În urma cu câteva saptamâni, o prietena, stabilita cu familia înca de prin anii '90 în Dallas, m-a rugat sa-i recomand niste zone din oras în care mama ei, în vârsta de peste 70 de ani s-ar putea stabili, la întoarcerea în România. În vreme ce fiicele ei ramâneau sa locuiasca în SUA, planul lor era sa-i gaseasca mamei o locuinta potrivita pentru o persoana în vârsta, care nu mai cunoaste Iasul, nu se deplaseaza prea mult si are nevoie de acces facil la o zona verde, farmacie, supermarket, piata, mijloace de transport în comun, spital. Logic, solutia ideala parea un apartament cu o camera în una din zonele “clasice" ale Iasului, Tatarasi, Alexandru cel Bun, Galata, Podu Ros. Agentiile imobiliare cu care au intrat în contact, de la distanta, le ofereau însa apartamente în capatul Copoului, spre Breazu, sau în Lunca Cetatuii. Dincolo de sentimentul de revolta, ca agentii nu asculta care sunt cerintele clientului, mi-am propus sa verific daca o femeie în vârsta ar putea într-adevar locui în zona cuprinsa dintre Agronomie si Breazu, intens promovata de agentii care puneau accent pe apropierea de Gradina Botanica. "Macarale suie în zari" În primul weekend de primavara din an, am plecat spre Copou, pornind din Pacurari, via Rediu. Pe dealul din spatele Kauflandului Pacurari se vede cimitirul, pe dealul cu o zona arsa recent de un incendiu de vegetatie si, spre stânga, spre Rediu/Valea Lupului, sunt câteva constructii. Vazuta dinspre Pacurari, coama dealului e înca libera de constructii. Din masina, impresionanta e la început imaginea dealului pârjolit, se vede cât de tare s-a apropiat focul de case. Pe partea dreapta trecem pe lânga o zona de padure, o imagine de care orice orasean e însetat. Dar odata ajunsi în zona Copoului, pe aleea Mihail Sadoveanu, privelistea se schimba. Chiar înainte de a ajunge la Grand View Hotel, care promite oaspetilor sai ca “linistea naturii si lipsa agitatiei din oras vor face din sederea la noi vacanta perfecta", pe partea dreapta a drumului se înalta colosi în constructie, mormane de pamânt si resturi de santier. Niste blocuri înca în lucru, rosiatice, imense, cu parter si 11 etaje, masive cum nu cred ca am vazut înca în Iasi, ma fac sa ma întreb daca am ajuns în China. Pe un panou, scrie ca Royal Town cucereste Copoul. Si, îmi spun imediat ca l-a si cucerit. Senzatia aia de masivitate e apasatoare, chiar daca am (înca) sansa sa ma întorc si sa privesc în spate catre o zona cu vita de vie. În fata mea se desfasoara însa o armata de blocuri. În sus, spre strada Mihail Sadoveanu mai sunt câteva blocuri, de un alb orbitor în soarele puternic. Tot de 11 etaje, cu balcoane de sticla, cu aspect de hotel. În spate, cât vezi cu ochii, constructii noi, blocuri înalte, un cartier întreg coboara spre Copou. Mi se îmbulzesc în cap în acelasi timp imagini cu costructii din China sau Rusia, hotelurile prea înalte si parca prea aproape de plaja din Portimao, în sudul Portugaliei, amintiri din vremea copilariei, când ma mutasem în ultimul bloc construit din Pacurari, înainte de rond Canta. În continuare, spre iesirea din oras, în acei ultimi ani de comunism, când se construia frenetic, se însirau mai multe temelii de bloc. Acum locuiesc în unul din acele blocuri pe care le-am vazut cum se construiau. Îmi suna în minte versurile si melodia unui cântec din perioada comunista, “Macarale", al Trioului Grigoriu. Zeci de blocuri Râd în soare argintii Zeci de blocuri În zori de zi Suie agale Pe albastrele carari Macarale suie în zari Neîncetat pâna-nserat Uite bratul lor de fier Cum ridica pana la cer Zeci de blocuri. Un cartier. Apartamente la “Rasarit de Soare" Îmi revin din uimire doar ca sa-mi dau seama ca putin mai jos, pe o strada laterala la dreapta, un alt proiect imobiliar, strajuit cu o bariera de acces, ofera doua blocuri gata terminate. Cu siguranta, se mai construieste ceva, dupa câte materiale stau acolo pregatite. Citesc pe un banner ca ar fi vorba de Ansamblul Rezidential “Rasarit de Soare", care ofera apartamente cu 1, 2, 3 camere si penthouse-uri pe doua nivele (!). Corectez greseala de pe banner în gând (niveluri, nu nivele) si ma întorc spre Copou. Mai sus de hotelul Grand View sunt vreo doua cladiri care anunta ca acolo e cartierul Carol I. Dar adevarata desfasurare de forte imobiliare se scurge catre Agronomie. Chiar la strada, pe aleea Mihail Sadoveanu, se aliniaza pe dreapta, pe sensul de coborâre, câteva blocuri mici, cu 5 etaje, par chiar cochete pe lânga mastodontii care au aparut în spatele lor, în linia a a doua si a treia de constructii. Desigur, au si ele un usor aspect de hotel, dar în fata sunt strajuite de o linie de pini (cred), care ma trimit cu gândul la o statiune de munte. Balustradele metalice ale balcoanelor au forma de val grecesc, iar gardul metalic care delimiteaza proprietatea are în mijloc reprezentarea Medusei (o fiinta mitologica, descrisa ca fiind o femeie hidoasa, care are serpi în loc de par si care avea puterea de a pietrifica pe oricine o privea direct în ochi). Medusa e si logo-ul casei de moda Versace. Potrivit wikipedia, logo-ul provine de pe podeaua ruinelor din zona Reggio Calabria în care fratii Versace se jucau în copilarie. Gianni Versace a ales-o pe Medusa ca logo pentru ca ea îi facea pe oameni sa se îndragosteasca de ea si nu mai aveau cale de întoarcere. "Royal Town" a fost printre primii Între doua siruri de astfel de locuinte, strajuite de Medusa întâi si apoi de sirul de pini, e o poarta cu bariera, care poate fi deschisa de catre rezidenti prin telecomanda. Imediat dupa poarta se vede lipit undeva un anunt printat pe o foaie A4, prin care o persoana ofera spre închiriere un loc de parcare cu 50 de euro pe luna. Parcarile pentru aceste cladiri sunt în zona din spate, delimitata în continuare de alt ansamblu rezidential printr-un gard metalic, înalt, prea firav ca sa fie sarit. În stânga însa gardul dispare. Acolo nivelul e mai jos, astfel încât trebuie sa sar peste un fel de zid construit din pietre îngramadite într-o structura metalica. Sar, pentru ca sunt atrasa de o zona verde, singura pe care aveam sa o descopar. Ma aflu acum în spatele blocurilor imense rosiatice, care sunt undeva în dreapta si în spatele meu sunt blocurile cu Medusa. Sunt înconjurata de mai multe blocuri cu 11 etaje, terminate, locuite. Masinile parcate în zona sunt îngrijite. Unele mai de fite. Dintr-o scara ies trei persoane, adulti tineri, în jur de 30-35 de ani. Dintr-un apartament se aude muzica data cam tare. Nu e deranjanta muzica, nu sunt manele. E deranjant contrastul cu linistea din jur si cu linistea pe care te astepti sa o gasesti în acea zona. Din alt apartament se aude un aspirator. În zona verde sunt putin dezamagita. E un covor artificial, nu e iarba. Sunt tufe mari de tuia în niste hârdaie uriase, înfofolite cu un material izolant cu vata de sticla la interior si aluminiu la exterior. Totul da o senzatie de artificial. Între trei turnuri sclipitoare, cu tuia ambalata în aluminiu la parter, a fost amenajat un loc de joaca pentru copii. Doi copii si o mama se dau pe tobogan. O a doua mama îsi supravegheaza fetita de la baza constructiei. O întreb cum e zona si îmi spune ca nu sta aici, ea a preferat sa locuiasca la casa. E în vizita la cineva. Dar i se pare "ok" zona, ai tot ce trebuie si nu ajungi chiar greu în oras. În rest, e pustiu. Trec din nou pe lânga zgomotul de aspirator, urc bordura pe care o sarisem initial, ies pe lânga Medusa si îmi continui drumul catre Copou. Îmi iese în cale o poarta boltita, care anunta pompos intrarea în Royal Town – pe unde ar fi trebuit sa ajung la zona verde, daca nu saream bordura ce granituieste doua complexuri imobiliare diferite. Un post de vânzare tip vagon anunta din nou ca Royal Town cucereste orasul, probabil ca de acolo se pot obtine informatii despre locuinte si preturi. În continuare e un complex de magazine, cu Mega Image (nu tocmai preferat de pensionarii români, cred), o farmacie si un Fitness Hub. O cafenea Leche situata la piciorul unui alt bloc în constructie (de la cafenea în jos începe un alt ansamblu de locuinte) îmi aduce în minte imaginea din filmele americane cu tineri corporatisti care pleaca de acasa imediat dupa ce se trezesc, îsi cumpara o cafea pe drum si o beau în birourile comune. Mai jos de complexul de magazine e un teren de tenis de unde se aude ritmul (destul de lent) al loviturilor de minge cu racheta. Complexul "Azimut" Peste drum de cafenea e Colegiul Teologic. Dar eu cobor tot pe partea dreapta si descopar ca blocul din spatele cafenelei face parte din complexul Azimut, care va avea câte 9 apartamente si doua lifturi pe etaj. La capatul “Azimutului", un alt banner îmi anunta intrarea pe teritoriul Complexului “Luxury Carol I – Apartamente de Lux". O strada la dreapta ma duce din nou într-o zona în care se construieste masiv. Am ajuns pe partea opusa a terenului de tenis. Aici, pe dreapta, e pamânt rascolit, semn ca va veni curând cel putin o noua cladire, iar pe stânga sunt constructii, în faze diferite, dar înconjurate de un gard pe care scrie ca acolo e Copou Garden. Deja confuza, nu mai înteleg carui proiect îi apartine fiecare bloc si unde este de fapt Luxury Carol I? Merg la stânga, pe o straduta paralela. Pe partea dreapta sunt blocuri, pe partea stânga sunt niste case destul de noi, frumoase si îngropate total în umbra noilor constructii. Aici se cam termina noul cartier de blocuri din Copou. “Locuiesc în capatul Pacurariului si, ca sa evit traficul intens spre oras, am mers de câteva ori, dimineata, prin Rediu. Greseala. Dimineata ramâi blocat în traficul din Copou. În restul zilei, e mai lejer", mi-a povestit un prieten din experienta proprie. Despre trafic mi-a spus si Adrian. Are 25 de ani, este absolvent de Agronomie si locuieste în zona Gaudeamus. “Am plecat de acasa cu prietena mea, eu pe bicicleta abia luata, ea cu taxiul. Urma sa ne vedem pe Independentei, în parcul Mitocul Maicilor. Eu am ajuns înaintea ei, fara sa pedalez ca nebunul si în conditiile în care pe ea taxiul a adus-o fix lânga parc, iar eu, pe bicicleta, a trebuit sa fac un ocol si sa intru pe Lapusneanu", povesteste Adrian, care îsi aminteste si de studentia nu de mult încheiata la Universitatea din dealul Copoului: "Acolo, la Agronomie sunt doua treceri de pietoni, fara semafor. Când terminau studentii scoala sau când era pauza, 20 de minute era blocat complet traficul, pentru ca studentii treceau continuu dintr-o parte în alta a strazii. Soferii puteau sa coboare din masini si sa fumeze linistiti câteva tigari. Ca sa nu mai zic ca de la Rond Agronomie în sus strada are câte o banda pe sens. Daca mai vin câteva mii de familii, nu se va mai putea circula de loc. Si nu înteleg de ce se tot spune ca acele constructii sunt în Copou. Ai o gramada de urcat pâna acolo. Mai bine spui ca stai în Breazu, nu în Copou". Clientii sunt tineri Trag linie si ma gândesc la mama prietenei mele. Sa cobori pâna la Gradina Botanica e posibil doar când ai picioare tinere si sanatoase. Altfel, depinzi de mijloacele de transport în comun. Statii de autobuz sunt pe toata lungimea acestor proiecte imobiliare (dar nu am verificat cu ce frecventa ajung autobuzele). Piata nu exista. Farmacie si Mega Image bifam, dar daca ai nevoie de altceva, depinzi de transport. Cladirile înalte, oricât de albe, noi si sclipitoare ar fi, îti creeaza o senzatie de apasare, esti prins între betoane, în “inima Copoului". Clientii carora par sa li se adreseze aceste proiecte imobiliare au probabil în jur de 30-40 de ani. Au venituri peste medie si aspira sa faca parte dintr-un fel de elita. Dar peste 30 de ani unii dintre acesti clienti vor avea nevoie de scaune mobile ca sa se deplaseze, asa cum folosesc în acest moment foarte multi vârstnici din tarile vestice. Si nu îmi pot imagina cum ar urca dealul, catre masivele blocuri care ocupa încetul cu încetul Copoul, siruri de scaune mobile. În schimb ma tem ca, în curând, din Pacurari, pe coama dealului vom începe sa vedem blocuri masive cu aspect de hotel de pe litoral. Între timp, în Copou, de la Copou Garden si pâna la Grand View Hotel, macaralele râd în soare, în vreme ce casele plâng în umbra.
