Da, te simti bine, vezi locuri, lucruri si oameni noi, traiesti aventuri placute, dar care nu pot dura la nesfârsit. O vacanta e facuta sa se termine, iar finalul ei trebuie sa fie unul de usurare, sa te faca sa zici la urma: Uf, a fost frumos, interesant, dar bine ca se termina ca sa ma pot întoarce acasa! Pe oricine ai întreba ce înseamna vacanta perfecta ti-ar raspunde: Grecia, Coasta de Azur, Tenerife, Insulele Baleare, all inclusive, mic dejun la pat, apa limpede ca cristalul, nisip fin, mâncare delicioasa, curatenie impecabila, oameni zâmbitori si prietenosi, servicii desavârsite, produse bune, frumoase si ieftine, plimbari sub clar de luna pe malul marii sau cu barca pe mare cu sotia/sotul etc., excursii de neuitat în locuri de o frumusete rara s.a.m.d. Ei bine, nu pot sa fiu chiar absurd sa zic ca asa ceva nu ar fi minunat, dar as avea îndrazneala sa zic ca în cele mai multe cazuri, ceva ce merge perfect nu prea este si memorabil. Cu siguranta relaxarea va fi la ea acasa, linistea si calmul vor fi numitorul comun al fiecarei zile petrecute în respectivul Paradis, dar pariul meu ar fi ca dupa trei sau patru zile de astfel de perfectiune, poate maximum 5, pentru cei foarte rezistenti si calmi de la natura, ar fi arhisuficiente ca sa bage în sân veninoasa lehamite. Pentru ca tot ce merge impecabil mai devreme sau mai târziu plictiseste, poate chiar agaseaza, daca nu chiar înnebuneste, e dovedit. Poate ca de aia vacantele astea perfecte nu sunt mai lungi de o saptamâna, daca s-ar mai prelungi, cred ca oamenii si-ar cere banii înapoi. Eu cred ca o vacanta memorabila este una imperfecta. Cu cât are mai multe lipsuri, provocari, bube, cu atât mai mult vei avea ce tine minte si povesti tot restul anului. Si, foarte important, cu atât mai dulce ti se va parea întoarcerea acasa. Pentru ca, sa fim seriosi, locul unde îti petreci majoritatea covârsitoare a timpului este acasa, acolo trebuie sa te simti bine, la locul tau, nu în vreun loc din alt colt de lume, fie el si Dumbrava Minunata. Locul acela trebuie sa te faca sa îti doresti sa te întorci acolo unde stai mai mult. Da, te simti bine, vezi locuri, lucruri si oameni noi, traiesti aventuri placute, dar care nu pot dura la nesfârsit. O vacanta e facuta sa se termine, iar finalul ei trebuie sa fie unul de usurare, sa te faca sa zici la urma: Uf, a fost frumos, interesant, dar bine ca se termina ca sa ma pot întoarce acasa!... Dintr-o vacanta perfecta nu prea ai ce sa povestesti. Interlocutorii tai se vor plictisi de moarte tot auzindu-te vorbind despre cât de albe erau cearsafurile în camera de hotel, cât de dragut personalul, cât de limpede era apa din mare, de frumos cerul, de colorati pestii si altele asemenea. Nici macar tu nu vei mai tine minte toate aceste detalii minunate pentru ca niciunul nu te va impresiona atât de mult, încât sa merite un locsor în memoria ta. Ce spun turistii care au mers o saptamâna în Tenerife: A fost perfect! Asa, si, altceva? Nimic, restul e tacere. Trebuie sa fii nebun sa îti mai doresti asa ceva… De ce credeti ca vin în fiecare an si din ce în ce mai multi turisti straini la noi în tara? Turisti care în tarile lor ar putea gasi vacantele perfecte? De ce vin la muntii nostri plini de fecale de om, de mizerie la tot pasul, de mârlani, de ursi care vor sa te manânce, de spatii neamenajate, de salbaticie prost înteleasa? Ce cauta la marea noastra atât de aglomerata, mai mizerabila decât muntii, cu si mai multi mârlani decât în zonele montane, cu servicii execrabile, cu hotie, alge si meduze? Chiar nu am cuvinte sa descriu cât de departe de perfectiune este tara noastra la primirea turistilor, si totusi este calcata de o multime de straini si toti sunt impresionati de ea, spun ca nu au mai vazut asa ceva nicaieri. Explicatia este cea de mai sus: pentru ca aici gasesc vacantele memorabile, vacantele groaznice, pline de momente penibile, gretoase, absurde, de-a dreptul incredibile, deci interesante. Pentru ca dupa ce se vor întoarce îsi vor întretine rudele si prietenii luni, poate ani cu povesti din România, iar acestia, curiosi vor dori sa încerce si ei experientele hard core de la noi, si tot asa mai departe, roata se învârte. Când totul merge ca la carte e ca si cum ai sta la televizor tolanit pe canapeaua de acasa, fara sa depui niciun efort decât acela de a butona telecomanda. Ce rost are, asadar, sa te mai deplasezi, daca ai tot ce-ti trebuie aici? În vacanta trebuie sa iesi din zona asta de confort si familiar, trebuie sa intri într-un mediu care te zgâltâie din tâtâni, care te sperie, de înfurie, te îngrozeste. Cu cât senzatia e mai puternica, cu atât va patrunde mai adânc în memorie si va persista. Cum sa mergi într-o vacanta pe care sa o uiti imediat dupa ce te întorci? E groaznic. Stimati soti, capi de familie, organizatori de sejururi nu va lasati influentati de insistentele sotiilor, partenerelor, clientilor, dati-le orice numai nu ceva la care sa se astepte. Femeile, în general, sunt cele rau intentionate, ele vor totul perfect! Ci lasati cât mai mult la voia întâmplarii întreaga escapada, faceti în asa fel încât atât drumul, cât si stationarea sa fie pline de evenimente, de preferat neplacute, poate chiar terifiante. Faceti ca mine, de exemplu, plecati de acasa catre mare, fara sa fi rezervat absolut nimic pentru cazare în prealabil, si la ora 2 dupa-amiaza, cu doi copii mici. Ajungeti pe litoral pe la 10 jumatate - 11 noaptea, poate chiar mai târziu, daca aveti noroc de vreo pana de cauciuc sau vreun eveniment rutier, dar nu atât de grav încât sa necesite spitalizare, ca sa nu treaca în extrema cealalta (trebuie sa fie undeva la limita suportabilitatii), ci doar ca sa va faca inima sa tremure si sotia sa ajunga în pragul isteriei. Umblati apoi prin statiune din casa în casa dupa cazare sub aceleasi bodoganeli ale scumpei si pretentioasei dumneavoastra partenere de viata. Gasiti cel mai infect loc de locuit pentru câteva zile, dormiti acolo în mirosuri pestilentiale, racnete de oameni beti, în zumzait de tântari si bâzâit de muste. Bucurati-va, în schimb de mare, aia trebuie sa ramâna sfânta, chiar daca e, cum spuneam, mizerabila si cu multi mârlani pe plaja. Faceti în asa fel încât cel putin unul dintre copii, sau alt membru al familiei, sa faca o indigestie sau toxiinfectie alimentara de la mâncarea veche cumparata din statiune. Dupa ce va da afara de la cazarea respectiva, cautati o alta care va parea obligatoriu mult mai buna decât prima. Viata deja va lua o turnura fericita, lucrurile se vor îmbunatati. În final, dupa ce se vor epuiza cele câteva zile programate pentru litoral, va întoarceti acasa si veti vedea ca îmi veti da dreptate: casa va parea Raiul pe Pamânt, iar povestile vor curge lant luni la rând. Prietenii dumneavoastra plictisiti, care îsi vor fi petrecut, în mod neinspirat, vacante perfecte, vor fi extrem de impresionati de istorisirile dumneavoastra si poate chiar vor fi putin invidiosi… Repetati tiparul în acelasi an la munte! Briscan Zara este scriitor si publicist
