Cochiliile conice de melci de mare sunt populare printre colectionatorii de scoici, dar cochiliile netede si pestrite gazduiesc, de regula, melcul conic, care este capabil sa îsi injecteze victimele - de regula mici pestisori cu care se hraneste - cu un venin puternic si periculos asemanator insulinei, care efectiv paralizeaza prada. În unele cazuri, o si ucide. Cercetatorii de la Universitatea din New Hampshire au descoperit ca variante ale acestui venin, cunoscute sub numele general de insulina de melc conic (Con-Ins), ar putea fi cheia dezvoltarii unor noi medicamente cu actiune rapida, care sa ajute la tratarea diabeticilor. „Incidenta diabetului creste într-un ritm alarmant si devine din ce în ce mai important sa gasim noi alternative pentru dezvoltarea de medicamente eficiente si economice pentru pacientii care sufera de aceasta boala cronica”, a spus Harish Vashisth, profesor asociat de inginerie chimica. „Lucrarea noastra a descoperit ca variantele modelate de Con-Ins, sau analogii, se leaga chiar mai bine de receptorii din organism decât hormonul uman si pot functiona mai repede, ceea ce le-ar putea face o optiune favorabila pentru stabilizarea nivelului de zahar din sânge si potentiale noi terapii”, a mai aratat cercetatorul. În studiul lor, publicat recent în jurnalul Proteins: Structure, Function and Bioinformatics, cercetatorii s-au uitat mai atent la veninul de melc conic care induce o reactie hipoglicemica ce scade nivelul zaharului din sânge în prada acestuia. Spre deosebire de insulina produsa în organism, secventa de peptide a veninului - care îi permite sa se lege de receptorii umani de insulina - este mult mai scurta. Pentru a testa daca s-ar lega în continuare eficient, cercetatorii au folosit secvente ale peptidelor asemanatoare insulinei din veninul melcului conic C. geographus ca sablon pentru a modela sase analogi diferiti Con-Ins. Variantele nou create au fost formate din lanturi peptidice mult mai scurte decât insulina umana - lipsind ultimele opt reziduuri ale lantului B al insulinei umane. Pentru a studia stabilitatea si variabilitatea noilor structuri Con-Ins, ei au efectuat mai multe simulari independente pe computer ale fiecarui complex de variante Con-Ins cu receptorul de insulina umana într-un mediu aproape fiziologic (luând în considerare solventul apei, salinitatea solutiei, temperatura si presiunea). Ei au descoperit ca fiecare complex de insulina a ramas stabil în timpul simularilor, iar peptidele proiectate s-au legat puternic - chiar mai bine decât hormonul insulinic uman natural. Interactiunile au fost apoi comparate cu receptorul de insulina umana si s-a determinat ca fiecare varianta Con-Ins prezinta putine substitutii fezabile de reziduuri în insulina umana. „Desi sunt necesare mai multe studii, cercetarile noastre arata ca, în ciuda secventelor mai scurte de peptide, veninul de melc conic ar putea fi un substitut viabil si speram ca va motiva proiecte viitoare pentru noi optiuni de medicamente cu actiune rapida”, a spus Biswajit Gorai, cercetator postdoctoral asociat si unul dintre autorii principali ai studiului. Veninul asemanator insulinei eliberat de anumiti melci conici poate fi extrem de periculos, provocând un soc hipoglicemic care imobilizeaza pestii si potentialele prade. Dintre toate speciile de melc conic, C. geographus are cea mai toxica întepatura si s-au raportat chiar si decese umane din cauza ei, în special la scafandri întepati din întâmplare de acesti melci.
