Peste 900.000 de români îsi sarbatoresc, marti, onomastica, la sarbatoarea Sfântului Apostol Andrei. Este vorba despre 500.720 de barbati si 422.638 de femei, informeaza Directia pentru Evidenta Persoanelor si Administrarea Bazelor de Date din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, potrivit Agerpres. La barbati, cel mai des întâlnit prenume este Andrei - 471.375 de persoane. Se mai întâlnesc urmatoarele derivate: Andi - 2.940 de persoane; Andreeas - 787; Andreiasi/Andreiasi - 1; Andreiu - 356; Andrew - 618; Andrey - 260; Andrias/Andrias - 8; Andries/Andries - 40; Andru - 157; Andrusa/Andrusa - 9; Andrusca/Andrusca/Andrusca - 2; Andruta/Andruta - 22; Andras/Andras/Andras - 11.213; Andrea - 811; Andreas/Andreas/Andreas - 8.847; Andu - 148; Endre - 3.124; Ondras - 2. Dintre prenumele feminine cel mai des întâlnit este Andreea - 337.437 de persoane. Printre femei se întâlnesc si urmatoarele prenume: Andra - 31.310 persoane; Andrada - 21.051; Andreia - 7.835; Andrusa/Andrusa - 7; Andrusca/Andrusca - 6; Andruta/Andruta - 366; Andrea/Andrea - 24.215; Deea - 381; Deia - 30. Traditii de Sfântul Andrei – Ziua lupului Ziua de Sfântului Andrei se cheama si Ziua lupului sau Gadinetul schiop. Se stie ce a simbolizat lupul pentru daci, daca însusi steagul lor avea înfatisarea unui balaur cu cap de lup. Se credea si înca se mai sustine si acum ca, în ziua de 30 noiembrie lupul devine mai sprinten, îsi poate îndoi gâtul teapan si nimic nu scapa dinaintea lui. De aici si credinta ca „îsi vede lupul coada”. În noaptea Sfântului Andrei se crede ca lupii încep sa vorbeasca, îsi pot misca gâtul, devin mai sprinteni, iar oamenii care îi aud afla secrete groaznice. Plata este însa una teribila, pentru ca acesti oameni vor fi atacati de lupi si se vor transforma în vârcolaci. Ziua se serbeaza prin nelucru în casa, ca sa nu strice lupii vitele. Primejdia nu este numai pentru vite, ci si pentru oamenii care îndraznesc sa plece la drum, în ziua când porneste si luparia. Tot din cauza lupilor nu se matura toata ziua, nu se da gunoiul afara, nu se ranesc grajdurile, nu se piaptana, nu se fac zgârieturi, nu se face pomana si nu se da nimic cu împrumut. Daca stapânii casei nu muncesc, lupul nu se poate apropia. Totusi, când soarta scrie altfel, primejdia nu se poate îndeparta, caci peste cele hotarâte de Sfântul Andrei, nimeni nu poate trece. În acea noapte vorbesc toate animalele, dar cine le asculta ce spun, moare. La miezul noptii de Sfântul Andrei se deschid cerurile. Nici animalele nu sunt scutite de primejdie – omul nu face nimic în gospodarie, pentru ca animalele de prada sa nu-i atace vitele. Acestea pot fi însa protejate si cu ajutorul unor cruci confectionate din ceara de albine. Noaptea strigoilor, în noaptea Sfântului Andrei În credintele poporului român de pretutindeni, pe data de 29 noiembrie, în noaptea de catre Sfântul Andrei, ies sau umbla strigoii. Se crede ca în aceasta noapte „umbla strigoii” sa fure „mana vacilor”, „mintile oamenilor” si „rodul livezilor”. Strigoii sunt spirite ale mortilor, care nu ajung în lumea de „dincolo” dupa înmormântare, sau refuza sa se mai întoarca „acolo” dupa ce îsi viziteaza rudele, la marile sarbatori calendaristice. Strigoii morti devin foarte periculosi pentru cei vii: iau viata rudelor apropiate, aduc boli, grindina si alte suferinte. Dupa relele provocate si locul unde activeaza, strigoii pot fi de apa si de uscat, de vite si de stupi, de ploi si de foc. Ei calatoresc pe Pamânt si pe ape, strigând si miorlaind, calare pe melita, pe coada de matura, pe butoi sau în but Prin unele zone ale tarii, se crede ca acesti strigoi iau coasele si limbile de melita pe care le gasesc pe afara, prin curtile oamenilor si se duc la hotare, unde se bat cu ele. Împotriva acestor primejdii, taranul român foloseste usturoiul. În egala masura, casa, grajdul, cotetele, usile si ferestrele acestora sunt unse cu usturoi pisat, ca sa alunge duhurile rele la oameni si animale. Fetele nemaritate îsi afla ursitul în noaptea de 29 spre 30 noiembrie Noaptea de 29 noiembrie, ajunul de Sfântul Andrei aduce multa forfota pentru fetele si femeile din Maramures. Fetele gata de maritis abia asteapta venirea serii ca sa-si poata afla ursitul în timp ce femeile se ocupa de protectia casei si a gospodariei pentru tot anul ce va urma. Ca sa si reuseasca aceste lucruri, atât fetele cât si femeile, trebuie sa parcurga ritualuri traditionale a caror vechime nu se stie cu exactitate. Pentru a sti cine le va fi sot, fetele apeleaza la celebra turta din aluat foarte sarat, numita si turta lui Andrei, care dupa ce este gata de framântat sfârseste coapta pe carbuni încinsi. Jumatate este mâncata înainte de culcare pentru a face sete, iar cealalta jumatate este pusa în stergar sub perna pâna dimineata. Visul în care un tânar vine sa-i aduca apa de baut tinerei fete, va fi visat numai daca maritisul va avea loc în perioada ce urmeaza postului. Daca viitorul sot refuza sa apara în vis cu apa de baut, atunci tânara fecioara va trebui sa mai astepte. O alta traditie arata cum unele tinere mai încearca sa îsi vada viitorul sot la miez de noapte. Asezate complet dezbracate între doua oglinzi, în camera întunecoasa, cu câte o lumînare în fiecare mâna, încearca sa priveasca în oglinda din fata pentru a vedea imagini reflectate din oglinda din spate. Se spune ca prin fata ochilor încep sa se perinde scene de viata, ca tânara îsi vede viitorul sot sau, în unele cazuri, ca i se dezvaluie scene din viitor. Traditia mai spune ca fetele, în ajunul Sfântului Andrei, încearca sa-si afle viitorul în apa. Astfel, ele arunca în apa plumb sau cositor topit, care întarindu-se prefigureaza chipul viitorului sot. Tot în seara de 29 noiembrie, se aduna la o casa mai multi flacai si fete. Pe o masa, ei pun mai multe caciuli de usturoi, împrejmuite cu tamâie, smirna si câteva lumânari de la Pasti aprinse. Pun apoi pe masa diferite feluri de mâncare, manânca, vorbesc si rad în toata voia buna, pâna când apar zorii zilei. Fetele îsi împart între ele usturoiul, pe care îl duc a doua zi la biserica, pentru a-l sfinti preotul. Acest usturoi se pune pe policioara la icoane, fiind bun de facut de dragoste. Vraji si farmece Se mai spune ca la miezul noptii Sfântul Andrei se deschid cerurile, aceasta fiind noaptea vrajilor si a farmecelor. Unele fete merg în aceasta noapte la fântâna, aprind o lumânare de la Pasti si o afunda cu ajutorul galetii. Când apa este luminata bine, fata zice: ”Sfinte Andrei, Scoate-i chipul în fata apei, Ca în vis sa-l visez, C-aievea sa-l vaz!”. Atunci, apa din fântâna se tulbura si fata îsi vede, se spune, chipul ursitului. Unele îsi fac de ursita cu 9 potcoave, 9 fuse, 9 ace, 3 cutite si o coasa, toate înfierbântate în foc. Dupa ce s-au înrosit, se scot afara, se sting în apa si apoi se descânta. Fetele obisnuiau sa pieptene grâul, de când apareau primele fire, pentru a avea un par frumos si bogat, admirat precum grâul încoltit. Batrânii spun ca aspectul grâului pus de Sfântul Andrei spune ceva si despre recoltele anului agricol ce urmeaza. Firele de grâu frumoase si stufoase înseamna o recolta bogata. Traditia de Sfântul Andrei spune ca, toti ai casei, mai ales fetele mari si baietii, seamana grâu în câte o strachina sau glastra cu pamânt. Aceluia îi va merge mai bine, va fi mai sanatos si mai norocos, caruia i-o rasari grâul mai bine si o creste mai frumos. Femeile au grija ca asemenea obiecte sa nu fie lasate afara. Se mai spune ca ei danseaza pe la raspântiile drumurilor, pâna la cântatul cocosilor. Ei se bat cu strigoii vii, adica cu strigoii-oameni. A doua zi, acestia se cunosc dupa zgârieturile ce le au pe fata. Babele sau oamenii-strigoi, înainte de a iesi din casa pe horn, se ung pe talpi cu untura. Adeseori ei trag si clopotele pe la biserica. Când nu au cu cine sa se razboiasca, se duc pe la casele oamenilor, dar toate gospodinele au luat masuri de aparare: au mâncat usturoi, s-au uns pe frunte, pe piept, pe spate si la încheieturile trupului. Au uns ferestrele, usile, hornurile, scarile, clantele usilor, boii si vacile la coarne, clestele, lada si toporul. Pe alocuri, usturoiul este tavalit mai întâi prin funingine. Unii astupa si hornul sobei. Daca strigoii nu gasesc nici un loc pe unde sa între în casa, atunci cauta sa-i cheme afara pe cei dinauntru. Strigoiul vine si striga la fereastra: „Ai mâncat usturoi?”. Daca omul raspunde, îl reduce la tacere, privândul de glas, iar daca tace, se duce în treaba sa si încearca pe la cei care n-au mâncat usturoi. Se spune ca în aceasta noapte animalele prind grai. Fereste-te sa le auzi, caci prevestesc moartea! Alte traditii de Sfântul Andrei În ajunul sarbatorii de Sfântul Andrei este momentul propice în care gazdele pot proteja gospodaria si animalele în fata fiarelor de padure. Pentru a reusi acest lucru traditia spune ca toate obiectele taioase trebuie legate cu sfoara si puse bine, sa nu poata fi gasite în ziua sarbatorii. Toate muncile bucatariei, începând de la taiatul pâinii si pâna la gatitul mancaurilor, trebuie terminate înainte de miezul noptii. Pentru ca raul sa nu se prinda de noi, nu avem voie sa maturam, sa aruncam gunoiul din casa, sa ne pieptanam si sa dam cu împrumut. Pieptenele vine, de asemenea, ca obiect interzis de Sfântul Andrei, asa ca toate coafurile vor fi facute în ajun. Pieptenelui are echivalent simbolistic cu ghearele salbaticiunilor si de aceea trebuie pus sub sfoara, bine legat lânga celelalte obiecte casnice taioase. Toate aceste obiceiuri functioneaza cu folos în satele din Maramures iar oamenii spun ca au fost si verificate de-a lungul sutelor de ani. Credinciosii merg în pelerinaj la Pestera Sfântului Andrei, unde se afla o icoana factoare de minuni si o particica din degetul Apostolului. Tot în aceasta noapte, pentru a testa rodnicia livezilor si a câmpurilor, se aduc în casa crengute de visin, care, daca vor înflori pâna la Craciun, este semn de belsug. Un alt obicei este de a pune grâu într-o oala de pamânt, pentru a vedea rodnicia ogoarelor, dar si a casei gospodarului în noul an.
