Coordonarea procesului de formare a tinerilor medici va trece de la Ministerul Sanatatii la Ministerul Educatiei, mai precis la universitatile de medicina si farmacie din tara. Proiectul de lege a trecut de Camera Deputatilor. „Daca programul va veni la universitati, noi ne vom ocupa complet atât de intrare, cum e examenul de rezidentiat, cât si de pregatire pâna la examenul de specialitate”, ne-a declarat prof.dr. Viorel Scripcariu, rectorul UMF Iasi. Prof.dr. Luminita Smaranda Iancu, prorector responsabil de studii post universitare, considera ca îndrumatorii de rezidentiat vor fi controlati mai bine de UMF. „De ce sa beneficieze îndrumatorul de ajutor pe partea administrativa, pe «hârtogaraie», de ce sa ia cele 40 de credite, daca nu învata rezidentii nimic si se poarta urât cu ei. De ce sa aiba acest avantaj?”, se întreaba prof. Iancu. Peste 2.000 de absolventi ai Universitatii de Medicina si Farmacie „Grigore T. Popa” din Iasi (UMF) au sustinut, luna aceasta, examenul de intrare în rezidentiat. Programul de pregatire avansata a viitorilor medici este în momentul de fata într-o cumpana care îi poate schimba fundamental viitorul. La solicitarea celor sase UMF-uri din tara a fost initiat un proiect de lege ce a trecut deja de Camera Deputatilor, care ar urma sa mute coordonarea integrala a rezidentiatului din subordinea Ministerului Sanatatii catre institutiile de învatamânt superior cu profil medical. Desi aparent este o schimbare doar de forma, nu de fond, se deschid portile unor reforme reale pentru pregatirea viitorilor medici: asigurarea unui curriculum unitar, oferirea mai multor responsabilitati rezidentilor, implicarea lor în unele unitati medicale ce au nevoie de personal etc. „Ziarul de Iasi” a vorbit cu factori decizionali din cadrul ministerului, cu reprezentati ai UMF Iasi, coordonatori de rezidentiat, rezidenti si medici specialisti pentru a raspunde la întrebarea: va exista vointa pentru a demara aceste reforme fundamentale? Multi rezidenti se tem sa se plânga de îndrumatori Multi dintre rezidentii cu care am vorbit si care au o problema cu felul în care îsi desfasoara activitatea la rezidentiat se tem sa îsi asume pozitii public. Frica lor provine si din felul în care e construit sistemul, fiind una dintre schimbarile cerute UMF-urile daca vor prelua complet coordonarea. Sunt multe specializari în care, în momentul de fata, rezidentii depind atât de mult de îndrumator, de medicul coordonator, încât orice suparare adusa acestuia poate duce la o „trecere pe linie moarta”. Acelasi om se poate regasi, apoi, în comisia lor când sustin examenul de medic specialist. De aceea multi dintre rezidenti spun ca programul depinde de ce fel de om esti tu si de ce îndrumator îti gasesti, situatia fiind complet diferita de la o specializare la alta. „Poti sa fii cel care plimba hârtiile toata ziua, dar sa îti asumi asta pentru ca «esti luat sub aripa». Dar în acelasi timp, daca nu esti pe placul îndrumatorului, poti sa treci prin rezidentiat ca «gâsca prin apa». Poti sa-l reclami sefului de sectie daca simti ca nu esti încurajat sa înveti si poate sa îti dea cineva câstig de cauza, dar apoi în comisia examenului de specialist te întâlnesti tot cu el. Te tine sa faci asta? Pe multi nu si de aceea sistemul e bun, dar doar pentru unii”, a declarat un medic proaspat specializat acum doi ani în Neurochirurgie, ce lucreaza în acelasi spital în care si-a derulat rezidentiatul. Prima solutie: evaluarea mai stricta a coordonatorilor Un rezident care sustine examenul, în principal la medicina (fiindca aici este cea mai mare concurenta), alege, în functie de nota obtinuta, o specializare. În functie de aceasta specializare este repartizat la un spital universitar din centrul medical Iasi, în coordonarea unui medic primar. Ca acesta sa poata fi îndrumator de rezidenti trebuie sa aiba minimum cinci ani vechime ca medic primar, sa aiba doctoratul dat, iar în acest context poate avea în coordonare minimum cinci rezidenti. Specialistii din sistem consultati de „Ziarul de Iasi” au explicat ca aceasta îndrumare este un avantaj major pentru medici. Sunt ajutati la tot ce înseamna documente ale pacientilor, rapoarte, fise, acele componente birocratice, dar primesc anual si 40 de credite ETCS solicitate de Colegiul Medicilor din România. Daca nu ar coordona rezidenti, pentru a obtine creditele respective ar trebui sa participe la conferinte nationale sau internationale în mod obligatoriu si sa publice un anumit numar de lucrari. De regula, cei care nu sunt „medici retelisti” si au un grad didactic si la UMF, vor participa oricum la astfel de evenimente pentru a-si construi un dosar de promovare academica, pentru a putea atinge treapta de profesor universitar (recompensata în principal financiar, dar si printr-o încarcare a activitatii didactice mai redusa). Conducerea UMF a explicat pentru „Ziarul de Iasi” ca daca ar putea prelua direct întreaga coordonare a rezidentiatului, s-ar putea asigura ca activitatea acestor îndrumatori (care raspund momentan doar de seful de clinica / sectie, care poate sau nu sa fie angajat al UMF) sa fie mai bine controlata. „Universitatile de profil din tara sustin ca aceasta sefie de clinica sa fie în sarcina unui medic care este si cadru didactic, iar respectivul sa faca aceasta lista de colaboratori care pot îndruma rezidenti: atât cadre didactice, cât si medici din retea. Atunci s-ar crea un sistem si rezidentii ar putea avea coloana vertebrala, sa mearga la coordonator si sa îi spuna: «eu de la acest îndrumator nu învat nimic, se poarta urât cu mine, va rog sa ma mutati». Asta se întâmpla deja, dar mai mult neoficial. Dar când 2-3 rezidenti spun asta si fac plângeri scrise, atunci acela îndrumator a doua zi îsi pierde acest drept. De ce sa beneficieze de ajutor pe partea administrativa, pe «hârtogaraie», de ce sa ia cele 40 de credite, daca nu învata rezidentii nimic si se poarta urât cu ei. De ce sa aiba acest avantaj?”, a explicat prof.dr. Luminita Smaranda Iancu, prorector responsabil de studii post universitare si formare profesionala continua. Rectorul UMF: „Ministerul Sanatatii nu stie mereu nevoile imediate din sistem” Care ar fi însa modificarile, avantajele si primele lucruri care ar trebui schimbate la felul în care se desfasoara astazi programul de rezidentiat? I-am întrebat pe rectorul UMF, prof.dr. Viorel Scripcariu, si pe prorectorul care coordoneaza din partea universitatii activitatea rezidentilor: prof.dr. Luminita Smaranda Iancu. Primul lucru pe care l-au subliniat acestia este ca în momentul de fata rezidentiatul este „un copil cu doua moase”, iar o buna parte din activitate era facuta deja de personalul UMF, dar nu aveau dreptul sa aduca modificari esentiale. Rectorul UMF, prof.dr. Viorel Scripcariu, a explicat pentru „Ziarul de Iasi” ca primele demersuri pentru preluarea integrala a rezidentiatului au fost realizate de catre cele sase UMF-uri înca din 2016. „Noi ne ocupam de pregatirea rezidentilor, dar de distributia lor în spitale, de repartitia lor, se ocupa Ministerul Sanatatii si acestia nu stiu mereu care sunt nevoile imediate. Noi am vrea sa îi repartizam în bazele noastre de învatamânt, atât la stat, cât si în privat, acolo unde avem medici care pot deveni coordonatori de rezidentiat. Si în sectorul privat sunt medici de calitate, valorosi, medici primari, care pot coordona un anumit numar de rezidenti. Daca programul va veni la universitati noi ne vom ocupa complet atât de intrare, cum e examenul de rezidentiat, cât si de pregatire pâna la examenul de specialitate”, a spus prof.dr. Viorel Scripcariu. „Ne-am ocupa altfel”, a explicat rectorul, spunând ca rezidentii vor ramâne medici care îsi continua formarea profesionala, vor avea aceeasi salarizare facuta prin intermediul Ministerului Sanatatii, minister care ar urma sa evalueze necesarul de intrare în profesie - ca cifra de pregatire - iar universitatile se vor ocupa de tot. O buna parte din aceasta activitate o desfasoara deja cadrele didactice, dar exista limitari. Unele manevre chirurgicale cerute des rezidentilor nu le fac nici medicii specialisti Una dintre aceste limitari este legata de curriculumul rezidentilor, care partial este batut în cuie la minister, iar partial este lasat la decizia fiecarui îndrumator. Fiindca rezidentiatul contine si o componenta teoretica, pe lânga activitatea de opt ore plus orele suplimentare din spitalele unde au fost repartizati tinerii. Prof.dr. Luminita Smaranda Iancu a spus ca este nevoie de un manual de medicina interna, unul de chirurgie etc., fiindca în momentul de fata exista doar o bibliografie comuna a programului, dar si aceasta a fost convenita între profesionisti, nu este legiferata si asumata. „Problema aceasta poate fi remediata daca exista vointa, indiferent cine coordoneaza rezidentiatul - Ministerul Educatiei sau al Sanatatii. Eu predau la Iasi un curs pe care l-am facut din bibliografie, dupa cum ma duce capul, la Bucuresti se face altfel. Exista o bibliografie care ar trebui sa fie respectata de toata lumea: nu mai preda cursul tau, ci ia din aceste carti, ca acesti copii sa fie practic în fata unei recapitulari când dau examenul de specialitate la final. Trebuie sa se creeze o baza de date, o bibliografie, cu carti comune”, a spus prof.dr. Luminita Smaranda Iancu. Rectorul UMF, prof.dr. Viorel Scripcariu, a dat exemplul rezidentiatului în chirurgie: acolo curriculum este si încarcat, dar exista si o serie de baremuri pe care acesta la considera foarte mari. El a precizat ca un rezident trebuie sa faca cinci gastrectomii totale în cei sase ani de pregatire. Aceasta procedura presupune îndepartarea stomacului, alaturi de o parte din esofag si duoden, si poate fi facuta atât standard, cu incizie clasica, cât si laparoscopic. Dar, explica rectorul, sunt unii medici specialisti care nu fac deloc sau în niciun caz atât de des aceasta procedura. „Trebuie umblat la acest curriculum, care este foarte stufos, sunt manevre care nu sunt specifice pentru rezidentiat. Apoi trebuie îmbunatatita bibliografia pentru pregatirea lor în timpul rezidentiatului si trebuie urmarit traseul lor. Ei au anumite module pe care le fac, un rezident la chirurgie, spre exemplu, face modul de ortopedie, urologie, ginecologie, chirurgie plastica sau ATI. Noi trebuie sa urmarim traseul lor, cum fac acest module, fiindca momentan urmarirea lor în procesul de învatare este destul de greoaie. Am putea sa responsabiliza cadrele noastre didactice pentru asta, daca ne-am ocupa integral de rezidentiat”, a declarat prof.dr. Viorel Scripcariu. Rezidentii din anii mari se plâng ca plimba prea multe hârtii O alta problema reclamata de multi dintre medicii cu care am vorbit - si care a fost confirmata si la nivelul Ministerului Sanatatii - este lipsa utilizarii eficiente a rezidentilor din ultimii ani. Acestia au aceeasi experienta ca medicii specialisti, functie ce urmeaza sa o ocupe, dar au ca activitate principala componenta birocratica. „Pandemia ne-a aratat cel mai bine cât de util ar fi fost sa avem rezidenti în anii IV, V si VI care sa fie zi de zi implicati în procentul de tratare al pacientilor, nu sa care servieta lui «domn’ profesor» si sa aiba responsabilitati abia de când ajung specialisti. Rezidentii au fost repartizati, folositi, dar multora dintre cei aflati în ani terminali le lipsea experienta directa: sa poata lua o decizie, sa poata decide un curs de tratament si doar sa se consulte cu medicul îndrumator. Asta ar trebui sa se schimbe”, au precizat într-un raspuns pentru „Ziarul de Iasi” o parte dintre functionarii din Ministerul Sanatatii care sustin aceasta trecere a rezidentiatului catre universitati. Acestia mai sustin ca o astfel de decizie ar responsabiliza si mai mult universitatile, care vor trebui sa trateze cu o raspundere foarte mare pregatirea rezidentilor. Ideea este sustinuta si de specialistii UMF Iasi consultati de publicatia noastra. Prof.dr. Luminita Iancu: „Salariul creste de la an, la an. De ce sa nu aiba mai multe atributii?” Rectorul universitatii spune ca trebuie lucrat cu Colegiul Medicilor pentru cresterea competentelor ce pot fi avute de rezidentii din ultimii ani. „Acestia aproape sunt medici si, urmariti de noi, trebuie sa capete o responsabilizare mai mare, sa fie în garzi, poate sa îi trimitem si în teritoriu. Sunt unele spitale care cer continuu medici specialisti, am avut astfel de solicitari de la Suceava sau Radauti, pe UPU sau ATI. Dar sunt si rezidenti proveniti din zonele respective si care vor sa ajunga acolo. Daca în ultimul an de rezidentiat lucreaza la spitalul din orasul lor, se fac cunoscuti, se poate scoate un post pentru ei, pot da concurs si pot ramâne acolo. Se pot schimba multe lucruri în bine”, a explicat prof.dr. Viorel Scripcariu. Prof.dr. Luminita Smaranda Iancu a explicat ca vede si ea ca fiind o solutie detasarea în spitalele judetene a rezidentilor din anii terminali sub coordonarea unui medic primar si ofera o solutie concreta: cresterea responsabilizarii de la un an la altul a rezidentilor, asa cum le creste si salarizarea. „Plecând de la acest fapt: salariul creste, de ce sa nu îi dau si atributii mai multe decât celor din anul I? Fara sa fie nici pandemie, nici deficit de medici, ar trebui sa creasca, constant, atributiile. Dar ne întoarcem la comportamentul îndrumatorilor care ar trebui sa îi coordoneze, sunt oameni care vorbesc la fel de politicos cu un student în anul al II-lea cum o fac cu un rezident. Dar comportamentul tine de om, iar indiferent de ce masuri luam din punct de vedere administrativ, care teoretic suna bine, coborând la patul pacientului, discutam despre comportamente pe care nu stiu cine le-ar putea modifica”, a conchis Luminita Smaranda Iancu. Rezident din Iasi: „Programul la ATI e la nivel european” Unul dintre rezidentii cu care a discutat „Ziarul de Iasi” a acceptat sa descrie oficial experienta pe care a avut de la începutul pregatirii. Andreea Vranescu este rezident în anul al V-lea la una dintre cele mai complexe specializari - Anestezie si Terapie Intensiva - unde este si unul dintre cele mai mari deficite de personal din România. Aceasta s-a pregatit doi ani de zile în strainatate si spune ca pe partea de rezidentiat, unul dintre cele mai mari avantaje în România este posibilitatea de a avea contact direct cu pacientii. În contextul pandemiei, Andreea spune ca au avut „mai mult contact decât s-ar fi asteptat vreodata”. Dar aceasta perioada a fost un proces de învatare atât de intens încât vor intra ca medici specialisti „pregatiti pentru orice”. „În ceea ce priveste partea teoretica, cursurile sunt destul de bine structurate, participam saptamânal la ele ca sa sustina activitatea practica, din spital si din salile de operatie. Aceasta componenta nu stiu cum s-ar putea îmbunatati daca rezidentiatul trece sub universitati fiindca sunt aceeasi oameni care ne predau si acum, pentru ca tu, ca rezident, mergi doar în spitale universitare si esti sub îndrumarea unor coordonatori care activeaza la UMF. Cel putin acesta este cazul nostru”, a spus Andreea Vranescu. „E vorba de responsabilitate: mi se pare aberant acum sa bagi pe cineva la colt daca nu învata” Aceasta a descris experienta din spitale ca fiind total diferita fata de viata de student, fiind angajati ai spitalului si muncind alaturi de medici, cu pontaj, opt ore pe zi, pe lânga procesul de formare. Andreea Vranescu spune ca în situatia în care au trecut sase ani de studentie, în rezidentiat vor performa mai ales cei care vor dori sa munceasca si de care nu trebuie sa traga nimeni. „Daca vrei sa înveti, ti se ofera posibilitatea, daca vrei sa treci prin program superficial, poate exista posibilitatea, dar nu stiu cum o astfel de persoana ar putea face fata unui examen de specialitate. Suntem oameni maturi, mi se pare aberant sa bagi pe cineva la colt daca nu învata, avem o vârsta de acum si fiecare trebuie sa devina constient ca devine responsabil si va fi un profesionist pe cont propriu”, a explicat rezidenta. În editia urmatoare vom publica povestea acesteia: cum au aratat doi ani de rezidentiat în plina pandemie, când si-a pus cu adevarat problema daca merita, atunci când esti acuzat de apartinatori ca vrei sa le omori rudele cu oxigen, sa te mai faci doctor.
