A fost chemata în instanta si Primaria Iasi care nu a avut nicio împotrivire. Doar ca magistratii au considerat ca statul avea drept de preemtiune, biserica fiind monument istoric. O parohie din Copou încearca sa demonstreze în instanta ca propriul lacas de cult exista si îi apartine. Dupa aproape 2 ani de judecata, Tribunalul a respins actiunea. Existenta bisericii vechi de peste 200 de ani si proprietarul acesteia vor fi stabilite de magistratii Curtii de Apel. Biserica „Buna Vestire“ a fost construita în perioada 1816-1818 de catre vornicul Ion Tautu, printre ctitorii sai numarându-se si Mihail Kogalniceanu, a carui casa, devenita muzeu, se afla în imediata apropiere a lacasului. De altfel, marele om de stat avea sa se casatoreasca aici. La 1948, terenul de aproximativ 6.000 mp din jurul bisericii era mentionat în inventarul parohiei ca apartinând bisericii. Cum însa propriul inventar nu are valoarea juridica a unui act de proprietate, dupa 1989 parohia a început demersurile pentru întregirea propriului patrimoniu. Prin doua sentinte judecatoresti, emise în 2009 si 2017, instanta a recunoscut dreptul de proprietate a parohiei asupra terenului pe care este amplasata biserica, a casei parohiale si a anexelor aferente. Dreptul de proprietate a fost recunoscut prin uzucapiune, care presupune ca un imobil nerevendicat devine proprietatea celui care îl stapâneste netulburat o perioada suficient de îndelungata. Ramasese nerezolvata însa situatia juridica a bisericii propriu-zise. O noua actiune în constatare a fost demarata în 2019. Pentru stabilirea instantei competente sa judece cazul a fost necesara întâi o expertiza tehnica, care sa stabileasca valoarea bunului revendicat, respectiv a bisericii. Expertiza a stabilit valoarea bisericii la 400.000 euro, competenta revenind astfel Tribunalului. În fata judecatorilor, reprezentantii parohiei au invocat ascensiunea imobiliara, reglementata de Codul Civil. Cum biserica era edificata înainte de 2011, Codul Civil valabil a fost cel al lui Alexandru Ioan Cuza, din 1864. Conform acestuia, „proprietatea pamentului cuprinde în sine proprietatea suprafetei si a subfetei lui. Ori-ce constructiune, plantatiune sau lucru facutu în pamentu sau asupra pamentului, sunt presumpte a fi facute de catre proprietarulu acelui pamentu cu cheltuiala sa si ca sunt ale lui, pîna ce se dovedesce din contra“. Cu alte cuvinte, orice constructie aflata pe un teren apartine de drept proprietarului acestuia, daca nimeni nu poate demonstra altceva. Dovada existentei bisericii revendicate a fost facuta prin depunerea unei expertize efectuate cu ocazia primului proces privind terenul, în care era mentionata prezenta pe teren a constructiei. Formal, în fata instantei a fost chemata si Primaria, care are prin lege, drept de preemptiune asupra oricarui imobil fara stapân din oras. Reprezentantii municipalitatii nu au depus nicio întâmpinare prin care sa conteste dreptul parohiei asupra bisericii, asa ca obtinerea unei sentinte favorabile parea o simpla formalitate. Doar ca magistratii Tribunalului nu au fost de acord. În primul rând, acestia au precizat ca sensul din vechiul Cod Civil al reglementarilor referitoare la ascensiune era de fapt acela ca daca cineva construieste pe terenul altuia, proprietarul terenului devine si proprietarul cladirii, chiar daca nu este facuta pe banii lui. „Or, asa cum stabilesc normele de drept civil, judecarea cererii de constatare a dreptului de proprietate prin accesiune impune o procedura contencioasa, respectiv în contradictoriu cu persoana care a ridicat constructia“, au precizat judecatorii. Constructorul bisericii nu mai putea fi chemat în instanta, vornicul Tautu fiind oale si ulcele de aproape 200 de ani. Chemarea Primariei în judecata nu rezolva problema ci, dimpotriva, ridica alta. Biserica „Buna Vestire“ sau biserica „Blagovestenia din Muntenime“ cum mai este cunoscuta, este monument istoric. Conform legii, la schimbarea proprietarului unei cladiri-monument, asupra acesteia are drept de preemptiune statul. Ministerul Culturii sau primaria locala, dupa caz, are dreptul sa cumpere imobilul si doar daca renunta la acest drept, cladirea poate avea un nou proprietar. Magistratii Tribunalului au constatat ca nu sunt îndeplinite conditiile ascensiunii imobiliare, iar statul nu a renuntat la dreptul sau de preemptiune si a decis respingerea actiunii. Cazul a intrat pe rolul Curtii de Apel, care urmeaza sa dea verdictul final. Magistratii acestei instante vor avea însa de rezolvat o alta problema. Legea 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice stabileste o procedura clara de exercitare a dreptului de preemptiune a statului sau de renuntare la acesta. Conform legii, prima etapa este aceea ca „proprietarii care intentioneaza sa vânda monumente istorice, transmit serviciilor publice deconcentrate ale Ministerului Culturii si Patrimoniului National înstiintarea privind intentia de vânzare, însotita de documentatia stabilita prin ordin al ministrului culturii si patrimoniului national“. Or, în cazul bisericii „Buna Vestire“, nu este vorba de o vânzare.
