Peste 160.000 de persoane apte de munca ramân inactive în România, o tara aflata în deficit de forta de munca, principala cauza a acestui fenomen fiind faptul ca actualul regim politic este singurul din ultimii 100 de ani care nu a adoptat masuri concrete si eficiente pentru a integra pe piata muncii lucratorii defavorizati, sustin analistii RISE România - Reteaua Româna a Întreprinderilor Sociale de Insertie. "România se numara printre tarile cu un cadru de politici slab în privinta insertiei pe piata muncii a lucratorilor defavorizati, alaturi de Bulgaria, Letonia, Polonia si într-o oarecare masura Italia, se arata într-un raport european care analizeaza tendintele si provocarile Întreprinderilor Sociale de Insertie (ISI). ISI-urile sunt mecanisme institutionale care le ofera lucratorilor discriminati - cum ar fi persoanele vulnerabile si cele cu dizabilitati - o formare adecvata la un loc de munca adaptat", se spune într-un comunicat al RISE România. Astfel, "peste 160.000 de persoane apte de munca ramân inactive în România, o tara cunoscuta ca fiind în deficit de forta de munca", spune Ancuta Vamesu, care coordoneaza Reteaua ISI în România. Principala cauza a acestui fenomen este ca actualul regim politic este singurul din ultimii 100 de ani care nu a adoptat masuri concrete si eficiente pentru a integra pe piata muncii lucratorii defavorizati - persoanele cu dizabilitati, cei din închisori, fara educatie si pregatire profesionala. Cu exceptia câtorva masuri simbolice definite în Legea-cadru 219/2015, nu exista un cadru national de sprijin politic pentru ISI-urile din România, releva documentul. Pâna acum, "economia sociala a fost mai mereu parte din solutie. De exemplu invalizii de razboi detineau dreptul de a vinde produse din tutun. Comunistii au avut cooperative mestesugaresti pentru persoanele cu dizabilitati severe care nu se puteau integra în alte locuri de munca", a completat Vamesu. Alte cauze care au condus, în timp, la cresterea numarului de persoane inactive - desi sunt apte de munca - sunt: România nu are o definitie legala pentru lucratorii defavorizati, de aici lipsa de preocupare a autoritatilor de a crea politici de încadrare a acestora în câmpul muncii; angajarea asistata a persoanelor cu nevoi de sprijin nu este reglementata în România, iar în aceasta situatie se mai afla Grecia si Croatia; masurile de activare care deja exista, si care se adreseaza lucratorilor cu nevoi de sprijin, inclusiv persoane cu dizabilitati, nu sunt eficiente, acestea nu reusesc sa livreze servicii adaptate nevoilor lor; cea mai recunoscuta cauza de excludere de pe piata muncii este "dizabilitatea". "În ciuda nenumaratelor conventii si legi care au fost adoptate cu obiectivul clar de a îndeparta barierele si excluderea acestor persoane de pe piata muncii si de a stimula integrarea persoanelor cu dizabilitati, nenumarate convingeri false despre munca si dizabilitati sunt larg raspândite", mai spune RISE România. Totodata, competitia internationala pe piata muncii si restructurarea economica au dat nastere unor schimbari dramatice pe piata muncii, care au fost accentuate de pandemia Covid-19, iar multe joburi traditionale dispar, în timp ce altele apar. Educatia joaca de asemenea un rol important în insertia pe piata muncii a persoanelor cu nevoi speciale. Datele disponibile arata ca 32,5- dintre acestea, cu vârste cuprinse între 18 si 29 de ani, nu au educatie, acest procent fiind chiar mai mare de 38,3- în cazul persoanelor fara dizabilitati. "Desi valoarea sociala a activitatii ISI-urilor este evidenta pentru cei care lucreaza în domeniu, în realitate s-a constatat ca, atât la nivelul opiniei publice, cât si al institutiilor, rolul ISI-urilor este adesea neînteles si subestimat. Functia lor sociala este minimizata si sunt tinte ale prejudecatilor, fiind în mod fals considerate ineficiente si neprofesioniste", sustin reprezentantii organizatiei. Potrivit European Disability Forum (EDF), doar 50,8- dintre persoanele cu dizabilitati sunt angajate (fata de 74,8- dintre persoanele care nu au dizabilitati), iar rata somajului în rândul persoanelor cu dizabilitati cu vârste cuprinse între 20 si 64 de ani este cu 7- mai ridicat decât în cazul persoanelor fara dizabilitati. Prapastia se resimte cel mai mult în tarile din Europa Centrala si de Est, se mai arata în raport. Conform Forumului Economic Mondial, 6- din totalul fortei de munca la nivelul UE sunt persoane angajate de 2,8 milioane de actori din economia sociala. La nivelul UE, definitia lucratorilor defavorizati variaza de la o tara la alta. Belgia (Valonia), Bulgaria, Cehia, Grecia, Irlanda si Lituania adopta o abordare mai larga, care include, de exemplu, în cazul Greciei, persoanele fara adapost, persoanele care traiesc în saracie si persoanele cu particularitati culturale. De notat ca Bulgaria a optat pentru o definitie deschisa, care poate include orice categorie de persoane cu nevoi de sprijin. În raportul european la care face referire RISE România - "Report on trends and challenges for work integration social enterprises (WISEs) in Europe - se mai arata ca persoanele cu nevoi speciale sunt mai degraba prezente în economia informala, iar femeile cu dizabilitati tind sa fie mai discriminate decât barbatii. Aproape toate tarile care se bazeaza pe politicile de reglementare aplica sanctiuni angajatorilor care nu îndeplinesc cota impusa de angajati persoane cu dizabilitati. Rata de încalcare a cerintelor privind cotele este destul de ridicata în majoritatea tarilor, iar valoarea sanctiunilor variaza de la o tara la alta. În majoritatea cazurilor, acestea sunt corelate cu salariul minim stabilit (de exemplu în Bulgaria, Croatia, Franta, Grecia, România, Slovacia si Slovenia). De exemplu, în 2019, în Austria, 78,6 - dintre organizatiile obligate sa angajeze persoane cu nevoi de sprijin nu îndeplineau cerintele privind cotele de insertie, ceea ce a atras sanctiuni de aproximativ 160 de milioane euro sub forma de taxe compensatorii. Amenzile sunt de obicei directionate catre fonduri speciale menite sa integreze persoanele cu nevoi speciale în câmpul muncii, ceea ce în România nu se întâmpla. Aici, fondurile colectate din taxa pe dizabilitate merg la bugetul de stat. Întreprinderile Sociale de Insertie (ISI) sunt un mecanism institutional de angajare sprijinita prin masuri de politica publica ce favorizeaza lucratorii discriminati de întreprinderile conventionale si le ofera o formare adecvata la locul de munca. În România, statutul de insertie sociala poate fi obtinut de cooperative, asociatii, fundatii, asociatii de ajutor reciproc sau societati comerciale cu scop social cu conditia ca acestea sa îndeplineasca o serie de criterii prevazute de Legea 219/2015 privind economia sociala. ISI-urile sunt înfiintate pentru a integra în munca un spectru larg de persoane care se confrunta cu dificultati la intrarea pe piata muncii (de exemplu, someri de lunga durata; persoane cu tulburari legate de consumul de substante; fosti condamnati; victime ale violentei domestice). Cu exceptia câtorva masuri simbolice definite în Legea-cadru 219/2015, nu exista un cadru national de sprijin politic pentru ISI-urile din România, atrage atentia RISE România. Datorita expertizei acumulate în lucrul cu lucratorii defavorizati, ISI-urile dezvolta procese organizationale care se potrivesc nevoilor angajatilor pornind de la o evaluare a abilitatilor si capacitatilor acestora. ISI-urile sunt întreprinderi cu dublu impact; într-adevar, pe lânga crearea de bunuri si servicii de piata, ele ofera si servicii de sprijin pentru integrarea în munca a lucratorilor defavorizati exclusi altfel de pe piata muncii. AGERPRES
