Nu mai trebuie demonstrat ca forta de comunicare, convingere si impresionare a imaginii plaseaza sunetul pe locul al doilea, mai ales acum, în epoca civilizatiei ecranelor omniprezente. Aparitia televiziunii, cu multe decenii în urma, a însemnat pentru unii ignorarea relevantei radioului, însa timpul a demonstrat ca „arma clasica”, aparent simpla, numita microfon, poate învinge deseori în lupta pentru captarea interesului public. Daca este folosita inteligent, inspirat, cu grija pentru cultivarea valorii, cu harul comunicarii. Si în cazul radioului, „reclama este sufletul comertului”. Pentru un post cultural reclama însemnând, în afara transmisiunilor de înalta calitate ideatica si tehnica, promovarea intensa, echilibrata prin manifestari publice promitând si, mai ales, atingând performanta. Asa s-a întâmplat în zilele dinaintea, din timpul desfasurarii adevaratului festival ce a prilejuit începerea transmiterii programelor Radio România Muzical la Iasi (22-25 martie). Sigur, inaugurarea noii frecvente - 95,4 FM - într-un oras al muzicii cum este Iasul, unde activeaza de atâtea decenii Filarmonica, Opera, Universitatea de Arte, Colegiul de Arte, s-a întâmplat cu mare întârziere fata de intrarea postului în universul radiofonic românesc (1997), dar acum noua aparitie se cuvine apreciata pentru ceea ce a însemnat în serile trecute, pentru ceea ce postul va oferi permanent melomanilor, profesionistilor ieseni. Seria celor patru momente muzicale spectaculoase a pus în rezonanta valori care au aparut, au fost cultivate un timp aici spre a-si continua educatia în mari centre muzicale europene, acum recunoscute unanim pe plan international, cu valori ce îsi au originea si locul stabil în Bucuresti, în Timisoara, dar reprezinta, la fel, plenar cultura muzicala româna. Obisnuita cu tirania minutelor parcimonios folosite în emisiuni saptamânale spre a oferi auditorilor informatii, extrase din cronici, opinii, totdeauna idei importante despre lucrari, despre interpreti ce ating excelenta, Cristina Comandasu, directoarea postului Radio România Muzical, a evocat pentru publicul numeros venit miercuri, 22 martie, în sala „Eduard Caudella” a Universitatii Nationale de Arte „George Enescu”, pentru ascultatorii transmisiunii directe episoade esentiale din istoria artei muzicale culte la Iasi, a argumentat rolul radioului în general, al radioului muzical în societatea contemporana, a schitat personalitatea Ralucai Stirbat. S-a demonstrat ca muzica are nevoie si de cuvinte, pentru ca, se stie, Raluca Stirbat îsi dubleaza impactul ideatic-emotional ca pianista asupra celui ce asculta subliniind idei, selectând informatii mult folositoare pentru întelegerea epocii, stilului carora le apartin lucrarile înscrise în program, nu ocoleste unele detalii tehnice reprezentând modul de interpretare, emisia sunetelor, solutiile expresive pe care le considera potrivite. Dar totul se contopeste într-un discurs echilibrat, alert, substantial, atragator. Cum amfitrioana primului moment muzical, Cristina Comandasu, a precizat ca Raluca Stirbat este autoarea volumului publicat la Editura Muzicala, George Enescu. Creatia pentru pian (2022), profesorii, studentii claselor de pian au posibilitatea sa-i cunoasca si talentul, experienta de muzicolog - calitati dovedite prin conferintele sustinute în anii trecuti la Universitatea de Arte din Iasi, prin micro-studiile incluse în albumele sale discografice, prin emisiunile de radio si televiziune în care si-a demonstrat cultura muzicala bogata, soliditatea argumentelor privind conceptia proprie asupra lucrarilor oferite spre auditie, pasiunea si curajul de a lumina adevarul - totul comunicat cu eleganta, cu atractivitate. Fiecare opus înscris în recitalul cu titlu fericit ales „De la Viena la Iasi”, reprezentând clasicismul-romantismul-modernitatea creatiei pentru pian, a beneficiat de o scurta si necesara prezentare: Fanteziile K.V. 397 în re minor si K.V. 475 în do minor de Mozart, Impromptu-urile opus 90 nr. 2-3 de Schubert, Valsul-capriciu „Soirée de Vienne” de Schubert-Liszt, Arabesca nr. 1 de Debussy, Sonata opus 1 de Alban Berg, „Carillon nocture” de Enescu si, ca bis, „Bacchanale” de Constantin Silvestri. Cântul Ralucai Stirbat dezvaluie studiul riguros, lucid al partiturilor, inclusiv cu „uneltele” muzicologului, acordarea sensibilitatii, a climatul psihic-emotional propriu la spiritul, la stilul fiecarei epoci pe care niciodata nu le reproduce arhivistic, documentar. Le respecta caracteristicile, dar le insufla patos, forta, delicatete, gingasie. Evident, dificultatile tehnice paganiniene, sa ma exprim asa, impun o tehnica redutabila, evidenta, dar Raluca Stirbat rezolva cu maiestrie alt binom, cel al plasarii dexteritatii tehnice impresionante în suport al ideilor, expresivitatii, muzicalitatii. Înca un binom fiind caracterizat printr-un singur cuvânt: conceptia intrepretativa relevând spectacolul interior, al ideilor, si spectacolul exterior, al excelentei tehnic-expresive. Joi, 23 martie, al doilea recital, în aceeasi Casa Bals ce l-a gazduit în secolul al XIX-lea pe Franz Liszt, au fost oaspeti violonistul Alexandru Tomescu si pianista Iulia Toma. Elementele comune ale celor doua momente muzicale au ramas accesibilitatea programelor si comunicarea interpretilor cu publicul prin cuvinte simple, semnificative. Alexandru Tomescu a selectat pentru întâlnirea cu publicul iesean, cu cei care l-au ascultat la radio, piese de popularitate compuse de Massenet, Kreisler, Elgar, Saint-Saëns si (la bis) Mircea Chiriac, dar, la fel ca Raluca Stirbat, nu a ocolit o lucrare de dimensiune extinsa, dificila tehnic-expresiv: Sonata în la major pentru vioara si pian. Acest captatio benevolentiae este o reteta infailibila în cazul programelor muzicale lipsite de o tema unica, lipsite de cuvinte, dar cu succes sigur daca ideea are atractia perena a iubirii lunga de o viata, cu titlu scurt, semnificativ „Salut d’amour”. Iubiri împartasite, iubiri nestinse, ce au rodit si în miniaturi muzicale cu farmec fara sfârsit. Alexandru Tomescu are stiinta, harul de a lumina contrastele de tempo, de nuante servind respectuos-afectuos ideile si frumusetile melodice. Desi a repetat ideea cunoscuta a prevalentei muzicii fata de cuvinte, violonistul oaspete a caligrafiat fiecare sunet, propozitiile, frazele melodice mai lungi sau mai scurte asemenea cuvintelor ordonate pe pagina, într-un cânt bogat ornamentat. Dinamic, de-a dreptul patetic uneori, dar mereu în limitele echilibrului, ale bunului gust. Mi-a placut tot ce am ascultat în acest recital, dar nu pot sa nu-mi exprim admiratia totala pentru versiunea Sonatei de César Franck - apogeul tehnic, dinamic, expresiv, spectaculos, de indiscutabila virtuozitate a violonistului Alexandru Tomescu, însotit pe exact aceleasi coordonate de pianista Iulia Toma. Alex Vasiliu este jurnalist, muzicolog si profesor
