„Fara muzica viata ar fi o greseala.” Friedrich Nietzsche O fereastra nebanuita se deschide si prin ea intra un aer rece si parca resemnat carând mirosul umed al descompunerii promise, sub stratul de frunze abia cazute sub stapânirea blânda, dar intransigenta a ploilor marunte de toamna. E un miros în care nostalgia vietii înfloritoare a verii se pierde în promisiunea înca ascunsa a urmatoarei vieti ce îsi va gasi seva în fermentarea lenta din straturile cazute. În timp ce mirosul acesta face rotocoale largi si auto-împrospatoare în narile larg deschise, încep sa cada fulgi de zapada. Întâi putini, timizi, dar raceala lor politicoasa vine ca o salvare pentru natura obligata sa îsi primeneasca pielea veche în vazul tuturor. Prinzând parca curaj, tot mai multi fulgi se itesc din ridurile bucalate ale norilor mai grasi decât si-ar fi dorit. Cad aproape cu zgomot, si aduc bucuria unei izbaviri despre care ne pierdusem orice speranta. Sub înghiontirea asta alba repetata, mugurii viitoarei vieti învie în pulsatii, întâi mai rare, dar tot mai puternice pâna când îsi aduc aminte ritmul întreg al reînvierii sub stratul de putregai nobil. O data cu pulsatia datatoare de viata din maruntaiele pamântului, se trezesc miraculos, parca într-o camaraderie izvorâta din creatia initiala, cartile vii din care citesc inginerii creierului. Se trezesc din somnul vigilent în care se alintau pâna atunci, îsi deschid aripile si hranesc procesele bine potrivite care sfârsesc pe schelele permanente ale organului inteligentei. Imagine creata de autor cu ajutorul Bing AI Am mers schiopatând cu cârja strâmba a cuvintelor pe muzica concertului de pian al lui Grieg. Dar ceea ce se întâmpla în creier nu mai tine cont de sensibilitatea ascultatorului. Notele si linistea dintre ele trezesc într-adevar genele pâna atunci adormite care protejeaza creierul de slobozirea proceselor degenerative care invita musafiri celebri, dar terifianti cum e domnul Parkinson. E un dar frumos al creatiei. Sunt aceleasi gene care dau pasarilor darul cântului. Poate si de aceea doar cântecul le poate trezi la viata. Poate pâna când vom întelege toata lucrarea vietii vom aduce si mai multa muzica în viata noastra. Muzica izvoraste din lutul primordial al creatiei si este scrisa profund în toate caramizile ei. Si nu doar ca sta înscrisa ca un mesaj al creatorului pentru fiecare generatie, dar poate sa învie si sa puna în miscare lucrarile cele mai profunde de care este capabil un organism viu. Si îl pazeste de rele ca un val nevazut aruncat peste putinatatea noastra fascinanta în zbaterea ei. Bogdan Iliescu este medic primar neurochirurg la Spitalul de Neurochirurgie din Iasi si presedinte al Asociatiei Creierului Iasi
