Stii, mama, cand am venit prima datacu bilet de voie de la camin,La intoarcerea de acasa, la liceu, am ramas singura in tren.Langa mine, in compartiment,in prima gara a urcat un om amarat;avea pelerina si umbrela rupta de ploaie;palaria lui cu boruri ingropatein frunze triste de toamnaacoperea un ochi inchipuit. Fulgera, ploua cu galeata dar trimisul straina coborat cu pas sovaitor, moale,in cenusiul garii urmatoare.Geanta cu bani putini, ceapa, slanina si muncite poezii disparehellip;Doar frant ...
Poezia zilei: Trenul foamei – Valentina Popescu
