Fiecare dintre noi, dupa cum spunea cineva, îsi construieste paradisul sau infernul în functie de credinta sa. Celui care crede în lumea de apoi i se va revela lumea de apoi, construita în sufletul sau cu migala. Celui care nu crede nu i se va releva nici paradisul, nici infernul. * Aeroporturile atât cele mici, dar mai cu seama cele mari, pe unde se perinda un puhoi nesfârsit de lume, îti accentueaza senzatia ca omul este o simpla cifra, dintr-o infinitate de cifre ce intra si ies în si din aeronave, venind din directii diferirile si plecând în directii diferite ce se intersecteaza fara sa se atinga în diferite puncte pierdute-n univers. Oriunde îti arunci ochii, vezi cifre alergând cu trolere si cu rucsacuri pe culoare. Oriunde privesti, vezi cifre urcând si coborând pe scara rulanta. Oriunde îti întorci capul, vezi cifre facând check-in. Si cifre scanându-si biletele de zbor. Cifre prezentând la ghisee în fata cravatelor si cozorocurilor pasapoartele si cartile de identitate. Cifre ce-si fac din mâna sau se îmbratiseaza în salile de asteptare înainte de îmbarcare sau dupa aterizare. Cifre ce se privesc în oglinda la WC si cifre ce se rujeaza. Cifre ce urineaza des înainte de plecare si cifre ce beau whisky din sticlute mici ca sa scape de stres. Cifre ce fac sex în avion. Si cifre ce-si fac matanii invocând numele lui Dumnezeu. Cifre barbati si cifre femei, cifre de ambele genuri si cifre fara nici un gen. Cifre încaltate în adidasi si cifre purtând tocuri cui. Cifre ce îsi dau jos ceasurile de la mâna, lantisoarele si cruciulitele de la gât, cifre ce îsi scot curelele de la pantaloni si centurile de la fuste, cifre ce pun bagajele pe banda rulanta si apoi, descaltându-se, intra pe poarta de control. Cifre ce se descalta de pantofi si cifre ce-si leaga sireturile. Cifre ce-si pun în mare graba ochelari negri pe ochi. Cifre ce vorbesc la telefon si cifre ce acceseaza jocuri erotice si jocuri de noroc. Cifre arogante si cifre umile ce se ploconesc în fata fiecarui trecator. Cifre ce se închina si cifre ce-si striga blestemul smulgându-si parul de pe teasta. Cifre ce-si fac semnul crucii pe scaun si cifre ce-si scuipa în sân. Cifre ce-si îndreapta ochii spre lumina si-l cauta înlauntrul lor pe Dumnezeu si cifre ce-l poarta pe diavol în palme, prosternându-se si facând sluj în fata lui. Cifre ce ies la lumina si cifre ce se sting pâlpâind în bezna. Zeci de mii, sute de mii, sute de milioane si sute de miliarde de cifre, venind din prezent, venind din trecut, venind din viitor, trec prin lumina si dispar în bezna ca si cum nici nu s-ar fi nascut. Cifre, musuroaie de cifre, miscându-se de ici-colo pe cer si pe pamânt. Siruri de cifre fara numar, fara identitate, fara început si fara sfârsit, coboara din hau si urca în hau, într-o singuratate absoluta, spre Dumnezeul lor ce salasluieste în cer, încercând sa transforme cifrele în litere si literele în suflet si-n cuvânt. * Fiecare dintre noi, dupa cum spunea cineva, îsi construieste paradisul sau infernul în functie de credinta sa. Celui care crede în lumea de apoi i se va revela lumea de apoi, construita în sufletul sau cu migala. Celui care nu crede nu i se va releva nici paradisul, nici infernul. Spiritul sau bântuit de demonul orgoliului si-al ratiunii, chiar al ratiunii pure, se va contopi cu neantul din care a aparut. Sau cine stie, poate ca hazardul, într-un moment de ironie, îi va mai conferi sansa sa-si îndrepte greseala, facându-l sa se nasca din nou. Da, totul depinde de hazard si de dispozitia sa... * Într-o zi se nascura atât de multi copii cu buza de iepure, încât nu mai puteai arunca un ac pe ulita din pricina lor. Tata care privea destul de gânditor pe geam, îsi freca mâinile si spuse: „Iar o sa am de lucru toata iarna. M-am saturat sa cos pantaloni bufanti si pâslari. Am îmbracat si am încaltat pe toata lumea. Acum mai bine as coase tabla sau tigla, caci masina mea Singer are ace atât de tari încât poate coase orice. Dar cel mai mult mi-ar placea sa cos buze de iepure si sa adun umbrele mortilor într-un anume loc...” Mama însa îsi facu cruce, învârtindu-se pe lânga cuptor, murmura plina de naduf: „Iar ai luat-o razna. Visezi cai verzi pe pereti. De când ai îmbracat si ai încaltat pe toata lumea? Vrei sa-ti spun adevarul? Croiesti anapoda si cosi strâmb. Costumele si rochiile pe care le-ai cusut fac din oameni niste sperietori. Toti vin în toiul noptii la mine la usa si se plâng. Hainele astea, îmi spun, nu sunt bune nici pentru cosciug. Ne strâng la umeri, la coate, pârâind din toate încheietorile. Sa le purtati voi, ca noi nu le putem purta. Mi le pun la usa, presarând cenusa pe ele, si se întorc la locul lor de odihna, facându-si cruce lânga fiecare gard. Auzi, bodogani ea, a încaltat si a îmbracat pe toata lumea. Mai bine ai încalta si îmbraca sperietorile de pe câmp. Pacat de masina. Si pacat de mintea pe care ti-a dat Dumnezeu.” „Dumnezeu mi-a dat prea multa minte, femeie, raspunse tata. Si de aici mi se trag toate ponoasele. Nici mâinile, nici ochii nu asculta de mintea mea. Când cos, ma gândesc la tot felul de lucruri si cusaturile ies strâmbe.” „Asta fiindca gândurile tale sunt si ele strâmbe. Au pe necuratu-n ele. O iei mereu pe aratura.” „O iau, spuse tata. Mai bine cos buzele de iepure, decât buzunarele sparte prin care sufla vântul.” Apoi sarind si apropiindu-se de geam, în timp ce încerca sa vâre ata în ac, adauga: „Zadarnic ma straduiesc femeie cosând la masina mea. Sufletele oamenilor au fost croite strâmb. Si daca au fost croite astfel, cum as vrea sa le îndrept?” „Au fost croite strâmb, zise mama facându-si din nou cruce, pentru lumea de aici. Tu însa te lauzi ca nu cosi haine pentru lumea asta, ci pentru cea de apoi.” „Se vede, raspunse tata micsorând fitilul lampii, ca si în lumea de apoi sufletele strâmbe ramân tot strâmbe. Si în afara de asta, ofta el, copiii care se nasc din ele au fie buze de iepure, fie nu au buze de loc. Si asta nu e de mirare, caci, în fond, trebuie sa învatam sa traim într-o lume muta...” „Trebuie sa învatam, bolborosi mama, suflând în lampa, dar, uite, nu tacem... E timpul, totusi, sa ne odihnim...” * De ce oare evolutia s-a oprit la om si nu a ales alte specii care sa ajunga la constiinta de sine si la ratiune calauzitoare, ce-l înalta pe om deasupra tuturor celorlalte vietuitoare de pe Terra, fie ele vertebrate sau nevertebrate? Unele dintre ele ar fi avut un potential mult mai mare pentru a urca spre vârful piramidei existentiale. De pilda, hirudinea. O fiinta pe nedrept hulita, care însa poseda calitati iesite din comun. De ce hazardul n-a selectat-o pentru a-i conferi o inteligenta pe masura înzestrarii sale? De ce a ales primatele? Si daca le-a ales de ce nu le-a transferat anumite caracteristici de la nevertebrate? La ce-i folosesc, de pilda, prea multe vertebre omului, odata ce în viata sociala el tinde sa se comporte ca o molusca sau, de ce nu, ca o lipitoare? Sa ne oprim un pic la aceasta din urma. Hirudinea sau lipitoarea este o fiinta complexa înzestrata cu organe multiple posedând, printre altele, 10 compartimente dispuse în diferite locuri pentru stomac, 32 de creiere, 9 perechi de testicule, daca e mascul, si tot noua vulve, daca e femela, si peste 100 de dintisori dispusi simetric la cele doua capete ale sale terminate cu ventuze. Omul, spre deosebire de Hirudo medicinalis, Hirudo verbana sau oricare hiruda, are un singur creier, o singura pereche de testicule, daca e mascul, si o singura vulva (desigur, exista si exceptii, atât la barbati, cât si la femei), daca e femeie, dar setea lui de sânge si dorinta lui de împerechere sunt mult mai mari decât ale oricarei lipitori. O lipitoare îsi mareste corpul de 10 ori pâna sângele pe care-l suge ajunge la saturatie; omul, mai ales când ajunge sa detina forma suprema de putere într-un stat, ajungând în vârful ierarhiei sociale, fara sa-si mareasca volumul corpului sau cu nici un centimetru, suge sângelui unui popor întreg, apoi, încearca sa subjuge si alte popoare. De aici si conflagratiile. Va dati seama însa daca omul care ajunge sa detina puterea suprema asupra unei natiuni nu ar avea doar un sigur creier, ci vreo 32, si nu o pereche de testicule, ci vreo 9, ce s-ar întâmpla? Oricum, timpul nu e pierdut. Ceea ce nu a putut face natura, va face cultura. Si nu atât cultura, cât celelalte doua ramuri ale ei: stiinta si tehnologia. Tehnologia de ultima ora din domeniul geneticii si IT. Prin intermediul acestora, omul îsi va putea îmbunatatii performantele sale fizice, intelectuale si psihice, ajungând la un grad de inteligenta greu de imaginat. Va putea crea Omul Hirudo, înzestrat nu cu un singur creier, ci 32 de creiere, si nu cu o pereche de testicule, ci cu noua perechi, si tot atâtea perechi de valve asezate pe acelasi trunchi si aflate perpetuu într-un delir cosmic, avide de împerechere. Un astfel de specimen uman va putea face fata provocarilor inteligentei artificiale, care ne va invada în curând existenta, împingându-ne pe marginea abisului. În afara de aceasta, Omul Hirudo va avea si un mare avantaj: se va înmulti cu o viteza atât de mare, încât inteligenta artificiala, care nu se poate perpetua, cel putin deocamdata, decât pe cale tehnologica nu va face fata acestei provocari. Dragi prieteni, viitorul nu e chiar atât de sumbru pe cât pare. Avem multe, multe variante pentru a evolua. Nichita Danilov este scriitor si publicist
