Peste 30.000 de litri de rachiu de vin au sfârsit în canalizarea Iasului. Evenimentul a fost urmat de un proces în care producatorul rachiului încearca sa recupereze de la Fisc accizele platite în avans. Curtea de Apel urmeaza sa ia o decizie finala, dupa ce Tribunalul a recunoscut doar partial pretentiile producatorului. Pe vremuri unul dintre cei mai importanti administratori de vii din judet, Statiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Viticultura si Vinificatie (SCDVV) din Copou producea si rachiuri si tuica. O serie de modificari legislative intervenite în 2003 au impus producatorilor de rachiuri întocmirea de noi documentatii, plata de taxe suplimentare si efectuarea de investitii pe care Statiunea nu si le-a putut permite. La data respectiva, se oferise un termen de gratie pentru comercializarea produselor aflate deja în stoc. Din cei 39.083 litri de rachiu de drojdie aflati în stoc, Statiunea a reusit sa vânda însa doar aproape 1.000 de litri, ramânând cu 38.084 litri la expirarea termenului de gratie. Aceasta cantitate nu mai putea fi comercializata si a ramas ani buni în beci. Un control al Camerei de Conturi efectuat în 2012 a impus o serie de masuri, printre care si recomandarea ca rachiul necomercializat sa fie distrus. Pâna atunci însa, Statiunea era obligata la plata accizelor pentru bauturi alcoolice. Acestea au fost platite abia în 2018, când SCDVV a achitat catre bugetului de stat 1,3 milioane lei. Din aceasta suma, 619.000 lei erau accizele propriu-zise, diferenta fiind reprezentata de dobânzi si penalitati. Banii erau practic platiti degeaba, câta vreme rachiul oricum nu putea fi comercializat, asa ca în cele din urma a fost luata masura distrugerii, astfel încât sa se poata cere decontarea accizelor. Aceasta cu atât mai mult cu cât analizele efectuate la un laborator acreditat aratau ca bauturile nu mai corespundeau calitativ. La sfârsitul lunii martie a anului trecut, SCDVV a cerut restituirea celor 1,3 milioane lei. Doua saptamâni mai târziu, rachiul a fost scos din beciuri, diluat cu apa în prezenta reprezentantilor Biroului Vamal si deversat în reteaua de canalizare. În baza procesului-verbal întocmit de inspectori, Directia Regionala a Finantelor Publice (DRFP) a decis restituirea accizelor platite de SCDVV. Procesul-verbal întocmit de Biroul Vamal mentiona însa doar suma de 619.000 lei, respectiv accizele, nu si dobânzile si penalitatile. Solicitarea SCDVV ca si acestea sa-i fie restituite a fost respinsa de DRFP. Ca urmare, Statiunea s-a adresat instantei. În fata magistratilor Tribunalului, reprezentantii DRFP au aratat ca doar Directia Vamala putea stabili sumele care pot fi restituite. Or, procesul-verbal mentiona doar accizele, nu si accesoriile. Fiscul returnase ce i se impusese. Nu de aceeasi parere au fost însa si judecatorii. Acestia au aplicat principiul de drept conform caruia ceea ce este accesoriu urmeaza situatia a ceea ce este principal. Câta vreme Fiscul returnase accizele platite pentru un produs ce nu mai ajunsese sa fie vândut, nu putea refuza returnarea si a dobânzilor si penalitatilor aferente acestora. DRFP a fost obligata sa restituie catre SCDVV suma de 690.000 lei reprezentând accesoriile la accizele deja returnate. Sentinta va fi supusa controlului de legalitate al Curtii de Apel, care va analiza recursul declarat de Fisc.
