Gânduri despre noi... Poate nu suntem cel mai fericit dintre popoarele lumii, poate ne lipsesc mai multe decât le lipsesc altora, poate am fi putut sa ajungem mai departe decât suntem astazi. Suntem ceva mai putin decât perfecti, avem metehnele noastre nationale, nu ne merg întotdeauna toate ca unse, ba chiar uneori ne merg atât de prost, încât lasam totul balta si plecam unde vedem cu ochii prin lumea larga. Nu avem clasa politica pe care românii cred ca ar merita-o. O spun chiar eu, fara ipocrizie, unul din membrii acestei clase politice. N-am avut si poate înca nu avem liderii ideali, acei clar-vazatori ai istoriei care sa ne îndrume pasii spre zari mai luminoase. Preferam sa ne certam mai degraba decât sa punem umarul împreuna pentru a împinge lucrurile spre mai bine. Ne lasam prea des atrasi în conflicte minore, în care ne cheltuim inutil energiile pe care, poate, le-am putea folosi în scopuri mai nobile. Suntem mai degraba pesimisti decât optimisti, punem prea des raul înainte, la fel ca si caruta în fata boilor. Dupa care ne miram ca treaba nu merge. Mai degraba cadem pe gânduri, asemenea ciobanasului mioritic, decât sa actionam, mai degraba ne resemnam, decât sa ne revoltam, iar când ne revoltam, ne trece repede si ne dam seama ca n-am rezolvat mare lucru cu revolta noastra. Uitam ceea ce e important si ne încarcam memoria cu maruntisuri. Uneori, din cauza bunelor noastre intentii si a unei naivitati structurale pe care ne-o purtam ca pe o cruce prin istorie, suntem prea usor manipulabili, prea usor de dus de nas. Iar când ne prindem, e prea târziu. Si dupa aia iarasi uitam si iarasi o luam de la capat. Nu stim sigur daca ne mai iubim sau nu, cu adevarat, tara, daca mai e a noastra sau am vândut-o deja pe un pret pe care îl vor afla copiii nostri si copiii copiilor nostri. Nu stim daca nu cumva am fost deja înghititi de nisipurile miscatoare ale globalismului sau ale unei europenitati pe care o întelegem si nu prea, o acceptam si nu prea. Nationalismul nostru nu e chiar unul de fiecare zi, ci mai degraba declansat în momente festive, în sunete de fanfara si pas de defilare. Nationalismul nostru nu e ceva foarte clar, uneori îl simtim ca pe o haina pusa direct pe piele, alteori e asemenea unui cuvânt dintr-o limba de demult pe care nu mai stim s-o vorbim. Nationalismul nostru, confiscat de-a lungul timpului de nationalisti de serviciu cu gura mare si destin mic, este cam ca spatiul mioritic descris de Blaga pe formula deal-vale, deal-vale, deal-vale. Avem umor, nu mereu de mare rafinament, dar avem... O înclinatie spre bascalie, spre haz de necaz, dar si spre auto-ironie. Îl simtim mai apropiat pe Caragiale decât pe Eminescu, poetul nostru national pe care îl pomenim des si îl întelegem rar. Ne laudam frecvent cu Brâncusi, dar nu ne-am asumat tentatia spre infinit a artei lui. Ne plac „caldutul” si „molicelul”, iubim diminutivele si, în general, ne multumim cu „putintelul”. Mai ales daca suntem luati cu „binisorul”. Jocurile la miza mica sunt specialitatea noastra. Desi din când în când, unii compatrioti exerseaza si arta tunului... Avem o relatie ciudata cu divinitatea. În calendare avem sfinti-voievozi carora le-au placut cu asupra de masura femeia, vinul de Cotnar', sângele dusmanilor. Suntem experti în sarutat icoane si scuipat fete bisericesti. Ne temem de Dumnezeu, însa suntem convinsi ca, la o adica, putem sa o dam la pace cu Marele Boss. Ne facem câte o duzina de cruci pe zi, si înjuram de cele sfinte de doua ori mai mult. E în noi suferinta unui Christ rastignit, dar si privirea piezisa a unui Iuda catre capra vecinului... De câteva ori pe an, ne încearca depresia si atunci începem sa ne vorbim de rau tara, confundând-o cu conducatorii ei. Ne revenim repede amintindu-ne ca avem munte, mare, delta si câmpii bogate în flori. Si uneori, daca nu e un an cu seceta, bogate în culturi agricole. Avem clisee si prejudecati, avem explicatii pentru toate si pentru nimic, avem crize de nervi si de melancolie, ba avem de toate, ba nu avem cât ne-ar trebui, suntem paradoxali si fascinanti, suntem aici si în alta parte, suntem aceiasi si totusi altii, suntem ieri si mâine... ...SUNTEM ROMÂNI! LA MULTI ANI, ROMÂNIA!
