„Exceptînd Tara Sfînta, nici o alta tara din lume n-a îndraznit sa-si atribuie calificativul de sfînta. Expresia «Sfînta Rusie» asaza un nimb de sfintenie deopotriva asupra pamîntului rusesc, a poporului si a statului rus. (...) Rezultatul a fost ca statul rus s-a transformat în secta.” (Alain Besançon) Spuneam sec în articolul precedent: „Ideologia lui Putin: Rusia este mare si trebuie sa ramâna si mai mare.” Facând ordine prin baie, pe etajera unde îmi tin îndeobste ziare si reviste, am dat peste un exemplar din cotidianul Bild din 11 ianuarie 2016. De ce l-am pastrat? Avea, pardon, are un interviu de doua pagini cu Vladimir Putin. Titlul? O fraza prescurtata din fraza-cheie rostita de Putin: Grenzen sind für mich nicht wichtig. „Granitele nu sunt importante pentru mine.” Poftim fraza întreaga: „Pentru mine nu sunt importante granitele si teritoriile statale, ci soarta oamenilor.” „Si cum ramâne cu dreptul international?”, îl întreaba unul dintre reporteri. „Trebuie, desigur, sa respecti mereu dreptul international. Asa s-a întâmplat si în cazul Crimeei. Conform Cartei ONU, fiecare popor are dreptul la autodeterminare.” Si ca sa-si arate pe deplin ipocrizia de sobolan intelectual, Putin recurge si la o idee a lui Napoleon cum ca „dreptatea ar fi încarnarea lui Dumnezeu pe pamânt. Reunificarea Crimeei cu Rusia este dreapta.” Ca veni vorba de autodeterminare: stiti câte tari si popoare s-au desprins întru autodeterminare din fosta URSS? 15! Iata-le: 1. Armenia; 2. Azerbaidjan; 3. Belarus; 4. Estonia; 5. Georgia; 6. Kazahstan; 7. Kirgizstan; 8. Letonia; 9. Lituania; 10. Republica Moldova; 11. Rusia; 12. Tadjikistan; 13. Turkmenistan; 14. Ucraina; 15. Uzbekistan. Si fiecare în parte si toate împreuna îl „dor” pe tarul PreaPutin, iar durerea cea mai mare i-a provocat-o, desigur, Ucraina! De unde si razboiul total împotriva acesteia, dus de „Sfânta Rusie”, ultimul imperiu ramas dupa destramarea tuturor imperiilor clasice. Caci chiar si fara cele 15 state, Federatia Rusa înca stapâneste si peste alte popoare, de-ar fi sa ne gândim doar la ceceni, împotriva carora Putin si-a facut „mâna” si numele de Stapân Absolut. Cât despre „soarta oamenilor” care ar fi importanta pentru el, asta se vede zi de zi: îl doare undeva de soarta lor individuala, indiferent daca îs ucraineni, ceceni, baskiri, tatari sau rusi de rusi! Din pacate, Putin nu e nici pe departe singurul care gândeste strict în regim de „granite si teritorii statale” ce trebuie macar controlate (daca nu stapânite) de Moscova. Am pescuit din Adevarul (23.07.23) transcrierea unei discutii dintre „Papusa de fier a lui Putin”, realizatoarea TV Olga Skabeieva, cu parlamentarul Piotr Tolstoi, 54 de ani, vicepresedinte al Dumei de Stat. Skabeieva a sugerat intrarea Rusiei în razboi contra Turciei, precum si lovituri rusesti în România si Bulgaria. Olguta lu' Putin: Suntem gata sa pornim razboi cu Turcia. Erdogan revendica un control la Marea Neagra. Piotr Tolstoi: Olia, nu vom intra în razboi cu Turcia. Olguta lu' Putin: Dar Bulgaria si România? Îi putem, totusi, lovi. Piotr Tolstoi: Olia, îi putem lovi, dar trebuie sa terminam mai întâi în Ucraina, sa nu fim necugetati si prea încrezatori. Tolstoi ar mai fi spus si ca „Bulgaria si România sunt baze NATO“, iar „coasta Bulgariei este plina de cetateni ai nostri”, dar ca, în acelasi timp, cele doua „nu sunt tari cu care trebuie sa fim delicati”. Tare, asta. De parca rusii ar fi fost vreodata delicati când era respectiv e în joc interesul lor imperial! Ca fapt divers, câteva zile mai târziu, Bulgaria s-a „sucit” un pic, prin presedintele ei nu tocmai prieten al Ucrainei, si a decis sa de-a acesteia 30 de blindate, primul ajutor concret cu armament. Bravo, Papuso, punct ochit, punct lovit! Michael Astner este poet, traducator si publicist
