Săpăturile şi descoperirile arheologice mai vechi sau mai noi făcute la Desa au devenit de-a lungul vremii bine-cunoscute atât specialiştilor, cât şi publicului larg. Cercetările desfăşurate în acest an sunt cele mai ample din anul 2001 până în prezent, iar ca rezultate, campania din anul 2016 este una dintre cele mai spectaculoase. Trebuie spus, pentru început, că punctul “Castraviţa” este de fapt un grind aflat pe malul Dunării, unde au fost cercetate de-a lungul anilor numeroase complexe arheologice care din punct de vedere cronologic se întind din Epoca Bronzului (3200 – 1200 a. Chr.; morminte de incineraţie), de-a lungul Epocii Fierului (1200 a. Chr. – anul 101 p. Chr.; movile funerare, cu morminte de inhumație, şi, morminte de incineraţie celtice) până în epoca romană (un castru de piatră) şi cea a migraţiilor (morminte de incineraţie slave). În acest an, săpăturile au fost concentrate pe delimitarea zonei funerare formată din movile aparţinând comunităţilor de tip Basarabi din Prima Epocă a Fierului (aprox. 750 – 650 a. Chr.) şi în încercarea de a delimita latura de nord a castrului roman de aici. În ceea ce priveşte acest ultim aspect, săpăturile au scos la iveală, anul acesta, două ţigle fragmentare, ştampilate de către unitățile romane ce au staționat aici, fiind lizibile doar ultimile trei litere – ICR, probabil, numele unității militare romane auxiliare Ala I Civium Romanorum, o unitate militară formată din voluntari, cetățeni romani. Trebuie spus că aceste ţigle ştampilate reprezintă prima descoperire de acest fel, la Desa, într-un context arheologic clar. Tot în zona unde au fost descoperite aceste ţigle a mai fost scos la iveală un bloc de piatră, din calcar, faţetat, de formă paralelipipedică, cu urme de mortar, de dimensiuni impresionante, care indică faptul existenţei unei clădiri importante în apropierea zidului de nord al castrului, în interior. Tot în contextul descoperirilor de epocă romană, în exteriorul castrului roman, a fost găsit întâmplător un denar roman din argint, cu numele lui Cezar, emis în Hispania, în anii 46-45 a. Chr., în amintirea victoriei repurtate de către conducătorul roman împotriva lui Vercingetorix, căpetenie a tribului Arvernilor, care a unit pe gali începând o revoltă nereușită împotriva stăpânirii romane în Galia, în cursul ultimului stadiu al Războaielor Galice ale lui Iulius Cezar (anul 52 a. Chr.). Moneda are redat, pe avers, efigia zeiței Venus, spre dreapta, purtând diademă; în spate, Cupidon (puțin vizibil); în jurul celor doi se află un cerc perlat. Pe revers, este redat un trofeu cu scut oval și carnyx, în fiecare mână; în partea stângă, se află un personaj feminin captiv, sprijinindu-și capul în mâna dreaptă; în partea dreaptă, un captiv cu barbă, se află așezat cu mâinile legate la spate. Dar, descoperirile cu caracter funerar aparţinând Primei Epoci a Fierului sunt dintre cele mai spectaculoase. Au fost identificate patru movile dintre care două, prin structura lor destul de complexă (manta realizată fie din pietriş mărunt, fie din pietre de râu) şi inventarul bogat al mormintelor, arată grija deosebită arătată faţă de persoanele decedate, a comunităţilor din acea perioadă şi, în special, grija arătată faţă de persoanele decedate ce aveau un statut social privilegiat în cadrul acestor comunități. De asemenea, s-au putut face observaţii mai numeroase în ceea ce priveşte ritualul funerar ce era practicat de aceste comunităţi, confirmându-se faptul, observat încă din anul 2001, că au existat manipulări intenţionate, în scop ritual, ale oaselor celor decedaţi, la diverse perioade de timp, după înhumare. Inventarul funerar al mormintelor descoperite în acest an, deşi nu este unul foarte numeros, este în schimb foarte valoros, iar în acest sens menţionăm cele 5 fibule (agrafe de prindere a veșmintelor) de tip Vače (după numele unei localități din Slovenia unde au fost descoperite pentru prima dată astfel de piese), cele 5 brăţări de bronz, un colan de bronz şi o sabie de fier (ambele, aceste din urmă piese, fiind descoperite în premieră la Desa, sabia fiind al treilea exemplar de acest tip, descoperit în România) de tip Glasinač (după numele unui sit arheologic aflat la est de Sarajevo), numeroşii butoni de bronz, vase ceramice decorate, etc. De altfel, aceste descoperiri, de la Desa, datate în Prima Epocă a Fierului, sunt cunoscute sub numele de cultura Basarabi, după numele localității de lângă Calafat unde s-au făcut pentru prima dată astfel de descoperiri și aparțin acelor populații care au introdus, printre primele, folosirea fierului pe teritoriul României. Din colectivul ştiinţific al şantierului arheologic, anul acesta au făcut parte: dr. Florin Ridiche – resp. ştiinţific, drd. Marius Cristian Bâsceanu, Lucian Popescu-Vava şi Cristian Ceacîru (Muzeul Olteniei Craiova), precum şi 3 profesori voluntari: Iulian Popescu (Şc. Specială “Sf. Vasile” Craiova), Ana-Maria Băluţă (Şcoala Măceşu de Jos) şi Ionela Popescu-Vava (Grădiniţa “Phoenix” Craiova). Un sprijin deosebit a fost acordat cercetării arheologice de către Primăria și Consiliul Local al comunei Desa, de către Ocolul Silvic Calafat dar și de către Poliția de Frontieră. Cele enumerate mai sus sunt numai câteva considerente care atestă faptul că la Desa se găseşte unul dintre cele mai interesante şi bogate situri arheologice din România, confirmat și de către clasificarea sa, la categoria A (de importanță națională) în Lista Monumentelor Istorice din România.         

Citește articolul complet pe Lupa mea