Când spui batrânete te gândesti la vârsta înaintata, la stadiul final al unei fiinte, la degradare fizica si psihica, la pierderea energiei si dorintei de actiune, si altele asemenea. Omenirea a urât întotdeauna batrânetea, cum e si firesc, pentru ca aminteste de trecerea implacabila a timpului. Si ce e si mai enervant e ca parca vine deodata, apare pe nesimtite, te trezesti într-o zi ca ai riduri pe fata, ca obosesti când urci scarile sau ca nu mai ai aceeasi bucurie când vine primavara ca altadata. Cât ai fost tânar ai neglijat foarte multe lucruri care îti veneau de-a gata sau care erau usor de facut, dar odata cu batrânetea descoperi micile bucurii, neobservate pâna atunci, si cât de greu e de fapt sa faci lucruri care cândva pareau extrem de usoare. Toate acestea sunt adevarate, dar ceea ce ma intereseaza pe mine în acest articol este altceva, anume batrânetea din mintea individului. Pentru ca aceasta nu este doar o chestiune de timp, ci si o stare de spirit, una ce poate fi constientizata si gestionata. Am constatat de-a lungul vietii ca unii oameni refuza sa îmbatrâneasca, iar altii îmbatrânesc parca mai repede. Unii se considera batrâni la 40 de ani, altii nici macar la 90. O multime de batrâni duc o viata activa pâna târziu pe când altii se blazeaza aproape imediat dupa ce ies la pensie si încep sa se gândeasca la moarte. Cum îsi poate trai viata un om, de orice vârsta ar fi el, daca ajunge sa considere drept potrivita ideea de a-si cumpara loc de veci într-un cimitir si de a-si amenaja propriul mormânt înainte sa fi murit? E trist, insufla un sentiment de abandon înainte de vreme, poate chiar cu mult înainte de vreme, ideea de moarte prematura, iar asta nu are cum sa nu afecteze gândirea, spiritul unui om. Si e posibil chiar ca spiritul sa fie mai important decât fizicul. Psihosomatica, o ramura medicala, studiaza modul în care cele doua laturi ale entitatii umane, fizicul si psihicul, se influenteaza reciproc, iar rezultatele la care s-a ajuns sunt uimitoare. Nu stiu câti oameni cunosc asta, dar o gândire pesimista, negativista poate duce ea singura la boli fizice grave cum ar fi tulburari gastrointestinale, respiratorii, cardiovasculare, boli de piele, tulburari metabolice si endocrine, articulare si ale musculaturii scheletice, tulburari ale aparatului sexual si multe altele. S-a demonstrat stiintific faptul ca factorii psihologici au influenta asupra functiilor organismului si asupra tulburarii acestor functii. Cu alte cuvinte, daca ai sa începi sa te simti batrân si bolnav, foarte curând ai sa devii cu adevarat batrân si bolnav, din toate punctele de vedere. Batrânetea este un stadiu al vietii unui individ, dar mai presus de toate este si o stare psihica care nu depinde atât de mult de vârsta respectivului. Exista batrâni si la 20 de ani, am cunoscut astfel de oameni. Nu au nicio speranta în viata, nu-si doresc lucruri noi, fug ca de dracu de solicitari, nu ies niciodata din zona de confort, urasc calatoriile, urasc socializarea, activitatea lor preferata este sa stea degeaba oriunde si oricât de mult, si cu orice pret, sa nu faca nimic “pentru ca nu are rost”, ci sa astepte trecerea timpului. Practic nu exista nicio diferenta între un om care are acest comportament la 90 de ani si unul la 20 de ani, amândoi sunt batrâni, doar ca vârsta lor difera. Daca mergi la o cursa de alergare sau, în general, la orice competitie sportiva deschisa publicului larg, ai sa vezi clar diferentele colosale dintre vârsta din buletin si cea reala ale concurentilor. Acolo sunt oameni care au mintea de 20 de ani si corpul de 70, 80, poate chiar mai mult si care se comporta ca atare, termina cursa în uralele spectatorilor. Uita-te apoi în public si ai sa constati ca acolo sunt batrâni cu mintea de 70, 80 si corpul de 20, care n-au avut curajul sau pornirea de a încerca macar sa participe. Ceea ce îi defineste pe toti acei oameni si îi duce prin viata este modul în care asimileaza ideea de batrân. Evident ca exista extreme la ambele capete. Ma gândesc aici la batrânii care se simt înca tineri, dar vor sa si arate ca atare. Cu greu îmi pot sterge din memorie fetele unor actori, vedete de tot soiul, femei sau barbati, trecuti bine de 70 de ani care au lasat chirurgii plasticieni sa intre atât de adânc în carnea lor, încât i-au transformat în niste caricaturi, mici monstri, personaje macabre rupte din benzi desenate. Chiar zilele trecute am vazut o doamna în oras, trecuta de 65-70 de ani, care era îmbracata ca o pitipoanca de 20, cu fusta scurta, mulata, pantofi cu toc, decolteu adânc, o tona de machiaj, coafura fistichie, iar fata îi era împietrita într-un zâmbet permanent si straniu rezultat al pielii întinse artificial. E de apreciat atitudinea ei vie, încapatânarea de a se mentine înca atragatoare, dar nu ar fi rau sa se impuna niste limite, pentru ca nimic nu merge la infinit, timpul totusi trece, iar asta se vede cel mai bine în ochi, nu pe piele. Personal o prefer însa de o mie de ori pe acea doamna, decât pe o “fata” de 20-25 de ani care statea la coada la Sfânta Parascheva, cu batic în cap, fusta pâna în pamânt, pulover împletit si închis pâna în gât si o privire de bunica. Femeia aceea arata deja bolnava, fara niciun chef de viata, si mi-e foarte greu sa cred ca starea ei interioara era una joviala, încrezatoare, energica. Totul e legat de starea noastra mentala, de aceea totul poate fi schimbat si în sens bun si în sens rau cu ajutorul mintii. Chiar daca trupul da semne de oboseala, mintea îi poate ordona sa mai aiba rabdare, sa îsi revina si sa tina capul sus. Pandemia de Covid a aratat poate mai mult ca oricând cât de mult conteaza emotiile noastre în stabilirea starii generale. Stresul a ajuns la cote nemaiîntâlnite, iar asta a influentat în sens negativ o multime de oameni. Extrem de numerosi au intrat în acea pandemie tineri, iar dupa doi ani au iesit din ea batrâni, unii fara sanse de recuperare. Pentru ca, daca nu te tragi singur din depresie, din gândire negativista, din blazare si abandon, nimeni altcineva n-o va putea face. Tot psihosomatica a demonstrat ca stresul poate fi responsabil de slabirea imunitatii. Ideea de nefericire te face bolnav si batrân. Gândurile frumoase, optimiste însenineaza singure viata si cresc de la sine bucuria de a trai, implicit sanatatea. De cealalta parte, gândurile negre si pesimismul nu duc decât la delasare si izolare, care sunt drumul sigur catre degradare. Ideea e ca nu trebuie sa te lasi niciodata batut, sa nu renunti la bucuria de a trai si sa încerci sa mori tânar cât mai târziu posibil. Una e sa parasesti aceasta lume pe canapeaua ta tocita din cauza unui infarct, cu telecomanda de la televizor în mâna, dupa o viata petrecuta în acea stare, si alta e sa mori dupa o cadere cu parapanta, la orice vârsta ar fi... Briscan Zara este scriitor si publicist
