Titlul volumului nu trebuie sa surprinda. Author, Author! reprezinta strigatul binecunoscut al galeriilor de spectatori din teatrele londoneze (si nu numai), care, la sfârsitul unei piese, solicita prezenta autorului pe scena, pentru a-l ovationa îndelung. Obiceiul - venit din vremuri elizabethane si iacobite, accentuat apoi, în epoca victoriana si pre-moderna (când are loc si actiunea romanului în discutie) - s-a perpetuat pâna astazi. În naratiunea lui Lodge însa, chemarea amintita dezvolta mai curând conotatii ironice. Nu am de gând, în cele ce urmeaza, sa raspund la celebra întrebare a lui Michel Foucault - ce este un autor? De altfel, nici nu cred ca romanul din 2004 al lui David Lodge, Author, Author!/ Autorul, la rampa!, roman la care ma voi referi în trei episoade succesive, ar permite o investigatie complexa a esentei „auctorialitatii”. Foucault suprapune functia auctoriala cu însesi mecanismele dinamicii socio-culturale, dându-i dimensiuni epopeice, pe când Lodge, în analiza lui artistica (în romanul de fata) a doua decenii din viata lui Henry James, intra mai degraba în resorturile intime, subliminale, ale conditiei de autor. Si totusi, textul lodgian - atât de diferit, iata, prin tematica si stil, de cea mai mare parte a operei universitarului din Birmingham - este o radiografie a actului creator si, ca atare, a faptului de a fi autor. O radiografie „în clar” a angoasei, incertitudinii si labilitatii din umbra fiecarui destin estetic. În fond, la acest nivel asa-zicând „generalizator”, lectorul descifreaza codul, sa zicem „înalt”, al romanului Author, Author!. În chiar calitatea sa meta-textuala, în capacitatea de a-l folosi, cu alte cuvinte, pe James ca model pentru o întreaga clasa de personaje (extinsa, în forme variate, însa complementare, din straturile cele mai profunde ale traditiei, pâna în miezul postmodernitatii), „clasa facatorilor de literatura”. Titlul volumului nu trebuie sa surprinda. Author, Author! reprezinta strigatul binecunoscut al galeriilor de spectatori din teatrele londoneze (si nu numai), care, la sfârsitul unei piese, solicita prezenta autorului pe scena, pentru a-l ovationa îndelung. Obiceiul - venit din vremuri elizabethane si iacobite, accentuat apoi, în epoca victoriana si pre-moderna (când are loc si actiunea romanului în discutie) - s-a perpetuat pâna astazi. În naratiunea lui Lodge însa, chemarea amintita dezvolta mai curând conotatii ironice. Romanul se ocupa, în ansamblul lui, de o perioada de criza a creatiei din biografia lui Henry James, criza marita exponential de esecul dramatic al acestuia, cu piesa Guy Domville, la Londra, în ianuarie 1885. La premiera respectivei melodrame (ivite, în opera lui James, dupa o etapa de sterilitate epica, dar si dupa un relativ succes cu piesa The American/ Americanul, o dramatizare - mult simplificata - a romanului sau omonim), creatorul inubliabililor Isabel Archer si Strether din The Portrait of a Lady/ Portretul unei doamne si din The Ambassadors/ Ambasadorii a fost chemat la rampa (doar) pentru a fi huiduit si fluierat. Momentul a însemnat, a sustinut Henry James însusi mai târziu, debutul „celor mai oribile patru saptamâni din viata mea” (durata stagiunii cu Guy Domville). Saptamânile în chestiune au lasat urme adânci, vizibile si în ultimii ani de viata ai prozatorului (reabilitat, între timp, cel putin prin doua romane de prim rang, The Wings of the Dove/ Aripile porumbitei si The Golden Bowl/ Potirul de aur), când, paralizat (în urma unor atacuri succesive de apoplexie), înca mai are frânturi anamnetice din vechiul cosmar. David Lodge urmareste angoasa creatiei pâna în amanuntele continutului ei masochist, de „damnare” si „disperare”. De aceea, vreau sa cred, cazul lui Henry James ramâne aici mai mult un pretext pentru generalizare si nu prilejul unei incursiuni în exceptional. Vorbind despre generalitatea situatiei „auctoriale” a lui James, sa observam ca publicarea romanului Author, Author! a fost înconjurata de un numar de coincidente misterioase. Cu sase luni mai devreme de iesirea pe piata a cartii semnate de David Lodge, tot în 2004 asadar, Colm Toibin scoate romanul The Master/ Maestrul care, într-un mod absolut straniu, se concentreaza pe exact aceeasi tema narativa: esecul autorului lui The Pupil/ Elevul cu piesa Guy Domville si depresia tesuta în jurul acestui episod. Ca si Lodge, Toibin exploreaza totodata sexualitatea reprimata a lui James (insistând pe homoerotismul sau prezumtiv sublimat, doar vag sugerat, e drept, la Lodge) si relatia de camaraderie, frustrant erotizata, cu Constance Fenimore Woolson (nepoata lui James Fenimore Cooper, prozatoare la rândul ei, cea care se sinucide la Venetia - sub aparenta unui accident -, producându-i lui Henry James grave sentimente de culpabilitate). Singura diferenta structurala dintre cele doua romane deriva dintr-o strategie de abordare: în timp ce David Lodge foloseste episodul Guy Domville ca punct culminant al naratiunii sale, reconstituindu-l din flashback-uri pe care protagonistul le traieste, în 1915, pe patul de moarte, Colm Toibin îsi începe excursul epic cu esecul dramaturgic în cauza, supralicitând, ulterior, problema angoasei creatoare. (Va urma) Codrin Liviu Cutitaru este profesor universitar doctor la Facultatea de Litere din cadrul Universitatii „Alexandru Ioan Cuza” din Iasi
