Nu treceti cu vederea o piesa rara (document, act juridic), indispensabila pentru istoricii si economistii care vor dori în viitor sa înteleaga ceva din modul în care, de fapt, se planuieste dezvoltarea în România si cum functioneaza administratia centrala în relatie cu nevoile teritoriului. O asa proba apare, de obicei, dupa ce sunt declasificate actele unui Guvern, în urma unei schimbari de regim politic. Justitia însa si-a depasit putin conditia si a facut, un pic mai devreme, posibile dezvaluiri despre istoria recenta. Prematur de spus cu ce efecte. Potrivit surselor G4media, Veronica Tudorescu – fosta consiliera la Comisia Nationala de Strategie si Prognoza, care gestiona proiectele de dezvoltare locala pe timpul lui Liviu Dragnea – descrie, într-o întelegere cu Judecatoria sectorului 1, modul de falsificare a procedurilor din programul de sprijinire a proiectelor de dezvoltare a localitatilor României. Teoretic, primariile depuneau cereri, care trebuiau verificate, analizate dupa criterii de oportunitate si apoi propuse spre aprobare. Însa se sarea peste toate etapele, trecându-se direct la procese-verbale, în întregime inventate si semnate de niste Comisii de evaluare, care anuntau câstigatorii. Astfel, în perioada septembrie-octombrie 2019, nu mai putin de 696 de proiecte au fost atribuite arbitrar, în urma unor discutii informale pe care seful Prognozei, Ion Ghizdeanu, le avea cu reprezentantii UAT-urilor si cu persoane influente din mediul politic si administrativ. Cine era „influentul sef”? Liviu Dragnea, cel care nascocise Fondul de Dezvoltare si Investitii (FDI), prin care Primariile urmau sa primeasca împrumuturi cu dobânda mica pentru investitii în total de vreo 10 miliarde de euro. Avem astfel un mecanism politic extraordinar de constrângere si dominare, care proiecta în teritoriu infinite forme de servilism fata de centru. Totul era arbitrar si abuziv. Finantarea nu tinea nici de competenta, nici de calitatea proiectelor ori de oportunitatea investitiilor, ci doar de gradul de obedienta al primarilor fata de sefi. Norocul nostru, ne spune tot G4media, a fost debarcarea guvernului Dragnea, produsa la finalul lui 2019; din miliardele promise au ajuns doar 4 milioane la vreo 17 primarii, iar planul de dezvoltare locala a Guvernului PSD a fost întrerupt. Mimarea corectitudinii procedurilor (prin intermediul carora statul îsi valideaza functia de servire a intereselor si a nevoilor cetatenilor, fara discriminari sau criterii arbitrare), prin care, zice-se, se administreaza rational o tara, un teritoriu, o populatie, pare cea mai sinistra potemkiniada institutionala perfectionata în ultimele decenii. Credeti ca modelul devoalat de consiliera de la prognoza a fost numai o inventie a lui Dragnea, un caz izolat, un accident nefericit într-o guvernare care o luase razna? Sau vorbim doar de „o varianta” din cele care functioneaza prin rotatie, rafinate, adaptate stilului si experientei partidelor de la guvernare? Credeti ca ceea ce perfectionase Dragnea nu are absolut nici o legatura sau sursa de inspiratie în procedurile testate la Programul de Investitii, Programul National de Dezvoltare Rurala, Programul National „Anghel Saligny”, Programul National de Constructii de interes public sau social derulat prin intermediul Companiei Nationale de Investitii „C.N.I.”- S.A., programele de infrastructura derulate de Ministerul Dezvoltarii etc.? Poate nu la o asemenea dimensiune, nu cu o asemenea nesimtire, dar telefoanele, discutiile informale cu persoane influente din teritoriu si lumea politica au fost si au ramas tot timpul la ordinea zilei. Lasând la o parte discutia despre cât din banii oferiti nu sunt furati si ajung efectiv în investitii, întrebarea este cum, în asemenea conditii, se poate dezvolta echilibrat România? Cum sa nu apara tot felul de decalaje regionale, rezultate ale procedurilor abuzive de împartire a banilor între comunitati? Dezvoltarea preferentiala a unor zone, inegalitatile de sanse aparute prin directionarea unor investitii catre UAT-urile în care partidele au clientela politica, baza electorala sau interese speciale, pare a fi una dintre cele mai perfide modalitati de subminare a încrederii în viitorul acestei tari.
