Tatal ei detinuse Fabrica de Boiangerie, Spalatorie Chimica si de Rufarie în zona Moara de Foc. Judecatorii de la Tribunal acordasera despagubiri mai mici, dar Comisia Nationala pentru Compensarea Imobilelor le-a contestat la Curtea de Apel. Ghinion: judecatorii au urcat cuantumul de la 3 milioane de lei la 4,8 milioane. Singura mostenitoare a unui fost industrias iesean a devenit mai bogata cu aproape un milion de euro. Curtea de Apel ieseana a stabilit ieri nivelul despagubirilor pe care Loreley Buchholtzer trebuie sa le primeasca pentru fabrica chimica pe care o detinuse tatal sau în zona Moara de Foc. În prima jumatate a secolului trecut, Martin Buchholtzer era proprietarul Fabricii de Boiangerie, Spalatorie Chimica si de Rufarie, una dintre cele mai importante întreprinderi de profil din oras, dotata cu utilaje moderne importate din Germania. Fabrica avea filiale deschise în Roman, Botosani, Piatra Neamt, Falticeni, Târgu Neamt ori Vaslui. În 1940, fabrica a fost mobilizata pentru productia militara, continuând sa functioneze si dupa al doilea razboi mondial. A fost nationalizata în 1947, pe structura si în cladirile ei functionând ulterior Moldova Tricotaje. O parte din cladirile apartinând lui Buchholtzer au fost demolate în 1983. Dupa aparitia Legii 10/2001, care permitea retrocedarea imobilelor confiscate de regimul comunist sau acordarea de despagubiri pentru acestea, cei doi copii ai industriasului interbelic au început demersurile pentru recuperarea mostenirii familiei. În 2010, solicitarea celor doi a fost respinsa. În acelasi an, Michael Buchholtzer a renuntat la drepturile de succesiune, singura mostenitoare ramânând astfel sora lui, Loreley. Aceasta a reusit sa obtina în 2011 anularea dispozitiei primarului de respingere a cererii, atestând calitatea lui Loreley Buchholtzer de persoane îndreptatita la despagubiri. Abia în 2014 însa, Primaria a aprobat depagubirea iesencei, trimitând dosarul catre Prefectura. Aici, documentatia a mai stat doi ani, pâna sa fie trimisa Autoritatii Nationale pentru Restituirea Proprietatilor, doar pentru a ramâne îngropata prin sertare. Demersurile facute de Loreley Buchholtzer pe lânga ANRP nu au primit niciun raspuns, asa ca femeia s-a adresat din nou instantei. În fata magistratilor Tribunalului, reprezentantii Comisiei Nationale pentru Compensarea Imobilelor au precizat ca dosarul trebuia completat cu noi acte, din care sa reiasa descrierea din punct de vedere arhitectural a constructiilor, astfel încât sa poata fi calculate despagubirile. Replica judecatorilor a fost ca CNCI avusese 3 ani si jumatate pentru a cere noi documente. Or, comisia nici macar nu raspunsese adreselor trimise de Loreley Buchholtzer. Dezinteresul manifestat de CNCI a fost suplinit prin efectuarea unei expertize, care a stabilit un pret de 58 euro/mp pentru cei 8.371 mp ai fostei proprietati. Separat, au fost evaluate cladirile demolate, în suprafata totala de 419 mp, respectiv o magazie si doua imobile cu destinatia de locuinte pentru muncitorii si pensionarii fostei fabrici. În total, Tribunalul a apreciat la 2,96 milioane lei valoarea despagubirilor datorate lui Loreley Buchholtzer. Sentinta a fost contestata de CNCI în fata Curtii de Apel. Reprezentantii statului nu au fost foarte inspirati, magistratii acestei instante considerând ca suma propusa de Tribunal fusese subevaluata. În rejudecarea cazului, judecatorii au majorat cuantumul despagubirilor la 4,8 milioane lei. Sentinta pronuntata ieri este definitiva.
