Un credit bancar i-a adus în fata instantei pe doi fosti prieteni. Creditul a ramas neplatit, garantul riscând executarea silita. A platit el în locul debitoarei, cerându-si acum banii înapoi. De cealalta parte, de­bitoarea sustine ca, de fapt, garantul a platit cu banii ei. În august 2005, Iolanda A. a încheiat un contract de credit bancar, garantat ipotecar de Vasile N. si fosta sotie a acestuia. Din octombrie 2016 însa, datornica a încetat sa plateasca ratele, garantul fiind somat sa plateasca el. Vasile N. afirma ca a platit 1.877,55 euro, banii facând din august anul trecut obiectul unui proces. În instanta, Iolanda A. a afirmat ca, în momentul contractarii creditului, Vasile N. i-a cerut sa-i remita 2.000 de euro, ca garantie. Daca debitoarea nu mai achita creditul, garantia urma sa fie folosita pentru aceasta. Prin urmare, garantul nu platise nimic din propriile venituri, ci din suma pusa deoparte. Afirmatiile sale au fost respinse de Vasile N., care a replicat ca nu a luat niciodata cei 2.000 de euro de la Iolanda A. În fata afirmatiilor contradictorii ale celor doua parti, magistratii Judecatoriei au luat în calcul numai declaratiile care puteau fi sustinute cu acte. În lipsa unui contract între parti care sa prevada altfel, Codul Civil permite garantului sa se îndrepte ulterior împotriva debitorului, daca este pus în situatia de a plati creditul în locul acestuia. Or, Vasile N. demonstrase ca a platit catre banca cei 1.877,55 euro. Prin urmare, era îndreptatit sa-i primeasca înapoi, cu dobânda aferenta pentru întârziere. Sentinta a fost atacata de Iolanda A. cu apel în fata instantei superioare.
