Iata, se prevad zorii unei noi miscari oarecum asemanatoare cu cea #rezist. E vorba despre #îndraznesc începuta de oamenii care ar trebui sa educe tara asta, de profesori. Dupa ani de zile în care au fost tratati ca niste tarani de pe mosia unui boier, în care li s-a furat din demnitate încetul cu încetul, pâna au ajuns la fel de jos ca niste iobagi, totul pe fata, totul legal, acum iata ca s-au rasculat, le-a ajuns cutitul la os si au iesit în strada. În 2017 a început miscarea anticoruptie din România numita #rezist care a tinut cât nu se astepta nimeni. Cred ca si azi mai exista. Cert e ca a fost un moment important care a ramas în istorie ca simbol al luptei pentru justitie, pentru transparenta si împotriva coruptiei din România. Asa cum am învatat de-a lungul timpului, au fost si atunci tentative de manipulare, de influentare a manifestantilor, iar cu trecerea vremii unii dintre acei revolutionari au renuntat, s-au blazat, au plecat din tara, au murit ori chiar au devenit parte a sistemului împotriva carora au luptat. Asa e viata, asa e omul, nu e robot, nu rezista la infinit, dar important e ca s-a miscat ceva, iar pentru ceva timp hotii s-au simtit vizati. Între timp am revenit la „normal”. Dupa ce nesfârsitele proteste, lozinci strigate în piata si energii pe acest subiect s-au consumat, justitia a revenit la ce era înainte, transparenta, nu mai vorbesc, iar hotii au ramas la putere. Ei au rezistat mai mult decât protestatarii. Ba chiar de câtiva ani încoace acestia si-au unit fortele, si-au dat mâinile peste tara si au transformat hotia într-o miscare în sine, deschisa, oficiala, onorabila. E ca atunci când o minoritate îsi cere drepturile si, pentru ca e democratie, pentru ca aderam la valorile europene, aceste drepturi îi sunt date. Nu conteaza ce fel de minoritate e aceasta, ea va avea drepturi. Si atunci de ce sa nu aiba si hotii drepturile lor, nu? Sunt si ei oameni, adera si ei la aceleasi valori, de principiu. Si atâta timp cât nu e prins niciunul cu mâna în buzunarul cuiva la propriu, atunci sunt curati si respectati. Ei au drept filosofie a vietii furtul, la fel cum altii au munca, ce e în neregula aici? Respectam diversitatea... De curând chiar justitia a deschis larg portile acestei minoritati prin legea prescriptiei care practic acorda oricarui sufletel care a furat macar o data în viata lui sansa sa scape basma curata dupa o anumita perioada. Ce poate fi mai frumos? „E o lume minunata în care veti gasi nuuuumai hotii”, vorba cântecului. O lume în care toti avem loc. Cine poate sa fure e liber sa o faca, cine nu, face altceva, depinde de abilitatile fiecaruia si de cât de deschis este la nou, daca e „open minded” sau nu. Dar sa lasam astea ca sunt nimicuri. Sa revenim în actualitate când, iata, se prevad zorii unei noi miscari oarecum asemanatoare cu cea #rezist. E vorba despre #îndraznesc începuta de oamenii care ar trebui sa educe tara asta, de profesori. Dupa ani de zile în care au fost tratati ca niste tarani de pe mosia unui boier, în care li s-a furat din demnitate încetul cu încetul, pâna au ajuns la fel de jos ca niste iobagi, totul pe fata, totul legal, acum iata ca s-au rasculat, le-a ajuns cutitul la os si au iesit în strada. Îndârjirea, scânteia miscarii #îndraznesc a pornit, ca mai întotdeauna, de la o vorba negândita. Presedintele nostru sas, Iohannis, aflat în Republica Moldova si întrebat de un jurnalist despre greva dascalilor a zis exact ca un mosier catre slujitorii lui: „Cum îndrazneste cineva sa puna în dificultate examenele nationale? Dupa ce guvernul le-a dat tot ce au cerut, înca o data: tot ce au cerut, acuma în ce temei sa mai continue greva?” Nu este prima oara când aceasta atitudine a unui sef de stat scapa de sub control din prea multa încredere în sine, în puterea sa autoritara, din prea multa absenta din lumea reala. Nicolae Ceausescu a facut la fel. În decembrie 1989 a zis ca pune poporul întreg cu botul pe labe prin simpla sa prezenta si a ordonat o mare adunare populara în piata Universitatii din Bucuresti. Îsi planuise sa certe supusii pentru ce se întâmplase la Timisoara, sa le arate ca au gresit si sa îi puna pe drumul cel bun. Mai tineti minte cum striga de la balcon când gloatele au început sa fie obraznice: „Alo! Alo, alo!!...” La fel facea si cucoana lui, Elena, care tipa ca o cretina în continuu: „Liniste, liniste, liniste! Ce e cu voi?! Liniste, n-auziti?!” Dar totul a fost în zadar, s-a dus dracului autoritatea lor si au fost ciuruiti urgent pentru ca poporul furios nu are mila, te calca în picioare oricât de smecher ai fi. O alta situatie asemanatoare, de data asta fictiva, dar cât se poate de realista, este scena din romanul Rascoala de Liviu Rebreanu în care boierul autoritar si fara teama, Miron Iuga, la fel ca Ceausescu si Iohannis, în plina rascoala, iese în fata taranilor furiosi si se rasteste la ei ca au îndraznit sa-i calce florile, crezând ca toti or sa pice în fund de frica si o sa-i pupe mâinile. Textul e magistral si îl reproduc întocmai. „Miron Iuga striga poruncitor: Cine v-a chemat pe voi aici sa îmi stricati straturile si rondurile si potecile la care am muncit din greu cu oamenii?... Cine v-a dat voie? ... Adica dincolo, în curte, nu puteati astepta? Acolo nu mai e bine? V-ati boierit, ai, de când umblati cu revolutia si cu blestematiile?” Raspunsul poporului a fost unul cât se poate de asteptat: „Da, ce, noi am venit sa ne probozesti matale ori sa te probozim noi pe mata?” Dupa care l-au calcat în picioare. Evident ca nu se mai pune în ziua de azi problema ciuruirii ori a calcatului în picioare, dar, cu siguranta, toti profesorii, în afara de doamna Carmen, sotia presedintelui, au visat cu ochii deschisi cum îi fac felul în diverse moduri obraznicului dascal ajuns la Cotroceni cu votul lor. Comportamentul acesta e unul cât se poate de vechi si de firesc, uman, oricât de aberant ar parea: un ins obisnuit, venit din popor, care ajunge la putere pierde contactul cu realitatea si începe sa se creada stapânul lumii, al dreptatii si al absolutului. El nu mai are discernamânt si nu suporta în niciun fel sa nu fie ascultat, sa nu i se îndeplineasca poruncile imediat si pe deplin. Dupa doua mandate în care a fost seful tuturor românilor si care au coincis cu degradarea constanta si continua a profesorilor din rândul carora a plecat si el, nenea Klaus nu mai stie cum e viata de cetatean obisnuit care merge la piata pe jos si cu sacosa în mâna, care doarme într-un apartament de cartier, care manânca doar ce are prin frigider. El chiar crede ca viata e perfecta asa cum o vede el între doua masini de lux sau avioane spre Sibiu si înapoi, iar ca ceea ce vor profesorii cu greva asta „putin cam lunga” e un moft, si ca putinul acela dat prin ordonanta de urgenta fara aprobarea nimanui e tot ce au cerut sarantocii astia si obraznicii, si ar trebui sa taca si sa mearga acasa la ei imediat!... Ei bine, se pare ca „taranii” acestia, la fel ca si aceia din Rascoala, nu pleaca. Ba mai mult, sunt hotarâti sa îl înfrunte pe „boier” si sa zica precum „tâlharul si ticalosul” de Trifon Guju, unul dintre razvratitii din romanul amintit: „De ce sa tac? Iaca, nu vreau sa tac!... Ai sa-mi poruncesti dumneata? Ce, sunt sluga dumitale?” #îndraznesc! Briscan Zara este scriitor si publicist
