„Un portret magistral al lui Putin si al Rusiei”. (Daily Telegraph) Editura Polirom va ofera un fragment din volumul Iarna la Kremlin. Rusia si a doua venire a lui Vladimir Putin de Robert Service, aparut în traducerea Adinei Avramescu. Vladimir Putin domina politica rusa de mai bine de doua decenii. Înainte de el, tara a traversat o perioada de relaxare si dezvoltare odata cu perestroika lui Mihail Gorbaciov – perioada despre care unii au afirmat ca ar fi primavara rusa. Dupa prabusirea regimului sovietic în 1991 si alegerea lui Boris Eltîn ca presedinte a început vara: Rusia avea o economie de piata si spera sa joace în continuare un rol important pe scena lumii. Eltîn i-a cedat însa conducerea prim-ministrului sau, Vladimir Putin. Cu el, a venit iarna la Kremlin: Putin a redus libertatile democratice si civice, a relaxat controlul asupra serviciilor de securitate si a permis un cult oficial al superioritatii sale. În paralel, a încercat sa reimpuna Rusia ca mare putere armata, ordonînd anexarea Crimeei si interventia în razboiul civil sirian. Dar, desi este hotarît sa-si impuna vointa nu doar în cercul restrîns al puterii si asupra societatii ruse, ci si pe plan mondial, Putin nu are un viitor sigur cît timp tara sa se confrunta cu probleme economice si în relatiile internationale. Bun cunoscator al Rusiei, Robert Service face un portret al omului care o conduce si ne arata ce s-ar putea întîmpla în viitorul apropiat. „Volumul abordeaza politica interna, politica externa, economia si chestiunile militare, reprezentînd o introducere comprehensiva pentru cei care nu cunosc subiectul. Si, ca orice carte buna, îi va incita pe cei care îl cunosc”. (Literary Review) „Service este un istoric prea bun ca sa încerce sa reuneasca actiunile lui Putin într-o strategie coerenta. El descrie un lider care încearca sa improvizeze raspunsuri la o serie de crize”. (Times Literary Supplement) Robert Service este membru al Academiei Britanice si al Colegiului St Antony din Oxford, unde este profesor de istoria Rusiei; de asemenea, este membru al Institutului Hoover de la Universitatea Stanford. A publicat mai multe volume, printre care si elogiatele Stalin: A Biography, Russia: Experiment with a People, Trotsky: A Biography (Premiul Duff Cooper, 2009) si Comrades: A History of World Communism. De acelasi autor, la Editura Polirom a aparut volumul Lenin. O biografie (2020). FRAGMENT „Parintele natiunii: cultul lui Putin Milioane de rusi cred ca Vladimir Putin este un fiu patriot al Rusiei, care a ajuns la vârf datorita talentului si eforturilor sale, si ca odata cu el a progresat si tara. A ajuns presedinte prima oara la începutul mileniului si si‑a câstigat al patrulea mandat cu o majoritate zdrobitoare în martie 2018. Partidul sau, Rusia Unita, are majoritatea în camerele superioara si inferioara ale Adunarii Federale – Consiliul Federatiei si Duma de Stat. Putin controleaza guvernul, serviciile de securitate si armata. Si, de asemenea, este recunoscut pe plan international. Revista Forbes l‑a desemnat cel mai puternic om din lume în 2017 si din nou în 2018. Autoritatile rusesti au creat un cult politic în onoarea lui Putin si la comanda sa. Un manual pentru prescolari din Moscova le prezinta copiilor marile personalitati ale istoriei ruse, începând cu întemeietorul dinastiei Romanovilor, tarul Mihail. Este pus în evidenta Petru cel Mare, la fel si Nicolae al II‑lea, care a abdicat în martie 1917. Carticica nu mai mentioneaza niciun alt lider de la începutul secolului XX si pâna ajunge la Putin. Lenin, Stalin si Gorbaciov nu suscita niciun comentariu. Putin este prezentat ca unul dintre cei mai mari conducatori ai Rusiei. Oriunde mergi prin Moscova, vezi poze cu el. Chioscurile de ziare vând postere cu Putin. La televizor, stirile zilei se concentreaza pe presedintele rus, lasându‑i la o parte pe ceilalti politicieni. Presa opozitiei contribuie la acest fenomen comentând ultimele sale declaratii. Niciun alt lider politic rus nu a ajuns sa atraga atât de mult atentia asupra sa. Viata publica orbiteaza în jurul sau. Lui Putin îi place sa scoata în evidenta simplitatea adolescentei sale sovietice, în care a învatat sa‑si poarte singur de grija pe strazile laturalnice din Sankt‑Petersburg – sau Leningrad, asa cum a fost cunoscut din 1924 pâna în 1992. Se lauda cu studiile sale universitare de drept. Este un împatimit al sportului care a participat decenii la rând la concursurile de judo, ca maestru al acestei arte martiale. Nu uita sa pomeneasca de pasiunea sa recenta pentru hocheiul pe gheata. Vorbeste cu multa caldura despre familia sa; dar, de când a divortat, în 2013, a încetat sa o mai mentioneze pe sotia sa Ludmila si se concentreaza în schimb pe parintii sai decedati si pe cele doua fiice ale sale. Se arata chiar si acum încântat ca KGB‑ul l‑a recrutat la putina vreme dupa ce a absolvit Universitatea de Stat Leningrad. De asemenea, tine sa sublinieze ca evolutia sa ulterioara fulminanta pâna la cele mai înalte esaloane ale elitei politice rusesti a fost o surpriza. Patrunsese doar de doi ani în cercurile de influenta ale Kremlinului când, în iulie 1998, presedintele Boris Eltîn l‑a facut director al Serviciului Federal de Securitate (FSB), succesorul KGB‑ului. În august 1999 a devenit noul prim‑ministru al lui Eltîn, iar de Anul Nou 2000, Eltîn a socat natiunea dându‑si demisia si numindu‑l pe Putin presedinte interimar. A fost o ascensiune vertiginoasa. Putin a povestit despre cum s‑a bâlbâit când Eltîn i‑a oferit functia de premier, spunându‑i ca se gândeste la el ca la urmatorul presedinte. La fel ca toata lumea din Rusia, Putin stia cât de capricios era Eltîn. Cât ai clipi, Eltîn putea sa‑si schimbe atitudinea cu 180 de grade si sa‑l concedieze. Dar cum avea sa reuseasca Putin sa nu pericliteze intimitatea si securitatea familiei sale? Daca accepta invitatia lui Eltîn, cum avea sa se descurce cu o pozitie atât de vizibila? Ca director FSB, munca si traiul sau erau cât se poate de bune, asa ca de ce s‑ar fi aventurat într‑o functie cu perspective atât de precare? Incertitudinea în care se gasea Putin era de înteles, dar povestea sa despre rezervele pe care le‑a avut este menita sa întareasca imaginea unui lider modest si lipsit de ambitie personala. La alegerile prezidentiale din 2000 a sustinut ca simtul datoriei l‑a împins sa accepte functia. La vremea aceea, Putin era un necunoscut pentru majoritatea rusilor, iar sustinatorii sai au muncit pentru a‑i construi o reputatie de politician tânar si hotarât, spre deosebire de presedintele Eltîn, care‑si abandonase mandatul. Pentru a da credibilitate acestei imagini, Putin a pilotat personal un avion pâna în Cecenia. Dar, în general, i‑a lasat pe altii sa vorbeasca despre virtutile sale. A aparut rapid o biografie, La persoana întâi, care scotea în evidenta originile sale modeste. (…) Tatal lui Putin, care se numea tot Vladimir, a fost recrutat în Armata Rosie dupa ce URSS a intrat în razboiul împotriva celui de‑al Treilea Reich în 1941. A luptat cu vitejie în avangarda, participând la operatiuni din spatele liniilor germane pe frontul Leningrad. Presedintele Putin a vorbit despre viata grea pe care parintii lui au avut‑o dupa razboi si a participat cu entuziasm la parada „Regimentului nemuritor” din 2015. Acest eveniment popular se organizeaza în fiecare an de Ziua Victoriei, pe 9 mai, în marile orase, iar membrii familiei participa la procesiune purtând portrete ale parintilor sau bunicilor care au luptat în al Doilea Razboi Mondial. La sfârsitul anului 2015, într‑o întâlnire mediatizata, adversarul politic al lui Putin, Ghennadi Ziuganov, liderul partidului comunist, miscat de gestul lui Putin, l‑a felicitat spunându‑i: „Mai mult decât atât, ati participat tinând în mâini un portret al tatalui dumneavoastra, un erou victorios. Cred ca un lucru foarte important este sa asiguram unitatea în cadrul societatii, pentru ca numai astfel vom putea sa ducem la îndeplinire multe proiecte si programe”. Putin a raspuns cu caldura. Iar dupa ce i‑a spus sa puna orice întrebare doreste, „dl Ziuganov” l‑a laudat pe Putin pentru analizele sale realiste ale politicii internationale si a îndemnat si el la „solidaritate în societate” în contextul luptei împotriva terorismului international. A oferit de asemenea un sfat prietenesc în perspectiva comemorarii centenarului revolutiei din 1917: Curând va fi centenarul lui Februarie si centenarul Marelui Octombrie. Din nefericire, si spre marele nostru regret, exista un val de antisovietism si rusofobie care a distrus URSS‑ul si a dat nastere unor mari dispute. Trebuie sa reflectam asupra acestui lucru si sa semnam un fel de „pact” între „Albi” si „Rosii” si între toate fortele patriotice ale statului, iar asta ne va permite sa venim la aceste sarbatori ca un popor unit, lucru care s‑a întâmplat recent cu Crimeea si Sevastopol, a caror întoarcere a dus la consolidarea societatii. Adversari în arena politica, Putin si Ziuganov au gasit pe moment o cauza comuna în patriotismul lor, iar Putin a fost încântat ca vechiul sau rival îl trata, fie si numai de aceasta data, ca pe parintele natiunii rusesti”.
