Un nobil ungar deghizat în cioban în timpul mai multor misiuni de spionaj în munti oferea marturii inedite despre viata plina de primejdii a pastorilor români, putin schimbata de-a lungul timpului. Faimos ca om de stiinta, Franz Nopcsa (1877 - 1933), unul dintre ultimii urmasi ai familiilor nobiliare din Transilvania, a fost agent secret al Austro-Ungariei în anii Primului Razboi Mondial. Multe din misiunile sale primejdioase s-au derulat în tinuturile Retezatului, o zona de frontiera dintre Transilvania si România înainte de 1918, unde informatiile pretioase erau la îndemâna ciobanilor, aflati mereu în miscare cu turmele. Activitatile sale de spionaj, îndreptate adesea împotriva românilor, au fost relatate în volumul „Calatorie în Balcani”, aparut dupa moartea acestuia. Nopcsa oferea marturii despre modul în care reusise, deghizat în cioban, sa supravietuiasca în munti si sa câstige încrederea românilor, dar si detalii pretioase despre viata ciobanilor din acele vremuri. Nopcea si-a început misiunile în anul 1912, când a renuntat la luxul oferit de averea si statutul sau, pentru straiele de cioban român. Îsi luase numele de Petre Gorlopan, documente false si se angajase ca pastor în slujba unor proprietari din Poiana Sibiului, la una dintre numeroasele turme aflate în transhumanta în tinuturile Transilvaniei si Olteniei. Timp de cinci ani, a activat în misiuni de spionaj pentru armata austro-ungara, iar în acest timp a ajuns sa cunoasca pe propria piele viata aspra a ciobanilor români. Câteva însemnari din volumul biografic o prezentau în detalii vii. Bulzul, delicatesa ciobanilor Pe munte, mamaliga si brânza erau mancarurile de zi cu zi ale ciobanilor, în timp ce carnea de oaie era un aliment de lux, iar bulzul era pregatit de obicei în zilele de sarbatoare. „Focul îl faceau cu cocenii de porumb ramasi pe câmpuri. Dis-de-dimineata, îsi fierbeau mamaliga (polenta). La amiaza mâncau mamaliga cu brânza, înlocuind-o pe aceasta din urma, în timpul postului, cu ceapa si... zahar. Seara fierbeau din nou mamaliga. Daca aveau norocul sa gaseasca destui coceni pentru un foc bun, coceau bulzul, numit si : o galusca din mamaliga cu brânza care se topea la mijloc. Câteodata, daca un animal se considera a fi în pericol sa moara, îl taiau; si atunci se întâmpla ”luxul” sa manânce carne, mai mult pârpalita decât coapta pe focul de coceni. Se mai practica si furatul câte unei oi de la turmele vecine”, scrie Catalina Velculescu, în lucrarea „Poiana Sibiului – Retezat – Opovo. Marturiile lui Franz Baron Nopcsa”, bazata pe cartea biografica a acestuia. Continuarea, pe adevarul.ro
