Aici ar trebui sa depuna juramântul atât presedintele, cât si tot guvernul României, a spus el. Da, aici, în fosta închisoare de la Sighet, unde se mai aud scâncetele si urletele fostilor detinuti politici care au fost supusi la privatiuni si chinuri inimaginabile, tocmai ca sa avem acum o temelie pentru a ne cladi noua democratie si noua societate... * Tind sa-i dau cu mare întârziere dreptate poetului Radu Ulmeanu, cu care m-am contrazis într-o seara minunata stând la o halba de bere pe o terasa unui restaurant la Sighetul Marmatiei. Asta s-a întâmplat înainte de izbucnirea pandemiei, în toamna lui 2019. Batea un vânt destul de rece dinspre Memorialul de la Sighetul Marmatiei, rascolind frunzele galbene si tot felul de hârtii si ambalaje pe trotuar. Cineva, parca poetul Gheorghe Bârlea, fost prefect si fost deputat sau senator, sustinea ideea ca toata clasa politica a acestei tari ar trebui sa calce pe la Sighet, pentru ca luând contactul cu atrocitatile ce au avut loc acolo în sinistra perioada comunista a anilor cincizeci, sa aiba un comportament cât mai decent si sa nu încalce constitutia si legile tarii. Aici ar trebui sa depuna juramântul atât presedintele, cât si tot guvernul României, a spus el. Da, aici, în fosta închisoare de la Sighet, unde se mai aud scâncetele si urletele fostilor detinuti politici care au fost supusi la privatiuni si chinuri inimaginabile, tocmai ca sa avem acum o temelie pentru a ne cladi noua democratie si noua societate... Ridicând halbele de bere deasupra mesei, cu totii am cazut de acord ca aici e locul cel mai potrivit pentru ca presedintele si guvernul sa-si depuna juramântul de credinta. Urma sa facem chiar un memoriu în acest sens si sa-l trimitem atât forului legislativ, guvernului, cât si presedintelui Iohannis. Bineînteles ca memoriul nu a mai fost facut. Tot atunci, chiar în timp ce discutiile erau în toi, poetul Radu Ulmeanu, tam-nesam, s-a apucat sa-l ridice în slavi pe ministrul Florin Cîtu. Nici mai mult, nici mai putin, domnia sa sustinea sus si tare ca Florin Cîtu e o capacitate, un adevarat geniu financiar. Poetul îsi pusese în el toate sperantele, spunând ca numai un geniu precum Florin Cîtu va putea aduce economia României la standardul tarilor civilizate. Pe atunci, dl. Florin Cîtu nu era decât „un simplu” ministru de finante. M-am contrazis cu onorabilul poet pâna la sânge, dar nu am reusit sa-l misc din convingerile lui si pâna la urma l-am lasat în pace. De atunci a trecut ceva timp, iar dl. Cîtu din simplu ministru de finante a ajuns premier. E drept ca între timp a fost demis, dar asta nu are importanta. În curând, dl. Iohannis îl va repune din nou în functie. Ca nu degeaba a vorbit chiar zilele acestea dl. Cîtu, ridicându-i la fileu mingea presedintelui, despre cresterea economica fara precedent a României si despre marile realizari ale guvernului Cîtu. Un astfel de premier cu astfel de realizari nu poate fi tinut pe tusa. Stând acum strâmb si cugetând drept la cele întâmplate, tind sa-i dau dreptate poetului Radu Ulmeanu: Florin Cîtu e un geniu. Si înca, vai, ce geniu. Ca va scoate România din groapa de gunoi a istoriei, nu mai e nici o îndoiala. Regret ca nu stiam amanunte legate de trecutul sau american. Daca as fi stiut, nu m-as fi contrazis cu interlocutorul meu. Probabil ca domnia sa era mai initiat decât mine în biografia lui Cîtu. De aici si încrederea aproape oarba în destinul sau. Se stie ca geniile, cel putin în tinerete, duc o viata destrabalata, împingându-si experienta spre extreme. Asa a facut si dl. Cîtu în America. A baut si, poate, s-a si drogat, urcându-se la volan într-o stare critica. Dar ce geniu nu bea si nu se drogheaza, si nu joaca jocuri de noroc în tinerete? Cîtu n-a jucat doar jocuri de noroc. A facut si speculatii bancare pe seama leului în timp ce ocupa o functie importanta, daca nu ma însel, în cadrul sistemului bancar. Se spune ca ar fi provocat pagube importante finantelor tarii, dar afacerea a fost musamalizata în cele din urma si bagata sub pres. Si asta, probabil, pe motiv ca dl. Cîtu e un geniu. Un geniu al ingineriilor financiare, care oricând poate tepui sistemul. Poate ca de pe urma cunostintelor sale a profitat si mai profita cineva. Genii au fost si Baudelaire, si Verlaine, si Dostoievski. Baudelaire si cu Verlaine s-au drogat si au baut absint, iar Dostoievski a avut patima ruletei.. Bine, bine, dar Cîtu nu e nici Baudelaire, nici Verlaine, si nici Dostoievski! Dl. Radu Ulmeanu crede ca e. * În fine lasând gluma la o parte, daca am vedea macar un procent de 50- din ingineriile financiare facute de dl. Florin Cîtu, atât în perioada cât a fost ministru de finante în guvernul Orban, cât si în timpul cât a fost premier al României, ne-am îngrozi. Zilele trecute a iesit la suprafata doar una dintre ele, cea legata de fondul de rezerva al primului ministru: fond realizat prin taierea a 3,8 miliarde de lei de la Ministerul Muncii, din fondul de pensii, din care 1 miliard de lei a fost virat în fondul de rezerva, destinat situatiilor neprevazute. Stim bine cu totii ca în proportie de 80- din acesti bani au constituit un stimulent, ca sa nu zic mita, pentru primarii PNL care l-au votat pe dl. Cîtu la Congres. Faptul ca s-au taiat bani de la fondul de pensii arata, printre altele, ca exista la Ministerul Muncii o rezerva de 3,8 miliarde care ar fi putut acoperi o eventuala majorarea a pensiilor. Nu s-a dorit acest lucru. Pensionarii nu fac parte din bazinul electoral al PNL-ului, de aceea cresterea pensiilor fost decalata pentru începutul anului 2022 sau 2024. Concluzia pe care o putem trage de aici e una simpla. Dl. Florin Cîtu nu si-a schimbat naravurile si nici maniera din perioada tineretii. Atunci a facut puscarie în Statele Unite pentru ca a fost prins beat la volan, apoi, dupa ce a iesit de acolo, a tepuit o banca americana cu suma de 7 000 de dolari, disparând „fara urma” din America. Nici astazi aceasta suma nu a fost recuperata. Cum de si-a permis sa aiba un asemenea comportament un simplu rezident si nu a fost pedepsit aspru de autoritatile americane nu stim. Trebuie sa ai un spate bine asigurat ca sa-ti permiti luxul de a conduce în stare de ebrietate în SUA. Asta cu atât mai mult, cu cât esti cetatean strain. În acest sens, legile americane sunt drastice. Iar când esti rezident, si mai drastice. Normal ar fi fost ca dupa cele doua zile de puscarie, Florin Cîtu sa fi fost expulzat din America. Nu s-a întâmplat asa. De ce, nu stim. Iar în privinta bancilor, lucrurile sunt la fel de bizare. Pentru o datorie, bancile americane te urmaresc pâna la celalalt colt al pamântului, iar când te gasesc, si te gasesc, dobânzile, penalitatile si cheltuielile legate de recuperarea banilor te acopera cu totul. Dl. Florin Cîtu a avut norocul sa scape de urmarire. Cunostintele sale din domeniul lumii financiare l-au ajutat probabil sa-si acopere urmele. Astazi domnia sa mai ocupa înca funcia de prim-ministru, ce-i drept, interimar, al României. Daca în America tânarul rezident Florin Cîtu a condus într-o stare critica la volan, mergând în zig-zag pe sosea, în zilele noastre Florin Cîtu a recidivat, betia de putere si lipsa oricarei autocenzuri l-au facut sa împinga România spre marginea prapastiei. Împrumuturile aberante, deturnarea banilor publici, speculatiile bancare pe seama monedei nationale, încercarea de mituire a propriului partid, ne arata ca Florin Cîtu a fost si a ramas un infractor, un penal... Un penal care, având sprijinul presedintelui Iohannis, continua sa conduca România. Astazi un astfel de individ, cu un comportament sociopat, a fost ales, gratie serviciilor dlui Iohannis, drept presedinte al PNL. Daca lucrurile astea s-ar fi întâmplat în curtea unui alt partid, jumatate de României ar fi fost în strada. Ceea ce ma mira însa e sprijinul pe care acest personaj mai mult decât dubios l-a obtinut din partea dlui Iohannis. Ca presedinte, dl. Iohannis a avut acces la toate informatiile legate de trecutul lui Cîtu si de caracterul sau. A stiut si despre episoadele americane, a stiut si despre alte misculatiuni facute de Cîtu. A avut cunostinta si despre halucinantele împrumuturile facute de acesta si despre modul cum s-au evaporat miliardele împrumutate din buget. A stiut si a tacut. Ba mai mult decât atât, l-a sprijinit si-l sprijina si acum... În fine, referindu-se la recentele alegeri pentru presedintia PNL-lui, publicistul si analistul Marius Pieleanu, directorul Grupului de Studii Socio-Comportamentale Avangarde, a spus ca nu are încredere nici cât negru sub unghie în premierul Florin Cîtu. Marius Pieleanu l-a prezentat ca pe un ins dubios, certat cu legea. „Mai adineauri (reproduc cu aproximatie cuvintele sale, n.n.), a adaugat el, eram invitat la o emisiune, si am vazut ca trece pe lânga mine dl. Cîtu. Imediat ce a trecut, am dus mâna la buzunarul de la piept, sa vad daca portmoneul e la locul lui. Cum poti sa investesti în functia de prim-ministru al României un ins care a tepuit o banca americana de 7000 de dolari si a a facut si alte jonglerii?” Iata ca se poate, Marius. În România lucrului bine facut, dl. Cîtu a devenit o marca a PNL-lui. Oare ce parere are azi despre aceasta marca venerabilul poet Radu Ulmeanu? Îl vede pe Cîtu tot un geniu al finantelor din ce în ce mai paraduite ale tarii? Nichita Danilov este scriitor si publicist
