Cum de s-au lasat convinsi atâtia lideri PNL, unsi cu toate alifiile în politica, sa mizeze pe o mâna moarta (Cîtu), sa aleaga un drum care în mod cert îi îndrepta spre prapastie (vezi sondajele de opinie)? Chestiunea guvernamentala nu este deloc „îngrijoratoare”, ne linistea presedintele Iohannis în urma cu câteva saptamâni, aflat într-o vizita în Elvetia. „Trist, dar adevarat. Cuvântul care caracterizeaza cel mai bine România de astazi este cuvântul criza. (...) La care se adauga o criza a guvernarii”, s-a trezit, marti, seful statului. Si cum situatia se agraveaza de la o zi la alta, solutia propusa de presedinte a fost... tragerea de timp. Iohannis a chemat partidele la consultari abia saptamâna viitoare, desi discutiile de la Cotroceni si solutiile de iesire din „criza” se puteau cristaliza pâna în weekend. E mult spus „solutii” de iesire din criza. Singura varianta prin care Iohannis ar controla „incediul” pe care singur l-a aprins ar fi renuntarea la Cîtu si propunerea unui premier agreat de USR. Carevasazica o refacere a coalitiei PNL, USR, UDMR, cu zeci de baroni liberali spasiti, inventând scuze despre cum i-a luat valul si s-au lasat pacaliti de povesti cu Superman. Este evident ca nu vom asista la un astfel de scenariu, nu avem niciun exemplu în ultimii 30 de ani de politicieni puternici care sa-si fi recunoscut erorile. Dar o întrebare persista. Cum de s-au lasat convinsi atâtia lideri PNL, unsi cu toate alifiile în politica, sa mizeze pe o mâna moarta (Cîtu), sa aleaga un drum care în mod cert îi îndrepta spre prapastie (vezi sondajele de opinie)? Singura explicatie logica pentru comportamentul irational al liderilor PNL din ultima perioada este ca au fost cumparati. Unii cu bani, pentru ei si clientela - prin mult trâmbitatele programe publice de investitii, PNDL3 si PNRR -, altii cu promisiunea „clasarii” unor dosare. Nu exista nicio alta explicatie pentru care politicieni cu experienta, precum Boc sau Flutur, sa se prinda legati la ochi într-o hora a sinucigasilor. Iohannis spune ca „a dat timp partidelor politice sa se întruneasca în forurile interioare, sa gaseasca abordari mature si sa vina cu ele la consultari”. De fapt, presedintele a dat ragaz propriilor negociatori pentru întâlniri subterane cu cei care au votat motiunea. E posibil ca pâna saptamâna viitoare sa aflam ca diversi parlamentari din opozitie l-au reevaluat pe Cîtu sau sunt dispusi sa-si sacrifice idealurile pentru un guvern stabil pâna depasim criza. Paradoxal, achizitia la bucata a unor deputati si senatori ar fi varianta mai putin costisitoare pentru visteria statului. Cealalta ipoteza, care se preconizeaza în cazul unui esec al ofertelor „en detail”, presupune achizitia „en gros” a PSD. Printr-o tranzactie netransparenta, se subîntelege. Iar despre pesedisti stim cât sunt de flamânzi când simt miros de ban public. Daca Iohannis va insista saptamâna viitoare pe varianta unui guvern minoritar PNL, sustinut din umbra de PSD (asta va uita sa mentioneze), România se va transforma în urmatoarele luni într-un „no man’s land”, un tarâm la hotiei la drumul mare. În distopia hollywoodiana „The Purge”, o data pe an, timp de 12 ore, orice om are voie sa comita infractiuni fara sa fie tras la raspundere. Dupa acelasi scenariu va fi regizat si „Guvernul meu minoritar”, cu „mici” modificari. Toti baronii PNL si PSD vor avea liber la furat pâna la urmatoarele alegeri (anticipate sau la termen).
