Un iesean tine mortis sa-si scoata casa de pe lista monumentelor istorice, pentru ca asta doar îi aduce paguba. Casa este amplasata în cea mai buna zona a Iasului, în imediata apropiere a fostului Centru Cultural German, peste drum de Institutul Francez. Împreuna cu terenul din jur, ea ar putea deveni o afacere imobiliara de milioane. Daca imobilul nu va mai fi considerat cladire-monument, el va capata acelasi statut legal ca si ultimul bordei din valatuci, putând fi inclusiv demolat si înlocuit cu un bloc. În lipsa unor alte forme de compensatii, singurul avantaj pe care statutul de monument al unei locuinte îl aduce proprietarului este scutirea de impozitul local. O nimica toata, practic. În plângerea înaintata Tribunalului, Aurel R. sustine ca parintii sai au fost proprietari ai casei de pe bulevardul Carol I nr. 23 înca din 1974. În 1992, imobilul, datând din a doua jumatate a secolului al XIX-lea, a fost înscris în lista B a monumentelor istorice de interes local, statut acordat majoritatii caselor datând dinainte de 1900. Ieseanul sustine ca a aflat de acest lucru abia în 2009, dintr-o adresa primita de la Directia Judeteana pentru Cultura, Culte si Patrimoniu Cultural National (DJCCPCN). Prin înscrierea casei în rândul monumentelor istorice, ieseanului i s-ar fi limitat abuziv dreptul de proprietate, ca si cel de dispozitie. Aurel R. sustine ca în fapt casa actuala nu mai este aceeasi cu cea originala. Afectata grav de bombardamentele din 1944, ea ar fi fost demolata si reconstruita ulterior, fiind închiriata de Directia Regionala CFR si vânduta ulterior parintilor sai fara nicio mentiune legata de arhitectura sa speciala, cladirea nevând niciun element care sa o clasifice ca monument istoric. Ieseanul a chemat în judecata DJCCPCN, pe fostul director al institutiei, Vasile Munteanu, decedat în 2012, ca si pe urmatorul director, Vasile Babîi, iesit la pensie, cerând radierea imobilului din lista monumentelor istorice si a fisei analitice în baza careia fusese înscris pe lista. În calitate de functionari, Munteanu si Babîi întocmisera fisa analitica. Conform legii, radierea unui imobil din lista monumentelor istorice se face doar în cazul disparitiei acestuia sau a pierderii calitatii de monument. Or, dupa cum au aratat reprezentantii DJCCPCN, casa fusese înscrisa pe lista în urma unei analize fa­cute de expertii fostului Mu­zeu Judetean, actualul Com­plex Muzeal National „Mol­dova“. Chiar daca în­scrierea ar fi fost facuta din greseala, ieseanul ar fi trebuit sa se adreseze Ministerului Culturii. Acest punct de vedere a fost acceptat de judecatori, care au considerat ca Aurel R. s-ar fi putut adresa instantei doar daca Ministerul ar fi refuzat sa declaseze cladirea-monument. Aceasta este de altfel si procedura indicata de Legea 422/ 2001, pri­vind protejarea monumentelor istorice. În plus, au apreciat magistratii, fisa ana­litica a carei anulare se cerea nu reprezinta un act administrativ, întrucât nu produce e­fecte juridice concrete. Prin urmare, nici nu se putea cere anularea ei. Decizia finala a magistra­tilor a fost cea de res­pingere a solicitarii, ca inadmisibila. Sentinta nu este însa definitiva, ea putând fi atacata cu recurs.
