Scarlatina este o patologie infectioasa bacteriana, determinata de anumite tipuri de streptococi, mai rar de grup C sau G. Cel mai frecvent, afectiunea este declansata de streptococul beta-hemolitic de grup A (streptococcus pyogenes). Scarlatina se transmite foarte usor prin aer, de la pacient la pacient atunci când acestia tusesc. Se mai transmite si prin contact direct cu obiectele contaminate. Riscul de contagiozitate este mare si debuteaza cu 24 ore înainte de aparitia simptomatologiei. Persista 24-48 ore dupa initierea antibioticoterapiei. Incidenta maxima este în sezonul rece si afecteaza cel mai frecvent grupa de vârsta de 5 - 14 ani. Contaminarea este posibila si în sezonul cald. Patologia debuteaza printr-o serie de simptome precum: Febra cuprinsa între 38 °C si 40 °C; Frisoane si cefalee; Greata, varsaturi, dureri abdominale, stare generala alterata; Odinofagie si disfagie; Adenopatie latero-cervicala dureroasa. Eruptia tegumentara (exantemul): apare într-un singur puseu, la 24-48 ore de la debutul patologiei. Este micropapuloeritematoasa, aspra la atingere, dispare la presiune si este nepruriginoasa (nu se manifesta prin mâncarimi). Scarlatina se manifesta întotdeauna si prin aparitia enantemului. Acesta se caracterizeaza prin faringe intens congestionat „rosu ca flacara”, petesii la nivelul palatului moale, cu sau fara depozite pultacee amigdaliene, limba saburala (cu aspect alb-galbui, nisipos). Pentru stabilirea unui diagnostic concret, este nevoie ca medicul sa analizeze: date epidemiologice: absenta scarlatinei în antecedentele copilului, existenta unui contact recent cu o persoana contaminata cu scarlatina, angina streptococica sau daca micul pacient este purtator; date clinice si de laborator: în orice caz de suspiciune se va realiza testul rapid antigen streptococ betahemolitic grup A (SBHA), exudat faringian pozitiv (golden standard) pentru SBHA sau streptococ de grup C, G (recoltat înaintea instituirii antibioticoterapiei). Înainte de a se prescrie orice tip de antibiotic, este nevoie se efectueaza antibioticoterapia. Se mai recomanda si administrarea de medicamente simptomatice, anti-inflamatoare. În absenta instituirii tratamentului antibiotic, exista probabilitatea de a se asocia cu scarlatina si alte afectiuni medicale: Cea mai buna strategie de preventie a scarlatinei este respectarea masurilor universale de precautie împotriva infectiilor: Spalarea corecta a mâinilor cu apa si sapun; Evitarea folosirii în comun a ustensilelor de mâncat; Evitarea transmiterii germenilor: se recomanda ca micul pacient sa învete sa-si acopere gura si nasul atunci când tuseste si stranuta pentru a preveni raspândirea potentiala a germenilor. Daca nu are la îndemâna o batista sau un servetel de hârtie, ar trebui sa stranute în plica cotului. În absenta tratamentului antibiotic adecvat, aceasta afectiune poate avea complicatii, uneori chiar severe. Nu initiati tratamentul cu antibiotic decât la recomandarea medicului. Pentru programari, aveti la dispozitie numarul de telefon 0232 920, Call Center Arcadia. Dr. Oana-Elena Crenganis, medic specialist Pediatrie, Arcadia
