O ieseanca era sa ramâna fara terenul cumparat la Deleni din cauza lentorii cu care sunt întocmite actele de fond funciar. Pâna sa fie eliberat titlul de proprietate, pentru a putea fi întocmit contractul de vânzare-cumparare, proprietarele terenului murisera. Cumparatoarea a trebuit sa-i cheme în judecata pe mostenitori pentru a cere recunoasterea antecontractului. Ce a decis instanta? Elena O. a cumparat în 2008 o suprafata de teren de 5.000 mp în extravilanul satului Deleni, contra sumei de 5.000 de euro. Titlul de proprietate aferent terenului vândut de M.O. si M.S. nu fusese înca emis. Ca urmare, în 2008 a fost încheiat doar un antecontract de vânzare-cumparare si s-au achitat jumatate din bani. Cealalta jumatate a fost platita în 2010, dar contractul de vânzare-cumparare propriu-zis tot nu a putut fi încheiat, pentru ca titlul de proprietate era în continuare inexistent. În 2011, una dintre vânzatoare a decedat. Dupa înca patru ani, a fost emis si titlul de proprietate, dar contractul nu a putut fi încheiat pentru ca, la scurt timp, a decedat si a doua vânzatoare. Mai mult, titlul de proprietate era întocmit eronat, mentionându-se ca terenul este amplasat în tarlaua 21, când de fapt el se afla în tarlaua 43. Au mai trecut câtiva ani pâna când Elena O. a reusit sa-i identifice pe mostenitorii celor doua femei. Pentru a suplini lipsa contractului de vânzare-cumparare, femeia s-a adresat instantei. Una dintre mostenitoare, C.M. a explicat în fata judecatorilor ca nu cunoaste situatia. Nu gasise printre actele ramase de la mama si matusa sa documente referitoare la tranzactie si nu stia daca banii fusesera într-adevar achitati. Nu contesta realitatea tranzactiei, dar pur si simplu nu era la curent cu ea. Lucru dovedit: banii fusesera platiti Actele depuse la dosar atestau ca banii pentru terenul din Deleni fusesera platiti. Pe de alta parte, conform legii, terenurile pot fi înstrainate prin acte juridice „între vii”, sub sanctiunea nulitatii absolute. Or, în acest caz, nu mai era vorba de vii, ambele vânzatoare fiind decedate. Legal, vânzatoarele nu vândusera, iar cumparatoarea nu cumparase, desi banii fusesera dati. Ca urmare, magistratii Judecatoriei Hârlau au luat în considerare faptul ca încheierea antecontractului, ca promisiune reciproca de vânzare-cumparare generase în sarcina ambelor parti obligatia de a perfecta în viitor contractul propriu-zis de vânzare-cumparare. „În aceste conditii, instanta constata incidenta în speta a disp. art. 1073, 1075 si 1077 (referitoare la efectele obligatiilor, n.r.) din Codul civil din anul 1864, care consacra principiul executarii în natura a obligatiilor (inclusiv a celor de a face) si în temeiul carora este admisibila pronuntarea unei hotarâri care sa tina loc de contract autentic de vânzare-cumparare, sub rezerva îndeplinirii cumulative a doua conditii: încheierea unui antecontract de vânzare-cumparare cu respectarea tuturor cerintelor de valabilitate si existenta în patrimoniul promitentului-vânzator a bunului a carui vânzare a fost promisa”, au precizat judecatorii. Antecontractul exista, iar terenul vizat se afla în patrimoniul vânzatoarelor, chiar daca nu aveau înca în momentul respectiv titlu de proprietate. Hotarârea Judecatoriei Hârlau va tine loc de act autentic de vânzare-cumparare, Elena O. putând intra, dupa 15 ani, în proprietatea terenului cumparat.
