În viziunea lui Marx, naratiunea despre comunismul primitiv suna în felul urmator: cândva, în timpuri imemoriale, proprietatea privata era necunoscuta omului. Hrana era distribuita dupa necesitati, iar toti cei aflati în nevoie erau îngrijiti. La un moment dat, s-a produs o schimbare majora: tranzitia de la vechea forma de organizare (indivizi mobili, vânatori-culegatori) la cea având în centrul ei practicarea pe scara larga a agriculturii (indivizi sedentari, cultivatori de plante si crescatori de animale domesticite). Aceasta transformare a implicat aparitia proprietatii asupra pamântului, a fortei de munca si a resurselor naturale. Asadar, proto-comunitatea naturala si egalitara a fost distrusa de emergenta concurentei. Cu alte cuvinte, Edenul originar a fost distrus de modernitate. Teoria marxista a aparitiei proprietatii si a materialismului e dominata de ipoteza evolutionista, societatile umane fiind întelese si radiografiate ca trecând în mod automat de la mic (statut primitiv si barbar) la mare (statut de civilizatie). Aceasta a provocat extrem de multa admiratie în lumea intelectuala si politica, influentând decisiv, printre altele, ideologia feminismului sau politicile cu privire la divort implementate de catre Mao în China. Manvir Singh, antropolog si cercetator la Institutul de Studii Avansate din Toulouse (Franta), a publicat recent un studiu în care contesta „suprematia” conjecturii lui Marx. Pentru a demonta aceasta minciuna cu pretentie de adevar stiintific, autorul face apel la cercetarile întreprinse de profesorul de antropologie de la Universitatea de Stat din Arizona (SUA), Kim Hill. Acesta a studiat îndeaproape comunitatea de vânatori-culegatori Aché din Paraguay. Este vorba despre un trib primitiv, de mici dimensiuni (maxim 20-30 persoane), majoritatea timpului fiind dedicat procurarii de hrana. Foarte interesant, nimeni nu purta haine si încaltaminte si frecvent se practica divortul. Hill observa modul cum se împartea familiilor din trib prada capturata. Semana, în ochii lui Hill, cu felul în care cel care pregateste gratarul la iarba verde, ofera câte o bucata de carne prajita comesenilor. Însa, pe parcurs, a sesizat ca barbatii nu aveau voie sa consume din ceea ce au vânat, având un control extrem de redus asupra redistribuirii, sotiile si copiii acestora primind portii la fel ca toti ceilalti, în functie de nevoi. Cu alta ocazie, profesorul Hill a radiografiat tribul de culegatori-vânatori Hiwi din Venezuela, unul mult mai generos ca dimensiune (aproximativ 100 de indivizi). Acestia nu divortau niciodata si alocau mult mai putin timp procurarii de hrana, preferând, în schimb, odihna si relaxarea (erau consumatori de substante halucinogene si mari dansatori). Modul de împartire a hranei demonstra diferente fata de tribul Aché din Paraguay. În cazul Hiwi, vânatorul si familia lui erau privilegiati, consumând cea mai mare parte din hrana vânata. Restul era distribuit doar unei minoritati (maxim 10- din numarul de familii constituente). Marea majoritate nu primea nimic. Cu alte cuvinte, asa cum observa Singh, „Sa detii ceva, … înseamna sa-i excluzi pe altii de la a se bucura de beneficiile sale. Sunt proprietarul unui mar atunci când eu îl pot mânca si tu nu. ... Privilegiile speciale ale vânatorilor au schimbat drepturile de proprietate de-a lungul unui continuum de la complet publice la complet private. Cu cât puteau monopoliza mai multe beneficii - de la trofee la organe si capital social - cu atât mai mult se putea spune ca erau proprietarii carnii lor.” Alte exemple demonstreaza ca tribul Aché, considerat portretul ideal al ideii de comunism primitiv, reprezenta exceptia, nicidecum regula! Se estimeaza ca peste 70- din comunitatile de culegatori-vânatori recunosteau (si chiar respectau) aplicarea drepturilor de proprietate asupra unor anumite resurse naturale. Tipul de economie redistributiva folosit de tribul Aché pare sa nu aiba nimic în comun cu acea bunatate originara pierduta (invocata atât de des de catre Marx). De fapt, el se sprijina pe conceptul de retele de interdependenta, adica pe sprijinul reciproc pentru supravietuire. Atunci când un membru al tribului devine neputincios, el si familia sa sunt ajutati. Astfel, aceste retele ne spun ca atasamentul fata de bunastarea celorlalti este esentiala pentru propria bunastare. Interesul este ca ceilalti sa fie apti, puternici si prosperi pentru a putea sa îi ajute sa supravietuiasca pe cei care întâmpina dificultati la un moment dat. Astfel, cel care aducea hrana în comunitate era obligat de propriul interes sa o împarta apropiatilor pentru a-si asigura propria supravietuire. Atunci când aceasta nevoie disparea, prietenii de convenienta erau uitati sau marginalizati. Desi dovezile privind existenta unui comunism primitiv sunt false, naratiunea marxista supravietuieste, deoarece logica si structura argumentatiei din spatele ei sunt insidioase. Daca este corecta presupunerea ca societatile au evoluat precum fiinta umana, de la stadiul de bebelus la adolescent, om matur si batrân, atunci nu poate fi nimic falacios în a crede ca ele au marcat în decursul istoriei umanitatii si tranzitia de la Edenul fara proprietate privata la iadul bazat pe competitie egoista si fara scrupule. Efectul în planul ideologic devine devastator, lasând loc oportunitatilor nelimitate pentru critici vitriolante la adresa sistemului capitalist, considerat lacom si infam, vinovatul de serviciu pentru distrugerea Paradisului si coborârea iadului pe pamânt. Oare ne-am dori vreodata sa traim, cu adevarat, precum oamenii din tribul Aché? Am fi mai fericiti crezând, fara convingere, într-o himera? Sau solutia consta în acceptarea propriilor noastre limite si esecuri? Atunci când Adevarul triumfa, amagirea nu poate sta decât pe locul doi! Inima sus! Aurelian-Petrus Plopeanu este cercetator CS II dr. habil. si director al Departamentului de stiinte Socio-Umane, Institutul de Cercetari Interdisciplinare din cadrul Universitatii „Alexandru Ioan Cuza” din Iasi si cadru didactic asociat al Facultatii de Economie si Administrarea Afacerilor
