Asa-numitul razboi rece a fost înainte de toate o confruntare între democratie si totalitarism. Ca societatea capitalista si-a dovedit superioritatea si în plan economic este foarte adevarat, dar esentiala a fost batalia pentru impunerea valorilor democratice. Fapt este ca Rusia n-a acceptat niciodata ideea ca a pierdut aceasta batalie, asa ca Putin, dupa cum vedem, pare convins ca totalitarismul e singurul sistem care se potriveste poporului sau. În editorialul din numarul aparut ieri al revistei Le Point, Franz-Olivier Giesbert citeaza aceste cuvinte ale lui Karl Marx: „Mizând pe frica si pe lasitatea celorlalti, Rusia agita armele si formuleaza revendicari exagerate pentru ca, la momentul potrivit, sa se arate generoasa, multumindu-se sa obtina satisfactie pentru obiectivele ei imediate”. Sigur, nu este nicio revelatie aici, interesul afirmatiei constând în, pe de o parte, faptul ca a fost emisa în secolul al XIX-lea si, pe de alta, ca îl are drept autor pe Marx, cel care, alaturi de Lenin, a patronat ideologic evolutia Rusiei sovietice vreme de aproape un secol. Dar despre Rusia s-au scris mii de carti si, cu toate acestea, multi continua sa nege evidentele. Mi-am amintit, urmarind demonstratia de minciuna, ipocrizie si cinism pe care o face regimul criminal al lui Putin, de doi autori care au publicat lucrari fundamentale despre Uniunea Sovietica si despre Rusia în general, si anume Robert Conquest si Martin Malia. Am mai scris despre ei, dar cred ca e acum un prilej nimerit de a-i readuce în atentie. Robert Conquest (1917-2015), istoric, universitar si cercetator la Institutul Hoover, a avut o activitate prodigioasa, a scris o carte devenita clasica, Marea teroare (1968) si multe alte texte ce demonteaza, necrutator, mecanismele sistemului comunist. A publicat în 1999 o sinteza intitulata Reflections on a Ravaged Century (în frantuzeste a fost tradusa sub titlul Ferocele secol XX). Conquest îsi propune sa înteleaga cum a fost posibil ca ideologiile totalitare sa aiba un asemenea succes, iar intelectualii sa fie atât de usor manipulati si înselati. Considera ca, în timp ce URSS „construia socialismul”, iar tarile din Europa de est sufereau sub bocanc rusesc, o parte semnificativa a Occidentului se afla în „hibernare mentala”, de aici rezultând o aiuritoare complezenta fata de comunism. Exceptionala este analiza pe care o face Conquest „razboiului rece”, punând în lumina cliseele ce au fost raspândite cu buna stiinta pentru a justifica echivalente de genul „KGB=CIA”, „Radio Europa libera=Radio Moscova” etc. Nu, asa-numitul razboi rece a fost înainte de toate o confruntare între democratie si totalitarism. Ca societatea capitalista si-a dovedit superioritatea si în plan economic este foarte adevarat, dar esentiala a fost batalia pentru impunerea valorilor democratice. Fapt este ca Rusia n-a acceptat niciodata ideea ca a pierdut aceasta batalie, asa ca Putin, dupa cum vedem, pare convins ca totalitarismul e singurul sistem care se potriveste poporului sau. Mai vorbeste Conquest despre strategia stigmatizarii adversarului drept „fascist”, strategie veche si, s-ar zice, eficienta, din momente ce e folosita din nou astazi, fara teama de a esua în ridicol. Adaug aici ca atât eticheta de „fascist”, cât si pretextul „luptei pentru pace” sunt procedee clasice ale propagandei comuniste. As zice chiar ca putem observa acum un deficit de imaginatie: în anii ’50, în razboiul din Coreea (când agresori au fost comunistii din Coreea de Nord), americanii erau acuzati ca ar fi folosit… arma bacteriologica! Marile demonstratii pentru pace din Occident, la care luau parte destui oameni de buna credinta, printre care multi tineri, erau dirijate de la Kremlin. De fiecare data când într-o tara comunista penuria de produse strict necesare se accentua si când puterea avea impresia ca nu mai controleaza populatia, aparea imediat, ca prin miracol, tema „luptei pentru pace”, întrucât, nu-i asa, imperialistii americani si lacheii lor din Europa occidentala ne voiau raul. La un moment dat, Ceausescu a lansat ideea ca ne paste un mare pericol, bomba cu neutroni. S-a creat un soi de psihoza, ca acum cu benzina. Femei simple de la tara, barbati în toata firea se vaicareau ca le cade în cap bomba cu neutroni. Regimul a organizat si un „referendum” (!), lumea a trebuit sa „voteze” ca sa-si dea acordul cu politica pacifista a partidului. Celalalt mare sovietolog pe care vreau sa-l reamintesc este Martin Malia (1924-2004), profesor la Berkeley. În 1994 a publicat cartea Tragedia sovietica, iar cinci ani mai târziu o alta lucrare de sinteza, Rusia în ochii occidentalilor: de la Calaretul de arama la mausoleul lui Lenin. Dupa epoca lui Petru cel Mare, imaginea Rusiei a cunoscut forme violent contrastante: pe de o parte, o Rusie barbara, înapoiata, amenintând - prin planurile ei hegemonice - Occidentul, pe de alta - o Rusie suscitând admiratia filozofilor Luminilor sau impresionând, sub domnia lui Alexandru al II-lea, prin ambitiile ei reformatoare si prin vointa de a se conecta la valorile europene. Occidentul a fost, în mai multe rânduri, victima unei optici eronate: ostil tarismului când acesta abandonase proiectele expansioniste, i-a acordat încredere când era puternic si arogant. Cucerirea puterii de catre bolsevici, scrie Malia, a marcat intrarea în „era tenebrelor”. Comunismul, spune istoricul, este „cea mai mare halucinatie a timpurilor moderne”, un „faliment monumental”. Sa aiba dreptate cei care sustin ca modernizarea Rusiei nu se poate face decât prin violenta si dictatura? Derivele regimului lui Putin arata ca, dimpotriva, dictatura izoleaza Rusia si o împinge iarasi în tenebrele istoriei. Alexandru Calinescu este profesor emerit la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iasi, critic literar si scriitor
