Marin Oprescu, Bârlad: ”De curând, în urma unei ecografii, mi s-a pus diagnosticul de rinichi polichistic bilateral. În ultimii 10 ani, la analize mi-a iesit, uneori, hematurie microscopica iar sumarul de urina prezinta proteinurie1+. Am 52 de ani, sunt hipertensiv sub tratament (140 cu 80), am glicemia normala, ureea în sânge este 95, iar creatinina 4,3. Mi-as dori sa stiu ce ar trebui sa fac sa nu se complice starea mea de sanatate”. Conf. Dr. Ionut Nistor, medic primar nefrolog, Clinica de Nefrologie, Spitalul Clinic ”Dr. C. I. Parhon”, Iasi: ”În primul rând sa tineti legatura cu medicul dvs nefrolog curant. Daca nu aveti un medic nefrolog curant, va sfatuiesc sa intrati în evidenta unui medic nefrolog deoarece aceasta afectiune este necesar a fi urmarita permanent pe tot restul vietii. În acest fel veti putea actiona în timp util pentru a tine boala sub control. Boala polichistica renala sau rinichiul polichistic este o afectiune care se transmite genetic si în care apar formatiuni benigne ca niste saci cu lichid în interior, numite chisturi, grupate, care se dezvolta de regula în interiorul rinichilor. Chisturile determina cresterea în volum a rinichilor, iar acest lucru poate conduce, în timp, la pierderea functiei renale. Aceste chisturi pot ajunge si la nivelul ficatului dar si în alte parti ale corpului. Exista trei tipuri de boala polichistica renala: autozomal dominanta, autozomal recesiva si dobandita, adica nu este mostenita. Boala polichistica renala autozomal dominanta este numita uneori si boala polichistica renala a adultului si reprezinta aproximativ 90- din cazuri. O persoana care are un parinte cu rinichi polichistici are 50- sanse sa dezvolte aceasta boala. De obicei, simptomele apar mai târziu, de-a lungul vietii, între 30 si 40 de ani. Unii pacienti, însa, încep sa se confrunte cu simptomele înca din copilarie. Boala polichistica renala autozomal recesiva este mai putin întâlnita decât forma autozomal dominanta. Si aceasta forma este mostenita, însa ambii parinti trebuie sa fie purtatori ai genei pentru aceasta boala. Practic, în acest caz, persoana în cauza va trebui sa mosteneasca doua gene, câte una de la fiecare parinte, abia atunci boala poate fi manifesta. Boala polichistica renala dobândita nu este mostenita genetic si, de obicei, apare mai târziu la oamenii care au deja alte probleme la rinichi si este mai des întâlnita la pacientii care au insuficienta renala sau care fac dializa. Multi pacienti traiesc ani de zile cu boala polichistica renala fara sa se confrunte cu simptome asociate cu aceasta. Chisturile cresc, de obicei, pâna la 1 cm sau mai mari, înainte ca persoana sa observe simptomele. Simptomele initiale sunt: durere sau sensibilitate la durere în abdomen; sânge în urina; urinari frecvente; durere în partile laterale; infectii ale tractului urinar; pietre la rinichi; durere de spate sau senzatia de greutate în spate; piele care se învineteste usor; piele palida la culoare; oboseala; dureri articulare; anomalii ale unghiilor. Copiii care au boala polichistica renala autozomal recesiva pot avea simptome precum: hipertensiune arteriala; infectii ale tractului urinar; urinari frecvente. La copii, manifestarile pot sa semene cu alte afectiuni, de aceea este important sa primeasca cât mai repede îngrijiri medicale daca se confrunta cu aceste simptome. Istoricul medical si familial este important pentru stabilirea unui diagnostic corect si complet. Se recomanda efectuarea unei ecografii abdominale inferioare si pot fi indicate analize de laborator de sânge si urina, dar si investigatii imagistice CT si/sau RMN. Obiectivul tratamentului în cazul bolii polichistice renale este sa tina simptomele sub control si sa se evite complicatiile. Cea mai importanta parte a tratamentului este controlul tensiunii arteriale. Exista este un medicament, tolvaptan, care poate fi prescris persoanelor cu boala polichistica renala autosomal dominanta (ADPKD) în anumite circumstante. Acesta este indicat în mod special pentru încetinirea progresiei bolii renale în ADPKD la adultii cu risc de progresie rapida a bolii. Medicamentul este gratuit si poate fi prescris printr-un program national al Casei Nationale de Asigurari de catre medicul specialist nefrolog, dupa o evaluare atenta a starii pacientului. Înainte de a fi prescris se va tine cont de câtiva factori: rata de progresie a bolii - atunci când exista dovezi de progresie rapida a bolii, cum ar fi o crestere semnificativa a dimensiunii rinichilor sau o scadere a functiei renale pe o perioada relativ scurta; vârsta si sanatatea pacientului: medicamentul poate fi mai potrivit pentru persoanele mai tinere cu ADPKD care prezinta un risc mai mare de declin al functiei renale; evaluare risc-beneficiu: beneficiile potentiale ale încetinirii progresiei bolii renale trebuie cântarite în raport cu riscurile si efectele secundare ale medicamentului care poate provoca sete semnificativa si urinare crescuta si are potentiale efecte secundare legate de ficat. Unii pacienti pot fi mai dispusi sa tolereze potentialele efecte secundare daca ei cred ca poate ajuta la mentinerea functiei renale. De aceea, monitorizarea regulata a functiei renale si a altor parametri relevanti este esentiala pentru persoanele care iau tolvaptan. Medicul nefrolog va evalua daca medicamentul încetineste în mod eficient progresia bolii si daca sunt necesare ajustari. Este important de retinut ca tolvaptanul nu este potrivit pentru toate persoanele cu ADPKD, iar decizia de a-l prescrie ar trebui luata de la caz la caz, dupa ce va consultati cu un medic nefrolog. Alte optiuni de tratament includ: medicamente pentru durere, cu exceptia ibuprofenului, care nu este recomandat deoarece poate agrava boala renala; medicamentele prescrise pentru tensiunea arteriala; antibiotice pentru a trata infectiile tractului urinar; o dieta saraca în aportul de proteine, dar si de sodiu, fosfor si potasiu; diureticele, pentru a ajuta la eliminarea excesului de lichide din corp. Atunci când este cazul, se apeleaza la interventii chirurgicale, pentru a scurge chisturile si pentru a ajuta la ameliorarea disconfortului. În situatiile în care pacientul se confrunta cu o forma avansata a bolii polichistice renale care provoaca insuficienta cardiaca, acesta poate avea nevoie de dializa sau chiar de un transplant de rinichi, deoarece este posibil ca unul sau ambii rinichi sa fie necesar sa fie îndepartati”.
