Când Pauline Philippe a aflat ca este însarcinata cu gemeni, a simtit fericire. Apoi a izbucnit în lacrimi în fata medicului care îi facea ecografia. "De ce plângi?", îsi aminteste ea ca a întrebat-o medicul. Încercând sa o înveseleasca, acesta a adaugat: "Vei avea gemeni, Preval si Aristide!". -- referindu-se la doi fosti presedinti haitieni. La acea vreme, Haiti era înca puternic zguduita de cutremurul devastator care lovise capitala Port-au-Prince cu doi ani înainte, în 2010, ucigând sute de mii de oameni. Dezastrul a determinat un aflux masiv de lucratori umanitari si grupuri de ajutorare, inclusiv un contingent de forte de mentinere a pacii ale Natiunilor Unite, care au adus cu ei o epidemie mortala de holera în mica natiune din Caraibe, soldata cu alte aproape 10.000 de morti. Barbatul care a fost tatal gemenilor lui Philippe facea parte din efortul de asistenta internationala, un politist al ONU aflat în misiune temporara în Port-au-Prince. Casatorit si cu o familie acasa, în Niger, spune ea, el nu a ramas în zona. "M-am gândit la tot ceea ce se putea întâmpla", a declarat Phillippe pentru CNN. "L-am sunat pe tata si i-am spus ca sunt însarcinata cu gemeni. El a spus: 'Cum se poate asa ceva? De la mine? Voi pleca din tara si vei avea bastarzi'. Nu poti creste copii fara tata". Dar în noiembrie 2012, tânara de 26 de ani pe atunci a nascut o fata si un baiat. Tatal lor a parasit tara doua luni mai târziu. Philippe este una dintre nenumaratele femei si fete din întreaga lume care cresc copii nascuti în urma relatiilor cu membri ai fortelor de mentinere a pacii si ai personalului ONU. Din 2010 pâna în luna februarie a acestui an, ONU a înregistrat 463 de cereri de paternitate împotriva personalului sau, dintre care 55 au fost verificate. În 298 de cazuri, actiunea ramâne "în asteptare". Abandonate în mare parte de tati, aceste mame încearca sa creasca copii în unele dintre cele mai dificile conditii din lume - în urma unor dezastre naturale, a unor conflicte violente si etnice sau în tabere de refugiati - si se confrunta adesea cu o stigmatizare sociala dura. Dar, în timp ce societatile în care traiesc aceste femei le pot judeca, ONU însasi este clara cu privire la cine este vinovat pentru ceea ce numeste "exploatare si abuz sexual". DINAMICA INEGALA A PUTERII În 2003, secretarul general al ONU de la acea vreme, Kofi Annan, a emis un ordin prin care descuraja sexul între lucratorii ONU si persoanele pe care sunt trimisi sa le ajute, explicând ca astfel de relatii "se bazeaza pe o dinamica inerent inegala a puterii" si "submineaza credibilitatea si integritatea activitatii Natiunilor Unite". Personalul de mentinere a pacii si politia militara - precum tatal copiilor lui Philippe - au interdictie de a "fraterniza" cu populatia civila. Actualul secretar general, Antonio Guterres, a promis ca va face "ordine în propria casa" a ONU. În 2017, el a dezvaluit o strategie în patru directii, axata nu doar pe eliminarea impunitatii, ci si pe prioritizarea drepturilor si demnitatii victimelor. El a numit primul Avocat pentru drepturile victimelor din cadrul ONU si a creat un "fond fiduciar" pentru a sprijini victimele. Dar Philippe si alte sase mame haitiene intervievate de CNN spun ca sprijinul a fost slab si conditionat. Iar cererile lor de dreptate - pensie alimentara din partea tatilor, la care ar putea avea dreptul conform legislatiei haitiene, si chiar despagubiri în calitate de victime - au ramas aproape fara rezultat. "Ne trateaza ca fiind mai putin decât oameni", a spus o femeie, descriind interactiunile lor cu ONU. În Haiti, unde bandele de razboinici au alungat mii de oameni din casele lor din Port-au-Prince, provocând o crestere vertiginoasa a preturilor la alimente si energie în întreaga tara, femeile au descris o lupta disperata pentru a supravietui si a avea grija de copiii lor. Unele au fost nevoite sa paraseasca tara. Între timp, scandalurile sexuale în care este implicat personalul ONU au continuat. În luna iunie a acestui an, 60 de membri ai fortelor de mentinere a pacii din Tanzania au fost trimisi acasa din Republica Centrafricana în urma unor acuzatii de exploatare sexuala si abuzuri sexuale care au implicat patru victime, dintre care doi copii. CNN a vorbit cu Philippe în micul ei apartament din Dajabón, un oras comercial prafuit din Republica Dominicana, unde ea si gemenii ei au fugit în 2021, încercând sa lase în urma haosul drumurilor blocate si al scolilor închise din Haiti. În singura camera pe care o împarte familia, copiii dorm pe un pat mic, iar Philippe doarme pe podea. Fiul ei sufera de dureri severe din cauza unei afectiuni despre care Philippe spune ca ar putea fi remediata cu o operatie simpla, dar ea nu si-o poate permite. Philippe spune ca l-a întâlnit pe tatal copiilor sai în 2009, când lucra ca femeie de serviciu la sediul ONU din Port-au-Prince. Mai întâi, acesta a rugat-o sa faca niste comisioane pentru el: sa cumpere banane si alimente de la piata locala. În cele din urma, spune ea, i-a cerut sa vina la el acasa. În prezent, Philippe se straduieste sa defineasca relatia lor, care a continuat câtiva ani. "Nu as putea spune ca ne iubeam", a spus ea. Dar, la un an dupa ce a plecat, Philippe a decis ca ONU ar trebui sa stie ce s-a întâmplat. În 2014, din orasul natal Cap-Haitien, un oras-port de pe coasta de nord a Haiti, s-a urcat într-un moto-taxi cu gemenii ei - câte unul în fiecare brat - si a început o calatorie de câteva ore spre sud. S-au oprit o singura data pe drum: la aeroportul principal al tarii, unde, neavând bani pentru a le cumpara bebelusilor lapte sau scutece, ea spune ca a batut la geamurile masinilor cerând ajutorul strainilor. "Este rusinos pentru mine sa recunosc", îsi aminteste Philippe, "dar am facut ceea ce trebuia sa fac". În dimineata urmatoare, Philippe si-a dus copiii la sediul misiunii ONU. Ea spune ca oficialii au facut fotografii si au interogat-o, iar mai târziu i-au cerut sa supuna copiii unui test ADN. În 2015, ea a primit un apel telefonic de la un reprezentant al ONU care i-a spus ca rezultatele testului au fost pozitive. În 2018, mici sume de bani pentru copiii ei au început sa soseasca de la mai multe organizatii. Documentele care însoteau fondurile, vazute de CNN, o descriau ca fiind "victima a exploatarii sexuale si a abuzului" sau spuneau ca au fost trimise de catre Biroul Avocatului pentru Drepturile Victimelor din cadrul ONU. În ultimii sase ani, Philippe a primit mici plati autorizate de ONU, fiecare dintre ele venind, spune ea, la momente imprevizibile, dar sumele au fost suficiente pentru a acoperi taxele scolare pentru un an, care sunt de aproximativ 500 de dolari pentru fiecare copil. Ea si altii spun ca nu au primit nimic pentru acest an scolar, care a început deja. Ca o conditie pentru a primi banii, Philippe si alte câteva femei au declarat pentru CNN ca li s-a cerut sa furnizeze chitante de la scoli si, în unele cazuri, sa semneze un document prin care promit ca vor folosi orice fonduri ramase pentru nevoile de sanatate, hrana si adapost ale copiilor, precum si sa participe la evenimente nespecificate conduse de ONG-uri în zona. Unele au spus pentru CNN ca aceste conditii sunt înjositoare. Jokencie Jean Baptiste, o mama din orasul Les Cayes, la sud în Haiti, a început sa plânga în timp ce a descris ca se straduia sa-si hraneasca fiul, al carui tata este un soldat senegalez de mentinere a pacii. "Imaginati-va ca luati banii pentru a plati scoala, apoi va întoarceti acasa, va vedeti copilul atât de flamând. Ce ar trebui sa faceti?" a întrebat ea, înainte de a adauga: „Ne trateaza ca pe niste prostituate. De parca ar trebui sa fim saraci”. În apropiere, în orasul de pe malul marii Port Salut, unde se afla o baza ONU, care acum este închisa, Rosemina Joseph -- care spune ca a ramas însarcinata cu copilul unui soldat de mentinere a pacii din Uruguay când era adolescenta -- a declarat pentru CNN ca a cerut ajutor ONU pentru reconstruirea casei distrusa într-un cutremur din 2021. Dar a primit doar suficienti bani pentru a construi o fundatie, a spus ea. Ea si fiul ei locuiesc într-o baraca pe santier. Fondul fiduciar al ONU în sprijinul victimelor exploatarii si abuzului sexual este de peste 4,8 milioane de dolari, conform raportului sau anual pentru 2022, si ar trebui sa umple „lacunele” în asistenta acordata victimelor la nivel global. Dar de la crearea sa în urma cu sapte ani, fondul a raportat ca a cheltuit doar un total de 249.738 de dolari în Haiti, pentru un program de doi ani care a început în 2021. Daca acesti bani ar fi fost împartiti în mod egal între cele 30 de familii de care fondul fiduciar spune ca a beneficiat, fiecare persoana ar fi primit peste 8.000 de dolari. Dar mai multe femei au aratat chitante CNN care sugereaza ca au primit mai putin de un sfert din aceasta suma. Restul a fost cheltuit pentru cheltuieli ad-hoc si activitati organizate de grupul de ajutor AVSI, potrivit organizatiei. Expertii în dezvoltare considera ca transferurile directe de numerar sunt cea mai eficienta forma de ajutor, iar ONU ofera transferuri de numerar altor tipuri de beneficiari de ajutor în programele sale. Dar nu victimelor. „Conform politicii ONU, nu exista nicio plata directa catre victime”, a declarat pentru CNN Yasna Uberoi, ofiterul de programe al fondului. „Si proiectul Fondului fiduciar este acelasi. Este sprijin în ceea ce priveste formarea si oferirea de oportunitati pentru mijloace de trai, astfel încât sa îsi poata reconstrui viata si sa devina independenti”, spune ea. Deci, dincolo de mici exceptii pentru educatie si unele nevoi de baza imediate -- pentru care ONU solicita chitante -- organizatiile intermediare sunt cele care decid cum sa cheltuiasca banii fondului în beneficiul victimelor. În Republica Democratica Congo si în Liberia, de exemplu, raportul anual al fondului fiduciar arata ca organizatiile locale au folosit acesti bani pentru a oferi victimelor ceea ce considera „generatoare de venituri” formare în domeniul croitoriei, patiseriei si cultivarea ciupercilor. Nu toti beneficiarii unor astfel de programe sunt chiar victime, a confirmat un purtator de cuvânt pentru CNN -- fondul a refuzat mai multe solicitari de la CNN pentru date care arata cât de multi participanti la program au fost victime vs. membri ai comunitatii generale. Modul în care sunt gestionate astfel de fonduri submineaza „demnitatea umana de baza”, spune Beatrice Lindstrom, lector la Harvard Law School si fost director juridic al Institutului pentru Justitie si Democratie din Haiti, care a lucrat la o varietate de revendicari ale victimelor. „Atunci când victimele nu au niciun cuvânt de spus în ceea ce li se întâmpla sau în ceea ce priveste tipul de sprijin pe care îl primesc, le revictimizeaza într-adevar prin lipsirea capacitatii de a avea actiune si de a li se recunoaste drepturile”, a declarat Lindstrom pentru CNN. Fondurile fiduciare create pentru alte tipuri de victime ale presupuselor fapte gresite de catre ONU sau personalul sau au restrictii similare. În 2020, expertii ONU în drepturile omului au criticat un fond creat pentru a sprijini victimele epidemiei de holera din Haiti, pentru ca nu a oferit despagubiri directe. „Compensatia este de obicei o componenta centrala a dreptului la un remediu efectiv, iar proiectele de dezvoltare pur si simplu nu sunt un înlocuitor pentru reparatii”, au scris acestia într-un comunicat de presa. IMAGINEAZA-TI CA ESTI VIOLATA SI APOI TI SE OFERA O MASINA DE CUSUT Pentru Haiti, Jane Connors este avocatul pentru drepturile victimelor. Întrebata daca crede ca aduce suficienta publicitate situatiei victimelor din întreaga lume, Connors a spus: „As fi putut fi un alt tip de avocat, sa scriu comunicate de presa si sa vorbesc frumos, dar am preferat sa fac ceva concret”, ea. a spus. În general, ea nu permite presei sa participe întâlniri cu victimele, invocând propriile preocupari legate de siguranta si confidentialitate. În Haiti, acel „ceva concret” a fost în primul rând sa strânga un buget mic pentru a subventiona costurile educationale pentru copiii victimelor, a spus ea, într-o tara în care taxele scolare reprezinta o bariera pentru multi. Connors recunoase ca fluxul de asistenta catre mamele haitiane a fost imprevizibil si a spus ca poate întelege frustrarile lor. „Cu siguranta nu pot sa-mi organizez banii, dar nu vreau sa-mi spuna nimeni cum sa o fac”, a spus ea. În general, micul ei birou a facut câtiva pasi pentru a crea un sistem de sprijin ONU pentru victime; Connors a numit patru ofiteri de teren în Haiti, Republica Democrata Congo, Republica Centrafricana si Sudanul de Sud pentru a servi drept avocati locali. Ea lucreaza, de asemenea, sa faciliteze personal cererile de paternitate -- un proces care ar putea duce la întretinere pentru copii si chiar la cetatenie pentru copii -- desi Connors nu crede ca niciun ordin de întretinere a copilului a fost aplicat împotriva fostilor trupe de mentinere a pacii ONU în ultimul an. În ciuda provocarilor cu care se confrunta în cadrul ONU, mai multi experti în drept si în drepturile omului intervievati de CNN o acuza pe Connors ca impune ajutorul peste justitie. „Imaginati-va ca ati fost violata de cineva si apoi un reprezentant al angajatorului acelei persoane vine sa va vorbeasca si va spune ceva de genul: „O, stii, rotile justitiei se misca încet, dar ti-ar placea o masina de cusut?” a declarat fostul angajat al ONU Paula Donovan, care acum conduce un grup de supraveghere ce militeaza pentru ca ONU sa schimbe modul în care gestioneaza acuzatiile de exploatare sexuala si abuz. Sienna Merope-Synge, un avocat din New York care a lucrat la încercarile infructuoase ale mai multor femei haitiane de a obtine întretinere pentru copii de la personalul ONU, a declarat pentru CNN ca asistenta acordata acestor femei „nu ar trebui sa fie vazuta ca un substitut pentru drepturile legale”. „ONU nu vrea nimic care sa arate sau miroase ca si cum ar putea fi responsabil din punct de vedere legal”, a spus ea pentru CNN. Potrivit propriilor reguli ale ONU, doar autorii individuali sunt responsabili pentru exploatarea si abuzul sexual -- nu ONU. Dar regulile ONU spun, de asemenea, ca fortele de mentinere a pacii raspund numai în fata legilor propriilor tari în majoritatea cazurilor, ceea ce înseamna ca nu pot fi investigate de autoritatile locale si face ca actiunea în judecata pentru întretinerea copiilor sa fie o lupta transnationala aproape de neconceput. ONU TREBUE SA VADA CA NU MAI SUPOTER, CA M-AM SATURAT Reporterii CNN i-au explicat lui Philippe ca o rezolutie a ONU din 2007 a decis deja ca numai tatal copiilor ei poate fi considerat responsabil pentru situatia ei. "Atunci de ce au deschis un birou pentru victime? Acesta este prejudiciul ONU. ONU l-a adus aici pe tatal lor. Nu m-am dus în Africa sa-l întâlnesc". Aceasta nu este viata la care a visat Philippe înainte de a avea copii. Astazi îsi câstiga existenta ca vânzatoare ambulanta, vânzând gogosi cu ghimbir pe care le face acasa. În unele nopti, îi este foame. „Se spune ca mamele ar trebui sa fie mândre; dar mândria vine doar daca ai ce sa le oferi copiilor”, a spus ea. „Nu sunt mândra ca sunt mama, nu când traim asa”, a adaugat ea, facând semn catre camera ei înghesuita. Numai în acest an, Philippe a spus ca a calatorit de doua ori de la Dajabón la sediul misiunii ONU din Port-au-Prince, pentru a sta în fata usii, în speranta de a face lucrurile sa se miste mai repede. „Uneori, trebuie doar sa ma confrunt cu ONU”, a spus Philippe, miscându-si mâinile de parca ar strânge pe cineva de umeri. „Pentru ca ei sa vada ca nu mai suport, m-am saturat”.
