Pe 23 mai a debutat seria de evenimente “Ne vedem la Mitropolie”. Sala “Iustin Moisescu” a Centrului Eparhial din Iasi se doreste a deveni tot mai mult un spatiu al prelungirii “prelegerilor” în “dialoguri”, în vederea întaririi “comuniunii”. Periodic vom organiza aici lansari de carte si conferinte, concerte, proiectii de film sau expozitii. Deschidere spre cultura si stiinta. Fara complexe si prejudecati. Cu onestitate si cu dorinta sincera de a cauta, în toate, Adevarul. De fapt, nu e ceva nou, ci doar e o încercare de a aseza cele ce oricum “se petrec la Mitropolie” sub un concept mai clar definit. Deloc întâmplator, pentru debut am ales doi profesori ai Universitatii “Al. I. Cuza”, Nicu Gavriluta de la Facultatea de Filosofie si Stiinte Social-Politice si Dragos Zetu de la Facultatea de Litere. Daca notorietatea primului a depasit demult granitele tarii, cel de-al doilea se afla nu foarte departe de debutul sau în spatiul public. În cadrul întâlnirii, am consacrat un moment si pentru lansarea a doua volume: “De ce ne plac supereroii? Mitologia si simbolistica filmelor Marvel”, autor Nicu Gavriluta, aparut la Editura Polirom anul acesta, si “Dincolo de ideologie: James Bond si femeile”, autor Dragos Zetu, publicat de Editura Junimea la finalul lui 2021. Ele m-au inspirat în a propune ca dialogul pe care l-am moderat sa abordeze diferitele fatete ale unei teme de mare actualitate: “Cinematografie, mit si ideologie”. Pe scurt, putem sesiza în multe productii cinematografice (nu doar la cele produse de Marvel) o valorificare a multor mituri care au marcat istoria omenirii. Dar filmele de azi, poate mai mult ca altadata, sunt tot mai influentate de ideologiile la moda sau care sunt insistent promovate, cum ar fi neomarxismul, feminismul ori ecologismul. Poate parea unora frivol a discuta despre filme cu supereroi sau cu spioni de tipul James Bond. Va asigur, însa, ca niciunul dintre cei doi autori nu si-ar pierde o secunda din timpul dedicat cercetarii pentru ratiuni de ordin comercial. Nicu Gavriluta a explorat, din perspectiva sociologica, domenii precum religia, antropologia sau sportul. În textele sale gasim radiografii tulburatoare ale lumii de azi si chiar pagini cu valente profetice, precum cele din “Noile religii seculare”. Dragos Zetu are un simt aparte în a identifica autori si teme de impact, anticipând un anume “trend” cultural. Spre exemplu, a studiat si publicat primul în România o analiza a operei scriitoarei canadience Alice Munro, înainte ca aceasta sa primeasca, în 2013, premiul Nobel pentru literatura. Marvel si franciza James Bond au facut nu doar istorie în lumea filmului, ci au si un impact de anvergura mondiala la nivelul mentalitatilor. De aici si interesul cercetatorilor de nivel academic. Inclusiv al celor crestini, cu preocupari de ordin misionar. Avem nevoie sa întelegem cum gândeste omul de azi, ce anume îl fascineaza, îl seduce. Când a ajuns în Areopagul atenian, desi “duhul lui se îndârjea în el, vazând ca cetatea este plina de idoli”, totusi, dupa multe discutii purtate inclusiv “în piata, în fiecare zi”, Sfântul Apostol Pavel îsi începe discursul cu un cuvânt de apreciere la adresa acestor idolatri, numindu-i “foarte evlaviosi” si indicând ca a venit sa le vorbeasca despre “Dumnezeul necunoscut” (v. Faptele Apostolilor 17, 16-23 scl). Evanghelia nu se poate propovadui ignorând realitatile lumii de azi, ca si cum ar fi totuna daca suntem în secolul al III-lea sau în cel actual. Cuvântului Domnului, da, e acelasi, dar contextul e diferit azi fata de acum doua mii de ani. De aceea, Duhul ne îndeamna sa fim receptivi si creatori. Sa aruncam mrejele ca niste pescari iscusiti acolo unde se aduna pestii, nu unde ni se pare noua ca ar trebui sa fie. Nu e spatiu suficient pentru face o prezentare a celor doua carti în discutie. Va las placerea de a le lectura. Va asigur ca ele va ajuta sa deschideti o perspectiva noua cu privire la filmele la care se face referire. Dintre multele lucruri pe care le-am retinut în urma lecturii, va împartasesc doar doua idei la care e bine sa reflectam. Prima, de la profesorul Nicu Gavriluta: “Povestile sunt consubstantiale naturii umane, asemenea unor îndeletniciri cotidiene” (op. cit., p. 206). Mai mult, citându-l pe Jonah Sach, se poate spune ca “mâncatul face posibila viata, povestile fac ca viata sa merite sa fie traita”, iar “cei care spun (si traiesc) cele mai bune povesti vor domina viitorul”. A doua e de la profesorul Dragos Zetu, care atrage atentia ca “granita dintre cultura înalta si cea populara este extrem de instabila” (op. cit., p. 9). Piesele de teatru ale lui Shakespeare, de exemplu, erau considerate “populare”. Acum, e considerat scriitor de elita, un titan al literaturii mondiale. Invers, numele tenorului italian Luciano Pavarotti ajunge din elita operei în topurile de muzica dedicate pieselor comerciale. As mai adauga ceva, cred, esential, apropo de tema discutata la Mitropolie. Întotdeauna crestinii trebuie sa caute la ei, la modul în care traiesc sau nu autentic în Hristos, cauze ale multiplelor decaderi din lume. Daca ei nu-i pot inspira pe cei necredinciosi prin modelul propriu de viata, daca nu se vor apleca asupra framântarilor reale ale omului de azi, atunci vor lasa loc pentru “cel platit si cel care nu este pastor” (Ioan 10, 12). Am mai spus-o si cu alt prilej: daca astazi este o inflatie de supereroi pe piata filmelor, acest lucru este si o consecinta a secolelor în care sfântul a fost degradat la statut de supererou. O spune cu multa durere un autor care a trait înainte de revolutia bolsevica din Rusia: “Sfântul este urcat pe piedestal, sub piedestal apare pe loc o tinichea, iar în tinichea se arunca banutii si la asta se reduce totul. Iar pentru instruirea poporului se alcatuieste «viata» sfântului unde, cu o straduinta excesiva, se aduna cele mai neobisnuite evenimente din viata lui, cele mai uimitoare minuni, pentru a aseza sfântul cât mai sus, pentru a-l face cât mai putin asemanator cu oamenii obisnuiti. Astfel, oamenii uita ca sfântul a fost, de fapt, si el un om ca si ei, si ca, respectând proportiile, fiecare poate deveni, în principiu, ca el" (Ieromonah Tihon, Arhiereul, Editura Cathisma, Bucuresti, 2009, pp. 167-168).
