Orasul, prin multifunctionalitatea lui, este organismul viu a carui sanatate sau boli se citesc la vedere. Evolutia urbana are reguli vizibile. O regula esentiala este zonificarea functionala în strânsa relatie cu teritoriul avut la dispozitie. Colinele Iasului au fost si sunt premise de autenticitate. Orasele din tara, similare ca importanta, se diferentiaza îndata prin relief. Din acest motiv, grija pentru armonia dintre spatiul construit si cel natural, exprimabila în reguli de zonificare, si nu numai, este esentiala pentru functionalitatea si frumusetea orasului. Iesirea Iasului din forma lui istorica s-a facut prin distrugerea evidenta, definitiva a armoniei cu natura. Regulile intuitive clare de potentare a colinelor si a siluetei orasului au fost înlocuite cu (ne)reguli cu efect devastator asupra sufletului sau viu. Cartierele de locuinte colective si platformele industriale i-au sufocat, inclusiv prin densificare, fiinta. Daca urbanismul comunist a omogenizat imaginea orasului respectând totusi o zonare functionala relativ rationala, (dez)urbanizarea noului capitalism românesc nu a mai tinut cont de nimic. Întreaga arie metropolitana a devenit nefunctionala. Tendinta continua si va fi din ce în ce mai complicat, daca nu imposibil, sa se poata ajunge cândva la structuri urbane compatibile cu normalitatea. Entropia zonelor functionale este vizibila în degradarea, disparitia limitelor, a formelor urbane care definesc estetic si functional aceste zone. Nu mai sunt preocupari pentru silueta urbana, pentru desfasurarile la strada, pentru delimitarile ariilor functionale. Regresul formal, amestecul necontrolat de elemente divergente transforma spatiul urban într-un spatiu al alienarii, al suprimarii vietii comunitare, boala pregnanta pe zonele extinse ale noilor dezvoltari, dificil sau imposibil de vindecat. Nimeni nu pare sa mai priceapa conexiunile vitale între oras, comunitate, cetatean, sa priceapa faptul ca desfasurarea haotica de forme si functiuni induce haos, pierdere de identitate. Evolutia negativa a urbanismului iesean, care pare sa ajunga accelerat la sufocare, este evidenta în trafic. Imaginea structurii de strazi la nivel metropolitan este semnificativa în acest sens. Aproape ca e greu sa gasesti ceva mai confuz, mai lipsit de rationalitate daca ne raportam, iarasi, prepondent spre noile extensii ale orasului unificate practic cu localitatile limitrofe. Viitorul nu aduce nici o speranta în acest domeniu întrucât nu exista preocupari serioase privind imaginarea unei structuri de circulatie de ansamblu capabila sa asigure un viitor posibil. În acest moment, proiectele disparate pentru fiecare localitate în parte din zona metropolitana si nu numai, nu mai au nici un sens. Cum lipsite de sens, absurde, sunt solicitarile administratiilor locale pentru studii de trafic punctuale la investitiile considerate mai importante. Multi dezvoltatori asteapta cu speranta noul plan urbanistic general început prin anul 2003. El deja nu mai este nou, mai mult, este mort în fasa, întrucât toate studiile de fundamentare care vor fi stat la baza lui sunt depasit total de realitate. În orice caz, numai o cercetare aprofundata la nivel macro, începând chiar de la vectorii majori de trafic la nivel judetean, particularizând la cel metropolitan si detaliind pentru fiecare localitate în parte, însotita de proiectele si investitiile necesare, ne poate da o sansa de a controla un fenomen din ce în ce mai nociv, mai rebel. Aglomeratia urbana Iasi creste vizibil ca importanta si putere de seductie întrucât are principalele atuuri în contextul regiunii Nord-Est în pofida proastei infrastructuri de conectare la zonele puternice de dezvoltare nationale si internationale. Cu toate acestea dispune de numai doua centre de interes atractiv urbanistic, unul mai vechi, Piata Unirii, aceasta în ciuda simplitatii ei, este un spatiu atragator, devenit familiar iesenilor si, evident, Palasul, un centru cu viata urbana intensa, unde s-a mutat „inima orasului”. Este extrem de putin. Nu se configureaza nicaieri alte spatii similare, alte centre de polarizare cu caracter urban semnificativ, cu atât mai putin, si din aceasta cauza mai grav, în localitatile zonei metropolitane. În continuare presiunea dezvoltatorilor este asupra centrului istoric. Iasul, împotriva marii lui extinderi în teritoriu, ramâne un spatiu urban cu un singur nucleu central a carui structura urbana se dilueaza spre margini atât de mult încât îsi pierde cu totul caracterul, identitatea. Aceasta incapacitate de a configura si alte nuclee urbane atractive pentru a ridica presiunea pe centrul istoric trebuie sa dea de gândit. Reperul urban este elementul cel mai important de lizibilitate, de orientare în spatiu. Iasul istoric se compunea din repere: Palatul Culturii, Mitropolia, Golia, Biblioteca universitara, Universitatea, situate în oras, manastirile Cetatuia, Galata, Frumoasa, situate în jurul orasului. Astazi aceste repede sunt obnubilate. Procesul de ascundere a lor continua si nu poate fi stopat. Practic vechiul si noul tind sa alcatuiasca un melanj nesemnificativ. Suntem departe de a fi în stare sa le protejam autenticitatea si nu suntem deloc în stare sa cream altele noi. Modul acesta de dezvoltare confuz nu este caracteristic Iasului, se întâmpla în toate localitatile tarii. În acest context, Iasul ar trebui sa-si aminteasca de gloria pierduta si sa înceapa, primul, sa promoveze urbanismul adevarat. Pentru asta, primul pas ar putea fi alcatuirea unui grup de initiativa în stare sa citeasca problemele specifice si sa propuna solutii. Cine doreste sa-l sustina? Dr.arh. Ionel Corneliu Oancea este manager al unei companii de solutii arhitecturale; a fost arhitect-sef al Iasului
