„Nothing is ever really lost to us as long as we remember it.” (Nimic nu e complet pierdut câta vreme ni-l putem aminti.) L.M. Montgomery Sunt insulele pe care ne refugiem sufletele obosite. Sunt cârjele în care ne sprijim atunci când drumul ne devine greu si plin de incertitudini. Sunt aripile de rezerva atunci când visele nascute prea firav din nazuintele cele mai intime nu se pot ridica de la pamânt. Sunt toata seva profunda a ceea ce suntem si sunt ruinele splendide ale devenirii noastre. Sunt ele, amintirile, atât de dragi si atât de indispensabile unei vieti împlinite. Multa vreme, pierderea capacitatii de a mentine memoriile si de a forma memorii noi, ramânea catastrofa personala iremediabila cu care oricine poate empatiza. Doar pierderea amintilor, asa cum spunem în mod obisnuit, poate concura dramatismul pierderii memoriei. Multa vreme, cei mai temerari dintre cercetatorii creierului si a functiilor lui vedeau cu inima strânsa orice solutie de rezolvare a acestei probleme, doar în afara creierului, în masinarii complexe, în care doar un computer cu puteri mult peste puterile lor reale ar fi compensat pierderea acestei functii esentiale a creierului biologic. Din fericire suntem contemporani cu o întelegere mult mai profunda a acestui organ miraculos si cu o dezvoltare a tehnologiei care ne permite sa intervenim în lucrarile lui microscopice de complexitate cosmica. Astfel putem vorbi astazi de o „proteza a memoriei”. O forma unica de stimulare a creierului pare sa îmbunatateasca capacitatea oamenilor de a-si aminti informatii noi, imitând modul în care creierul nostru creeaza amintiri. „Proteza de memorie”, care implica inserarea unui electrod adânc în creier, pare sa functioneze si la persoanele cu tulburari de memorie - si este chiar mai eficienta la persoanele care aveau o memorie slaba pentru început, potrivit unor noi cercetari. În viitor, versiuni mai avansate ale protezei de memorie ar putea ajuta persoanele cu pierderi de memorie din cauza leziunilor cerebrale sau ca urmare a îmbatrânirii sau a bolilor degenerative precum Alzheimer, spun cercetatorii din spatele studiului experimental. Functioneaza prin copierea a ceea ce se întâmpla în hipocamp - o regiune în forma de calut de mare situata adânc în creier, care joaca un rol crucial în memorie. Structura creierului nu numai ca ne ajuta sa ne formam amintiri pe termen scurt, dar pare sa directioneze amintirile catre alte regiuni pentru stocare pe termen lung. Bogdan Iliescu este medic primar neurochirurg la Spitalul de Neurochirurgie din Iasi si presedinte al Asociatiei Creierului Iasi
