Razboiul declansat de Rusia prin invazia în Ucraina, desfasurarea de forte si distrugerile provocate în tara vecina ne face sa ne întrebam la ce nivel se afla capacitatea de aparare militara a României. Dincolo de asigurarile repetate pe care ni le dau NATO si Statele Unite ale Americii, ca fiecare centimetru patrat din teritoriile membrilor aliantei va fi aparat, este limpede ca o eventuala agresiune nu înseamna ca trebuie sa apasam butonul de panicasi sa asteptam salvatorii de oriunde ar veni ei. Asadar, cum arata arsenalul armatei române? Este el ceea ce vedem la paradele militare organizate de Ziua Nationala sau nu doar atât? Cum ar înfrunta Iasul un inamic care se apropie de oras? Razboiul modern arata cu totul diferit fata de ultima conflagratie mondiala, ne atrage atentia unul dintre militarii aflati în serviciu activ din anii '90 si care a participat la mai multe misiuni ale trupelor române pe teatrele de lupta. Nu mai exista front, ci actiuni punctuale sau de anvergura, ambuscade si lupte de gherila. În materie de blindate, armata se bazeaza pe tancul TR-85, care, modernizat ca sa fie compatibil cu standardele NATO, a primit numele Bizonul. Dar la Iasi nu mai exista niciunul de câtiva ani, dupa ce ultimele au fost mutate la Bacau. Transportoarele blindate sunt cele vechi, vopsite în verde închis, pe care le vedem la defilarile tehnicii de lupta. Nici divizion de artilerie nu mai exista la Iasi. Interlocutorul nostru ne povesteste însa ca dotarea a fost cu totul alta în misiunile din Irak si Afganistan. Echipamentul individual începea cu pustile austriece Steyr de doua calibre, 5,65 si 9 mm. În România, trupele speciale ale armatei au fost primele dotate cu acest tip de armament. Cele de calibrul 9 mm, pentru lupte urbane, au teava scurta, reculul e inexistent, iar zgomotul unei împuscaturi are intensitate scazuta. Un contract semnat în 2019 cu constructorul italian Beretta urma sa doteze militarii activi cu pusti de asalt ARX 160, respectiv cadrele MAI cu pistoale în locul batrânelor Carpati. Între 50 si 70 de mii de militari sunt activi astazi în România, ne spune "veteranul", invitându-ne sa comparam ce înseamna cele doua procente din PIB alocate Apararii, adica 8 miliarde de dolari, fata de necesarul de cheltuieli pentru o armata moderna bine înzestrata. În cazul unei mobilizari, baza ramâne AKM-ul sau celebrul Kalasnikov. Cine stie sa-l foloseasca? Stagiul militar obligatoriu a fost suspendat în 2007 pe timp de pace. Suspendat, ne repeta cel cu care am stat de vorba ieri mai bine de doua ore. În loc de Javelin Cât costa celebrul de-acum sistem de rachete antitanc Javelin, spaima blindatelor rusesti care au invadat Ucraina? Nu mai putin de 175 de mii de dolari lovitura. Un tanc este însa mult mai scump. Sistemul este refolosibil, iar o racheta valoreaza atât de mult pentru ca pentru ca îsi urmareste tinta pe care a fixat-o tragatorul fara sa mai fie nevoie de ghidaj manual. E nevoie de doi oameni ca salanseze încarcatura, ne explica interlocutorul nostru: unul tine lansatorul, iar celalalt duce rachetele, pentru ca fiecare cântareste 8,5 kg. România nu detine Javelin. Avem în schimb sistemele frantuzesti Milan, echivalentul vestic al "Fagotului" sovietic, complexul antitanc semiautomat din anii '60. "Era bun si destul de precis", ne spune cel cu care am stat de vorbasi care a tras cu toate armele mentionate. Doar ca, adauga el, nu mai avem rachete pentru "Fagot". Trebuia sa fi cumparat de la rusi câteva zeci de mii înainte sa intram în NATO, pentru ca nu erau foarte scumpe: 35 de milioane de ROL, respectiv 1200 de dolari bucata. În dotarea armatei române sunt în schimb sisteme israeliene Spike si suedeze NLAW, mai ieftine, dintre care cele din urma sunt ultrausoare si de unica folosinta: lansatorul nu mai poate fi reutilizat dupa lansarea rachetei. Cu o grupa de opt oameni, dintre care trei sunt echipati antiblindate, iar trei cu arme antipersonal, se poate crea o ambuscada, asa cum s-a vazut în unele înregistrari video din Ucraina, ne explica unul dintre "Lupii Negri". Cu doua asemenea grupe, dintr-o ambuscada este practic imposibil de scapat, cu conditia unei sincronizari perfecte prin sisteme de comunicatii. Rachete si resurse umane Totusi, care este scaparea în fata unui baraj de artilerie, cum este cel prin care rusii pun la pamânt cladiri militare si civile? Singurul raspuns pe care l-am obtinut este ca si armata româna are în dotare lansatoare de rachete. În arsenalul armatei exista lansatoare GRAD montate pe senilate, care însa sunt foarte imprecise. Daca bate vântul, deja traiectoria e deviata, ne spune interlocutorul nostru, si riscul de a lovi altceva este mare. De altfel, viteza vântului este luata în calcul si la tragerile clasice de artilerie. Înca se mai gasesc în tara circa 50 de sisteme LAROM, lansatoare de proiectile reactive, întrecute însa de departe de lansatoarele americane de rachete HIMARS (sistem lansator multiplu de rachete cu bataie mare), mai putine la numar, dar mult mai precise: 30 de sisteme în România. Acestea din urma, achizitionate anul trecut, sunt instalate la Focsani si Constanta. Mai exista însa o arma: resursa umana. Si omul nostru a mentionat ca, în Afganistan, românii si polonezii au fost cei pe care americanii s-au bazat cel mai mult. Polonezii au fost mai prezenti în Irak, românii, în Afganistan. Alte contingente din state est-europene au trimis doar instructori (Ungaria) sau au facut paza la obiective ale altor forte dislocate acolo (Bulgaria).
