La 15 iunie, într-o sala de conferinte de la sediul NATO din Bruxelles, secretarul apararii Lloyd Austin, flancat de comandanti americani de rang înalt, s-a asezat în jurul unei mese cu omologul sau ucrainean, caruia i s-au alaturat consilieri de la Kiev. În încapere se simtea un aer de frustrare, relateaza The Washington Post (WAPO). Lloyd Austin, cu vocea sa de bariton, l-a întrebat pe ministrul ucrainean al apararii de atunci, Oleksii Reznikov, despre procesul decizional al Ucrainei în primele zile ale contraofensivei sale mult asteptate, presându-l sa explice de ce fortele sale nu foloseau echipamentele de deminare furnizate de Occident pentru a permite un asalt mai amplu, mecanizat, sau nu foloseau fumigene pentru a-si ascunde înaintarea. În ciuda liniilor de aparare fortificate ale Rusiei, a spus Austin, trupele Kremlinului nu erau invincibile. Reznikov, avocat de profesie, i-a spus ca cei care iau aceste decizii sunt comandantii militari ucraineni. Dar el a adaugat ca vehiculele blindate ale Ucrainei erau distruse de elicopterele, dronele si artileria ruseasca la fiecare încercare de a avansa. Fara sprijin aerian, a spus el, singura optiune este sa se foloseasca artileria pentru a bombarda liniile rusesti, soldatii sa coboare din vehiculele luate la tinta si sa înainteze pe jos. "Nu putem face manevre din cauza densitatii de mine terestre si a ambuscadelor pentru tancuri", a explicat Reznikov, potrivit unui oficial care a fost prezent. Întâlnirea de la Bruxelles, la mai putin de doua saptamâni de la începerea campaniei, ilustreaza modul în care o contraofensiva nascuta în optimism nu a reusit sa dea lovitura asteptata, generând frictiuni si critici între Washington si Kiev si ridicând întrebari mai profunde cu privire la capacitatea Ucrainei de a recuceri portiuni decisive de teritoriu, scrie The Washington Post. Acum, pe masura ce se apropie iarna, iar liniile frontului îngheata, cei mai înalti oficiali militari ucraineni recunosc ca razboiul a ajuns într-un impas. SUA AU FOST PROFUND IMPLICATE ÎN ORGANIZAREA CONTRAOFENSIVEI Timp de trei luni, reporterii Washington Post din Washington, Londra, Bruxelles si Riga, precum si din Kiev si din apropierea liniilor de front din Ucraina au discutat cu peste 30 de oficiali de rang înalt din Ucraina, Statele Unite si tarile europene pentru a examina planificarea militara din spatele contraofensivei si modul în care aceasta a contribuit la esecul operatiunii de a-si atinge obiectivele. The Washington Post a vorbit si cu fosti militari rusi care au luptat în razboi, precum si cu bloggeri si analisti de razboi rusi. Reporterii, fotografii, asistentii de stiri si consilierii de securitate ai Washington Post au strabatut sute de kilometri prin Ucraina pentru a vorbi cu soldati si oficiali guvernamentali pentru aceasta investigatie. Jurnalistii au facut numeroase vizite inclusiv în prima linie în regiunile Zaporojie si Donetk, inclusiv în bastioane cu unitati de lupta aflate la mai putin de 8 km de fortele rusesti. Aceasta examinare a perioadei premergatoare contraofensivei ucrainene ofera noi perspective si detalii inedite despre implicarea profunda a SUA în planificarea militara din spatele contraofensivei si despre factorii care au contribuit la esecurile acesteia. Cea de-a doua parte a acestei relatari examineaza modul în care s-a desfasurat batalia pe teren în timpul verii si toamnei, precum si fisurile tot mai mari aparute între Washington si Kiev. DEZACORDURI ÎNTRE SUA SI UCRAINA Investigatia arata ca Statele Unite au fost profund implicate în planificarea militara din spatele operatiunii. Ofiterii militari ucraineni, americani si britanici au organizat totul având opt scenarii de razboi majore pe masa pentru a construi un plan de campanie. Washingtonul a calculat însa gresit masura în care fortele ucrainene puteau fi transformate într-o forta de lupta de tip occidental într-o perioada scurta de timp - mai ales fara a oferi Kievului puterea aeriana, parte integranta a armatelor moderne. Oficialii americani si ucraineni au fost uneori în dezacord puternic în ceea ce priveste strategia, tactica si calendarul. Pentagonul dorea ca asaltul sa înceapa la jumatatea lunii aprilie pentru a împiedica Rusia sa continue sa îsi întareasca liniile. Ucrainenii au ezitat, insistând ca nu sunt pregatiti fara arme suplimentare si mai mult antrenament. Contraofensiva a început în iunie. Oficialii militari americani erau încrezatori ca un atac frontal masiv si mecanizat de-a lungul unei axe în sudul Ucrainei va duce la o descoperire decisiva a liniei de front. Statele Unite au pledat pentru un asalt concentrat de-a lungul acelei axe sudice, dar conducerea Ucrainei credea ca fortele sale trebuiau sa atace în trei puncte distincte de-a lungul frontului de peste 1.000 de kilometri, spre sud, atât spre Melitopol, cât si spre Berdiansk, pe Marea Azov, si spre est, spre orasul Bahmut, aflat în pericol. Ucraina a atacat de-a lungul a trei axe, crezând ca astfel va obliga fortele rusesti sa fie dispersate. Ucraina a renuntat însa la atacurile masive, mecanizate, atunci când a suferit pierderi serioase în primele zile ale campaniei. Simularile din timpul jocurilor de razboi au ajuns la concluzia ca, în cel mai bun caz, fortele Kievului ar putea ajunge la Marea Azov în sudul Ucrainei si ar putea taia calea trupelor rusesti în 60-90 de zile. Fortele ucrainene au avansat însa doar aproximativ 20 de kilometri. Marea Azov este înca departe de a fi accesibila. Iar comandantul suprem al Ucrainei recunoaste acum ca razboiul a ajuns într-un "impas". Disensiuni au fost si în legatura cu strategia pentru Bahmut, unde ucranenii s-au încapatânat sa tina piept rusilor si au suferit pierderi grele, luni de zile, pentru ca în cele din urma orasul sa cada în mâinile rusilor. RUSIA, SUBESTIMATA. SPIONII, MAI SCEPTICI DECÂT MILITARII Potrivit WAPO, comunitatea serviciilor de informatii americane a avut o viziune mai pesimista decât armata americana, apreciind ca ofensiva avea doar 50 la suta sanse de succes, având în vedere apararea puternica si multistratificata pe care Rusia o construise în timpul iernii si primaverii. Multi din Ucraina si din Occident au subestimat capacitatea Rusiei de a se redresa dupa dezastrele de pe câmpul de lupta si de a-si exploata punctele sale forte perene: forta de munca, minele si disponibilitatea de a sacrifica vieti la o scara pe care putine alte tari o pot suporta. Pe masura ce se apropia lansarea asteptata a ofensivei, oficialii militari ucraineni se temeau ca vor suferi pierderi catastrofale - în timp ce oficialii americani credeau ca, în cele din urma, numarul victimelor va fi mai mare în lipsa unui asalt decisiv. Astfel, 70 la suta din trupele uneia dintre brigazile care conduceau contraofensiva si care erau echipate cu cele mai noi arme occidentale, au intrat în lupta fara experienta de lupta, scrie WAPO. DISENSIUNI SI PIERDERI URIASE Esecurile Ucrainei pe câmpul de lupta au dus la disensiuni cu Statele Unite cu privire la modul cel mai bun de a trece prin apararea profunda a Rusiei. Comandantul fortelor americane din Europa nu a putut lua legatura cu comandantul-sef al Ucrainei timp de saptamâni întregi, în prima parte a campaniei, pe fondul tensiunilor legate de faptul ca americanul a criticat deciziile luate pe câmpul de lupta. Fiecare parte a dat vina pe cealalta pentru erori sau calcule gresite. Oficialii militari americani au ajuns la concluzia ca Ucraina a fost deficitara în ceea ce priveste tacticile militare de baza, inclusiv în ceea ce priveste utilizarea recunoasterii la sol pentru a întelege densitatea câmpurilor de mine. Oficialii ucraineni au spus ca americanii nu pareau sa înteleaga modul în care dronele de atac si alte tehnologii au transformat câmpul de lupta. În total, Ucraina a recucerit doar aproximativ 320 de kilometri patrati de teritoriu, cu pretul a mii de morti si raniti si a miliarde de dolari în ajutoare militare occidentale numai în 2023. La aproape sase luni de la începerea contraofensivei, campania a devenit un razboi al câstigurilor marunte. Transee umede în stilul Primului Razboi Mondial brodeaza estul si sudul Ucrainei, în timp ce dronele de supraveghere si de atac se înghesuie pe cerul de deasupra lor. Moscova lanseaza atacuri cu rachete asupra tintelor civile din orasele ucrainene, în timp ce Kievul foloseste atât rachete occidentale, cât si tehnologie autohtona pentru a lovi mult în spatele liniilor de front - la Moscova, în Crimeea si la Marea Neagra. Dar liniile teritoriale din iunie 2023 abia daca s-au schimbat. Iar presedintele rus Vladimir Putin - spre deosebire de tacerea pe care a pastrat-o adesea în primul an de razboi - trâmbiteaza cu fiecare ocazie ceea ce el numeste esecul contraofensivei. "În ceea ce priveste contraofensiva, care se presupune ca stagneaza, aceasta a esuat complet", a declarat Putin în octombrie. VICTORIA UCRAINEI, MULT MAI PUTIN PROBABILA Anul începuse cu o hotarâre occidentala la cote maxime, cu fortele ucrainene foarte încrezatoare si cu presedintele Volodimir Zelenski care prezicea o victorie decisiva. Dar acum, exista incertitudine pe toate fronturile. Moralul în Ucraina este în scadere. Atentia internationala a fost deturnata catre Orientul Mijlociu. Chiar si în rândul sustinatorilor Ucrainei, exista o reticenta politica tot mai mare de a contribui mai mult la o cauza precara. În aproape fiecare punct de-a lungul frontului, asteptarile si rezultatele au fost divergente, deoarece Ucraina a trecut la o lupta lenta, terestra, care a recucerit doar farâme de teritoriu. "Ne-am dorit rezultate mai rapide", a recunoscut Zelenski într-un interviu acordat saptamâna trecuta agentiei Associated Press. "Din aceasta perspectiva, din pacate, nu am obtinut rezultatele dorite. Si acesta este un fapt", a punctat presedintele. Împreuna, toti acesti factori fac ca victoria Ucrainei sa fie mult mai putin probabila. Mai degraba, sunt asteptati ani de razboi si distrugere. Primele luni neconcludente si descurajante ale campaniei de contraofensiva pun întrebari care dau de gândit sustinatorilor occidentali ai Kievului cu privire la viitor, în timp ce Zelenski - sustinut de o majoritate covârsitoare a ucrainenilor - promite sa lupte pâna când Ucraina va restabili granitele sale din 1991, când a obtinut independenta fata de Uniunea Sovietica. "Va fi nevoie de ani de zile si de mult sânge", a declarat un oficial britanic din domeniul securitatii. Anul se va încheia acum cu presedintele rus Vladimir Putin mai sigur ca niciodata ca poate astepta un Occident nestatornic si poate absorbi în totalitate teritoriul ucrainean deja confiscat de trupele sale, scrie WAPO.
