Zilele trecute, pe când culegeam strugurii reci de la ploaie si burnita ba din vârf de visin (unde s-a catarat fraga neagra), ba din corzile taiate cu craci de visin cu tot, deci la sol, mi-am adus aminte de copilarie, când, cam tot în perioada asta, eram dusi, dupa doar doua saptamâni de scoala, la practica agricola. Cum pe vremea aia la Apold erau vii întinse, îndeobste eram dusi la cules de struguri. O singura data am fost la cules de porumb - lesne de înteles ca nu ne-a prea placut, caci, de, dintr-un stiulete nu ai ce ciuguli! Evident, era mai fain la struguri, dar nu si când erau brumati si dimineata batea un soare cu ceva dintisori! Altfel, îmi mai amintesc concret de cum se stabilea aiurea un fel de norma, când într-un fel, când în altul si indiferent de felul ei, puteai sa fii ghinionist sau norocos. Când se stabilea pe rânduri, „trebuie sa culegeti” (câte doi) „trei rânduri si gata”, cautam sa prindem rânduri cu putini struguri. Daca aveai ghinion, dadeai peste vite încarcate de struguri si te uitai cum altii defilau pe rândurile lor (a, uneori mai difereau rândurile si în lungime…). A doua zi, apoi, se schimba norma: „Trebuie sa umpleti zece cosuri!” Cosuri mari de vie, împletite din nuiele - mai am si acum unul, nu stiu cum a supravietuit, de fapt, stiu: n-a fost folosit vreo trei decenii… Bineînteles ca în cazul asta cautai sa prinzi siruri cu multi struguri ca sa umpli cât mai usor si repede cosurile! Daca aveai ghinion… Ati înteles ideea. În liceu, daca nu ma însel, eu unul am fost o singura data cu colegii sibieni la sortat fructe (mere) într-un depozit din Turnisor. În ce ma priveste, de la tara fiind, trebuia sa fac un fel de practica agricola la C.A.P.-ul ori I.A.S.-ul din Amnas si trebuia sa duci o adeverinta cum ca te-ai achitat de datoria de… utecist (sa zicem). O singura data am efectuat-o propriu-zis, când am lucrat vreo doua saptamâni la facut fân si am câstigat (macar atât) si niste bani. În rest, contabilul de la I.A.S. fiind unul din nasii mei de botez… Ati înteles ideea, cred. Ca student în doua rânduri, am avut parte de doua rânduri de practici. Ma rog, pe când eram la Silvicultura la Brasov (trei semestre, deci doua toamne), parca doar în anul I am fost efectiv într-o practica agricola (în anul II, practica a fost o tabara de lucrari silvice undeva la munte!) - unde altundeva decât la cartofi, caci, de Tara Bârsei… Atât tin minte: ca n-am plecat niciodata fara sa-mi aleg si câtiva cartofi faini, iar o parte din ei am adus-o chiar la Amnas, iar mama (era prin 1982) a pastrat din ei si i-a plantat în anul urmator - ehei, ce s-au mai facut cartofii din noul soi! Se spune ca e bine sa mai schimbi soiul! Iata ca îl schimbasem… În fine, anul I de facultate (1984, an cu greutate literar-istorica) la Iasi a debutat practic cu o practica agricola aparte: cu un tren special am fost dusi mai toti studentii (apti, destui reusind sa se aranjeze cu vreo adeverinta-scutire medicala cum ca nu sunt apti…) de la UAIC (minus cei de anul patru, parca - zic asta pentru ca nici eu n-am mai avut parte de practica agricola în anul IV) pâna hat, în Dobrogea, la Navodari, unde erau plantatii întinse de legume. Casa, masa, munca si distractie. Noi, cei de la Filologie, am fost la cules rosii. Iarasi nebunia cu norma. Pe care unii o nesocoteau dintr-un fel de fronda anti-sistem/comunista. În ce ma priveste, am preferat mereu sa nu ma complic în situatii de genul acesta. Harnicut fiind si crescut la tara, muncile astea nu ma deranjau defel. Oricum, n-o sa uit cât oi trai ca în data de 10 octombrie 1984, dupa ce câtiva de la grupa de germana (una singura, si asa avea sa ramâna pâna la absolvire) ne-am facut norma, am taiat-o spre malul marii. Era o zi splendida de toamna, dar cu soare si caldura de vara! Ei, da, evident ca am profitat si chiar am facut baie în mare. Apoi, a fost haios cum seara se mai organiza un fel de discoteca pe un platou din fata… penitenciarului, iar printre melodiile care s-au pus s-a aflat si I want to break free a celor de la Queen. Ironie istorica, ce sa mai, chiar daca textul piesei se refera la dorinta de-a se (e)libera dintr-o relatie. În anul II, alta „tabara” agricola, dar de asta data în judet, la Popricani! Casa, masa, munca si distractie. Dormeam într-o hala în care se improvizasera niste priciuri din baloti de paie, într-o cantina luam masa, au taiat si niscaiva oi pentru noi - iaca, nu stiu sigur, daca era vorba de ferma ori de colectivul din comuna. Cred ca era, totusi, I.A.S.-ul. A, ce faceam? Recoltam si încarcam remorci cu sfecla furajera. Sa fi fost si de zahar? Nu tin minte. În anul III, am fost câteva zile la cules porumb, fara „tabara”, eram dusi si adusi cu autobuze. Cam astea au fost practicile mele agricole (daca facem abstractie de cele de la Zalau, ca proaspat profesor de germana, tot la struguri, tot cu aiureala de norme). Care practici, dincolo de ineptia lor economica (e aiurea sa ai nevoie sa scoti an de an elevi, studenti, soldati si angajati din „câmpul muncii” în câmp la strâns recolta), reprezentau o excelenta ocazie de socializare benefica pentru studenti. Caci una e sa te întâlnesti la cursuri ori seminarii, alta în conditii speciale, mai grele, îndeobste - în astfel de situatii cunosti mai bine omul, nu? Michael Astner este poet, traducator si publicist
