Pendulam, multi dintre noi, când avem o problema, dintr-o extrema în alta, nu cautam paleta larga de optiuni dintre cele doua extreme, care ne-ar putea ajuta sa privim mai profund lucrurile din jur, sa abordam situatia sau relatiile, sa ne adaptam lumii în continua schimbare în care traim, suntem prea comozi sa le cautam sau nu stim cum sa o facem, si de aceea actionam doar în spiritul alegerilor noastre limitate, daca nu e alba, atunci va fi neagra. Daca nu execut ordinul sefului meu, îmi spun, desigur, va trebui sa-mi dau demisia, nu am încotro. Deci, trebuie sa execut orbeste orice mi-ar cere, fara sa ma opun, chiar daca lucrul acela nu e pe gustul meu, nu am abilitati pentru el sau nu ma caracterizeaza. Sau am varianta B, aceea de a renunta definitiv la locul de munca, prin urmare nu am sa execut ordinul sefului. Ce e mai potrivit pentru mine? Care dintre aceste doua variante? Alba sau neagra? Comparam aceste doua posibilitati între ele pentru a alege calea cea mai buna, adica cea mai putin periculoasa sau cea mai potrivita pentru prezent: ori tac din gura, înghit orice si am de-o pâine ori refuz sa fac ce mi se cere si de mâine sunt un om liber. Si gata, nicio alta varianta nu-mi vine în minte. Nu iau în calcul faptul ca o discutie cu seful ar clarifica situatia. Nu iau în calcul faptul ca pot executa ordinul, dar o pot face în felul meu: „zi ca el si fa ca tine!”, aratându-i ca sunt un tip creativ, instruit si ma descurc cu sarcinile de serviciu. As putea cere un transfer, de pilda, într-un departament unde ma simt mai util. Dar nu o fac, pentru ca sunt dintr-aceia care au învatat ca în viata faci o alegere dintre doua variante, opuse, nimic mai mult. E ca si când te-ai afla într-un magazin cu îmbracaminte de ocazie si ai de ales dintre doua rochii, singurele, de altfel, în acel magazin. S-o iau pe cea roz sau pe cea verde? Prima e cu un numar mai mic si plesneste pe talie, cealalta e de trei ori mai scumpa si nu-si merita banii, e dintr-un material care nu ma avantajeaza. Sunt în dilema: trebuie sa aleg una, totusi. Dar nu iau în calcul faptul ca pe aceeasi strada sunt alte cinci magazine cu rochii de ocazie si posibilitatea de a gasi ceea ce-mi place si mi se potriveste sau la un pret acceptabil este uriasa. Mai mult, comparând aceste doua optiuni – alba sau neagra – si scenariile care urmeaza, suntem la fel de limitati în abordarea noastra de a evalua perspectivele fiecareia dintre ele. Prin urmare, alegerea poate fi gresita, mai ales daca e facuta în frica, la nervi, în stare de stres, sau într-o zi proasta. Orice limitare a gândirii, încadrarea în sablon, deci, nu îi permite omului sa evalueze toate consecintele posibile ale alegerii sale. Alegerea lui este limitata, deci si evaluarea acestei alegeri este limitata. Ce se va întâmpla daca aleg albul sau daca aleg negrul? Habar n-am, de fapt. Nu pot preconiza. Ce-o vrea Dumnezeu! Ce te împiedica sa te întrebi ce alte optiuni exista, ce posibile scenarii ar urma dupa o alegere, ce alte abordari ar mai putea avea o problema? Lenea mentala: nu vreau sa-mi bat capul mai mult decât este necesar. De asemenea, trebuie sa lucram cu asta si e dificil sa învatam sa gândim mai mult decât de obicei. De multe ori, deci, nu suntem liberi în gândirea noastra, nu gasim oportunitati, din cauza lenei noastre, în primul rând. Acceptam acele optiuni, fapte, decizii, scenarii, idei care ni se ofera sau care sunt gata facute de altii si nu cautam altceva nou. De ce sa întoarcem pe toate fetele un lucru, când totul este de-a gata? De ce sa gândesti prea mult când ai google, chat GPT, televizor, reclame care aleg produsele cele mai bune pentru tine, horoscopul lui Neti, care îti spune exact de unde primesti azi bani si cum ai sa întâlnesti, asteptând tramvaiul în statie, iubirea vietii tale? Devine un obicei sa fii „hranit” în permanenta cu solutii gata facute, asemanator obiceiului de a mânca la „împinge tava”, e mai bun doar pentru ca nu-ti mai bati capul sa-ti pregatesti singur acasa mâncarea, sa murdaresti tigaile, chiar daca ceea ce primesti în farfurie este complet necunoscut. Asa se întâmpla si cu hrana pentru minte – optam pentru decizii gata luate de altii, idei ale altora, modul de a trai al altora, dar noi însine nu suntem angajati în crearea lor sau în identificarea solutiilor. Si cu asta ne culcam linistiti, au gândit, azi, altii pentru noi, e ok. Daca toti au facut asa, daca toti spun asa, atunci fac si spun si eu la fel. Si în forma finita, oamenii pot gasi, între alba si neagra, o multime de „otravuri” informationale, pe baza carora îsi vor face calculele în vietile lor, vor trata relatiile cu cei din jur, fara nici o implicare, fara a procesa aceste informatii primite pe tava. Daca o persoana traieste conform principiului: cred - nu cred, alba sau neagra, da sau nu, el va fi întotdeauna un ostatic al limitelor sale. Si, într-o astfel de situatie, va fi usor sa o manipulezi. Poti veni cu orice poveste de groaza, o poti împacheta frumos si o poti prezenta unei astfel de persoane sub forma unui produs care se va dovedi a fi otravitor, de fapt, pentru ea. Si, dupa ce l-a primit si îl va savura, va începe sa se teama, de exemplu, de unii oameni care nu i-au facut niciodata nimic rau si, cel mai probabil, nu ar fi facut nimic, deoarece nici macar nu se intersecteaza cu ei, se va teme de viitor, de încalzirea globala, se va teme de roboti, de corporatii sau de atacurile extraterestre si, cel mai mult se va teme chiar de propriile sale dorinte si gânduri. Asadar, nu va gândi mai mult. Nu-si va dori mai mult. De ce? De frica. Si avem multi oameni de acest fel în jurul nostru: îi gasim în fata televizorului de dimineata pâna seara, ei traiesc dupa cum decide televizorul. Sunt pe retelele de socializare si împartasesc ideologiile altora, scandeaza în acelasi timp cu ei, înjura cu aceleasi cuvinte. Si, nu, nici nu mai are importanta pe cine îsi revarsa oful, daca-i întrebi de ce o fac nu vor fi în stare sa-ti ofere propriul lor raspuns. Pentru ca l-au primit deja de la altii si e mai comod asa. Când te afli în perimetrul celor doua extreme – alba sau neagra, fara propriile tale optiuni, apare frica. De exemplu, o persoana poate fi speriata aflând ca mâncatul fructelor îi ameninta viata si sanatatea, si nu doar atât! Asa cum spuneau sâmbata la stiri, la unul din posturile de televiziune, cercetatorii britanici ar fi descoperit ca pesticidele din fructe ar schimba, cica, orientarea sexuala. Daca le spui oamenilor despre aceasta descoperire de câteva ori pe zi, repetând, de pilda, la stiri, din ora în ora, ei vor crede în ceea ce a fost spus. Si, unii, mai traditionalisti din fire si mai slabi de înger, vor evita chiar sa mai manânce fructe, care sunt, de fapt, foarte sanatoase si o sursa excelenta de vitamine. Aceasta este ceea ce am putea numi teama falsa. Pur si simplu, devenim constienti de un pericol pe care nu îl putem simti instinctiv. La nivel instinctiv, în astfel de cazuri, ar trebui sa ne fie teama de fructe ca de un leopard care ne calca în batatura sau de un cataclism. Dar la nivel de inteligenta, deja ti-e frica de o amenintare pe care ti-au oferit-o altii, pe care trebuie sa o iei ca atare, fara sa mai pui întrebari, în care trebuie sa crezi orbeste „ca asa au zis oamenii de stiinta”, „ca asa au zis la televizor”. În acest caz ti s-a indus frica de fructe. Si îti este frica doar pentru ca ti s-a spus ca asta e o descoperire recenta, de fapt, este posibil sa nu existe deloc oameni de stiinta care sa fi fost implicati în astfel de cercetari. Dar tu nu ai pus întrebari, ai ramas pe axa alba- neagra. Doar ca un prezentator de la o televiziune a decis sa lanseze astfel de informatii false în societate si, având resursele necesare pentru asta, daca vorbim de propaganda de masa, a început sa repete acelasi lucru de câteva ori pe zi. Iar daca prezentatorul e ceva mai destept si mai creativ decât ni-l imaginam, poate arata tot felul de cifre, grafice, ar putea indica faptele studiilor efectuate, poate folosi ca dovezi opiniile unor oameni cu autoritate sau chiar sa invite în platou un transexual sau un non-binar si sa îl întrebe: E adevarat ca atunci când erati mic mâncati des mere? Nu-i asa ca va placea mult papusoiul fiert de bunica? Ei bine, pentru cei aflati în captivitatea extremelor alba-neagra este suficient doar sa se repete acelasi lucru de mai multe ori, fara prea multe artificii sau dovezi. Aceste idei vor fi, în scurt timp si ideile lor: fructele, vor spune, schimba orientarea sexuala. De asemenea, din mai multe tipuri de amenintari, din mai multe rele, ca sa le spunem asa, oamenii de tipul alba-neagra aleg pe cel mai rau, crezând ca fac alegerea corecta. O persoana poate fi cocotata pe o stânca spunându-i-se sa sara de pe aceasta stânca cu parasuta, iar daca refuza, i se spune ca va fi pedepsita crunt. Si, constatam ca persoana se teme de pedeapsa mai mult decât de moarte, care poate fi luata în calcul daca saritura nu e efectuata cum trebuie sau nu se deschide parasuta. Obiectiv, pedeapsa va fi cea mai mica dintre rele pentru ea, dar persoana va merge, totusi, si va sari de pe stânca, pentru ca va crede ca pedeapsa este mai greu de suportat decât moartea care poate surveni sau nu, desigur, sau va considera ca prabusirea în gol nu este atât de dureroasa, în timp ce pedeapsa o va rani cu siguranta. Totul, dupa cum vedem, tine de impresionabilitatea oamenilor. Astfel, raspunsul la provocarile din jur este o frica emotionala si insuficient trecuta prin filtrul gândirii sau chiar deloc. Mi-e frica de ceea ce nu înteleg, de fapt, mi-e frica fiindca nu înteleg cu mintea mea lucrurile din jurul meu, pentru ca nu am învatat sa am pareri, optiuni, impresii personale, alegeri, sa am o gândire libera, creativa, asa se poate explica. Si atunci nu-mi ramâne decât sa primesc, umplându-mi viata cu vietile altora, cu parerile altora, cu esecul si nefericirea altora. Si, da, de mâine, voi decide, nu mai manânc mere, categoric nu! Cristina Danilov este psiholog
