la îndemâna”, care doar le-ar putea crea iluzia ca le ofera ceva. Pofta vine mâncând Asa cum pofta vine mâncând, dragul de lectura creste lecturând. Însa, e necesar sa existe acele indicatii date de profesori. „Apetitul lecturii poate fi condus, format, directivat, tinând cont de preferinte sau dorinte, dar si potentând o anumita experimentare libera, pe cont propriu. A lasa totul pe seama elevului, din acest punct de vedere, iar nu este o solutie”, considera prof. univ. dr. Constantin Cucos. Acesta este de parere ca gradul de alegere libera trebuie sa creasca si în functie de vârsta elevului. Adica, într-un fel trebuie impusa lista de lecturi pentru elevii clasei a V-a si în alt fel pentru cei din clasa a XII-a. El marturiseste ca, daca ar fi profesor de literatura, ar constitui la început de an, împreuna cu elevii, noi liste de lecturi, pornind de la ceea ce acestia au descoperit pe cont propriu. Emil Munteanu spune ca „daca exista niste indicatii clare date de profesor în legatura cu ceea ce trebuie sa citeasca elevii în timpul verii, si parintele poate sta linistit, pentru ca e mai simplu sa dai vina pe profesor ca i-a dat de citit decât sa stai si sa-i explici copilului de ce e important sa faca asta”. Cititul contribuie la formarea unor atitudini, trasaturi de caracter si competente, chiar si când vine vorba despre lecturile selectate din opera scriitorilor canonici. „Este vorba despre dezvoltarea unor comportamente de acceptare sau respingere a realitatii nationale/sociale destinate adaptarii sau neadaptarii în diferite contexte, destinate aprecierii si afirmarii unor valori. Aceste continuturi puse în lumina prin studiul literaturii nationale sau universale sunt necesare, chiar daca ar putea parea învechite”, explica Cristina Chiprian. De la obligatoriu la placut „Am întâlnit multi adolescenti carora li s-a deschis apetitul catre lectura chiar daca în familie nu au existat astfel de activitati, din simplul fapt ca ceilalti colegi aveau si ei de facut acest lucru. Imitarea sociala functioneaza, iar pentru unii eticheta obligatorii poate transforma repulsia într-un obicei care devine, în timp, placut. Copilul va fi curios sa caute si alte genuri literare, sa îsi gaseasca ceea ce îl reprezinta si îi place. Dar varietatea este foarte importanta în a-l ajuta sa descopere, de aceea lista lecturilor este benefica”, informeaza psihologul Monica Dobrea. Aceasta precizeaza ca pot fi evitate cazurile în care elevul dezvolta aversiune fata de citit prin modul în care profesorul si parintele insufla si explica necesitatea.
