În fata Catedralei Mitropolitane din Iasi exista o lucrare monumentala din fonta, cu o înaltime de aproape 7 metri si o greutate de 4,3 tone, realizata în stil gotic dupa planurile inginerului hidraulic si montanist Carol Mihalic de Hodocin. Este vorba de o cismea, turnata în Moravia, monumentul fiind consfintit îndamânarii publice de catre Grigore Ghica la 1851, dupa cum este precizat în înscriptia în româna si latina de pe lucrarea cu pricina. Hodocin se numara printre specialistii care au venit în Moldova post-regulamentara pentru a se implica în procesul trecerii de la epoca medievala, la cea moderna a unei provincii aflate la periferia Europei. Necesitatea initierii unor actiuni care sa puna în valoare progresul tehnic la care ajunsese societatea la începutul secolului XIX era constientizata de domnitorul Mihail Sturdza, care, împreuna cu Gheorghe Asachi, îl aduc în Moldova pe Hodocin, care va îndeplini o serie de functii publice, fiind, la un moment dat, consilier guvernamental pe probleme tehnico-economice. Lui Hodocin i s-au dedicat multe lucrari, cea mai cuprinzatoare fiind, evident, ultima, pe care i-o datoram lui Dumitru Vitcu (Precursori ai modernizarii societatii românesti - Carol Mihalic de Hodocin, Ed. Junimea, 2015). Hodocin venea dintr-o cultura cu influente occidentale, avea studii formale si informale în domeniul stiintelor pozitive, era echilibrat, modest si oarecum enigmatic, deoarece, de exemplu, Constantin Turcu scrie, în 1961, ca …l-au cunoscut contemporanii mai putin decât îl cunoastem noi azi! (Activitatea tehnico-economica desfasurata de Carol Mihalic de Hodocin în Moldova). Astfel, unii istorici (inclusiv Iorga) îl credeau ceh, pe când el era maghiar, fiind originar din comitatul Zips (probabil Szepes), asa cum aflam în urma cercetarilor efectuate de catre Dumitru Vitcu. Unii credeau ca s-a nascut la 1800, pe când anul nasterii sale este 1802. A fost student al Academiei din Kaschau (probabil Košice), unde a urmat cursuri de filosofie, economie si mineralogie. A lucrat apoi la exploatarile miniere ale contelui Emerich Csaky din Krompach, apoi a condus fabrici de hârtie la Belnic (Gőllnitz) si Roscani. În 1838 ajunge în Moldova, unde îsi face o autoprezentare în fata Comitetului Academic al Academiei Mihailene, care era însarcinata cu aducerea si repartizarea specialistilor straini necesari în diverse domenii de activitate publica. Hodocin era vizat pentru organizarea Institutului agronomic si atelierului mecanic. Astfel, el va ajunge sa fie primul director al Scolii de Arte si Meserii din Iasi. Hodocin era, dupa cum ne spune Dumitru Vitcu, inginer, geolog, montanist, economist, proiectant, ecologist, hidrolog, dascal si antreprenor. A facut o gramada de lucruri în cei peste 20 de ani petrecuti în Moldova: a înfiintat fabrica de hârtie a lui Gheorghe Asachi si „fabrica de fier” a lui Costache Conachi; a fost director de scoala; a efectuat studii asupra padurilor din Valea Bistritei de Sus; a efectuat cercetari mineralogice; se implica într-un proiect cu privire la iluminarea cu gaz a Iasilor; propune un proiect al unei bai publice si a unei scoli de înot; propune realizarea unei cai ferate de la Tg. Ocna la Galati pentru transportul sarii; se implica în problema alimentarii cu apa potabila a orasului etc. În ceea ce priveste studiile sale de montanologie, avea o viziune foarte moderna, ecologista am spune astazi, asupra exploatarii padurilor, spunând ca …În tarile unde s-au stârpit padurile clima s-a schimbat, izvoarele s-au astupat, pâraiele au secat si dealurile s-au facut pentru totdeauna neroditoare. Trebuie totusi un echilibru, caci si padurile prea multe înaspresc temperatura si fac o clima prea umeda. Foloasele padurilor sunt multiple. Ele ne dau materialul de încalzit caminele si acela de purtat fabricile de sticla, de faianta, de portelan, de fier, arama si plumb; apoi lemnul pentru constructii, pentru corabii, pentru stolerie (dulgherie, tâmplarie), butnarie (dogarie) si rotarie. Hodocin se exprima asupra utilizarii vaii Bistritei pentru o viitoare dezvoltare industriala a zonei prin exploatarea a ceea ce el numeste odoarele minerale din sânul pamântului, iar aceasta dezvoltare industriala nu ar face decât …sa sporeasca si sa îndamâneze fericirea si cultura tarii (azi spunem ca industria ofera stabilitate, predictibilitate si rezilienta în dezvoltarea sustenabila a unei tari). Hodocin are convingerea ca Bistrita este …un minunat canal firesc, care împreuna Moldova cu Orientul, si pre carele cu lesnire se pot trimite, pâna în tarile straine, toate felurile de producturi naturale si industriale. Realitatea din teren îl face pe Hodocin sa fie mai prudent, constatând ca …iconomia padurilor (precum poate si aiurea, iar mai ales în aceasta parte a tarii), din nenorocire se afla în cea mai trista stare. Într-o limba româna extrem de expresiva, Hodocin ne spune, în aceeasi lucrare a lui Turcu, ca se produce o exploatare abuziva a padurilor, pentru un export exagerat, avându-se în vedere …numeroasele si peste analoghie aflatoarele ferestrae, din toata valea cea mare a Bistritei cu ale ei laturalnice vai, unde padurile se mistuesc printr-un catahrisis (abuz) vrednic de tânguire. Cu alte cuvinte, distrugerea padurilor si exportul de lemn neprelucrat nu este o problema doar a zilelor noastre, ci are radacini mult mai adânci în timp. Prof. univ. dr. ing. Neculai Eugen Seghedin, cadru didactic si prorector responsabil cu activitatea didactica la Universitatea Tehnica „Gheorghe Asachi” din Iasi
