Majoritatea satenilor pensionari din judetul Botosani traiesc într-o saracie crunta si spun ca sunt nevoiti sa munceasca toata viata pentru a se putea hrani, dar mai ales pentru a-si cumpara medicamente. Multi mor cu zile din cauza accesului prea costisitor la serviciile medicale. În Botosani, sunt peste 90.000 de pensionari, adica aproximativ o treime din populatia totala a judetului. Daca cei care au avut meserii mai bine platite sau conditii speciale de munca pot scune ca se descurca cu pensia, majoritatea batrânilor din mediul rural traiesc în saracie. Aproximativ 80- dintre pensionarii de la tara au pensii mici, iar un sfert dintre acestia traiesc lunar cu pensii sociale, adica nu aveau niciun fel de venit. Dintre taranii cu pensii mici, cei mai norocosi sunt aceia care au lucrat ca mecanizatori agricoli sau ca angajati ai diverselor mici intreprinderi rurale din vremea comunismului. Cei mai multti au însa renumitele pensii de CAP. Conform Casei Judetene de Pensii din Botosani, un pensionar care a muncit toata viata pe ogoarele CAP-ului are, în medie, 645 de lei pe luna. Din acesti bani, un pensionar trebuie sa-si plateasca întretinerea, hrana, medicamentele si obiectele de igiena personala. „Daca nu erau vaca si gradina mâncam buruieni” Pensionarii de CAP din satele Botosaniului spun ca cei 645 de lei, de persoana, nu le ajung nici macar sa-si cumpere lemne pe toata iarna. De medicamente, mâncare, utilitati sau haine nici nu poate fi vorba. Multi spun ca sunt norocosi ca au animale si gradina. De aici se hranesc. „Daca nu erau vaca si gradina mâncam buruieni. Eu cu nevasta-mea avem 1,600 de lei, împreuna. Ca am lucrat la CAP amândoi. Vai de capul nostru, cu copiii dupa noi. Mai dam un out, mai dam un litru de lapte si asa mai platim curentul si ce mai este”, spune mos Florica din zona Todireni. În aceeasi situatie sunt multi alti pensionari. O batrâna din comuna Ungureni marturiseste ca are noroc cu fiica mai mare care o ajuta cu bani. S-a îmbolnavit dupa ce a trudit 35 de ani la CAP, iar toata pensia se duce pe medicamente. „M-am farâmat la desfacut papusoi ( n.red. porumb). Am stat jos pe umezeala si m-am nenorocit. Am ramas singura, barbatul s-a prapadit si banii numai pentru medicamente si unguente. Noroc ca-mi da fata de una-alta”, spune femeia. Mos Dumitru din Unteni, ramas schiop dupa ce a trudit 40 de ogoare, spune ca îsi cumpara medicamente cu rândul, adica în fiecare luna pentru câte o boala. Si el a ramas singur si trebuie sa traiasca cu 800 de lei pe luna. Mai mult, pe adevarul.ro
