Prima duminica a Postului Mare este numita a Ortodoxiei. La Sfânta Liturghie se citeste un fragment din cea de-a patra Evanghelie (Ioan 1, 43-51). Filip îl aduce pe Natanael la Iisus, prezentat si ca "fiul lui Iosif din Nazaret" (v. 45). Desi Natanael are o prima reactie de neîncredere - "din Nazaret poate fi ceva bun?" (v. 46) - el accepta invitatia si da curs îndemnului "vino si vezi" (v. 46). Faptul ca Iisus îi spune pe nume înainte de a se prezenta si îi arata ca îl cunoaste de când "era sub smochin" (cf. v. 48) poate fi tâlcuit prin aceea ca omul este chemat sa iasa din izolarea adusa de pacat la comuniunea cu Dumnezeu si cu semenii. Primii oameni si-au acoperit cu frunze de smochin goliciunea si s-au ascuns. Si noi, când pacatuim, ne vedem goliciunea - ca "tarâna suntem" - si avem tendinta de a ne ascunde. Dumnezeu este Cel care ne vede si ne cunoaste chiar si în aceasta cadere a noastra, chemându-ne la El prin câte un Filip. Venind la spovedanie, renuntam la frunzele de smochin ale traiului în pacat si, desi adesea cu îndoiala (cu inima strânsa), ne prezentam înaintea lui Dumnezeu asa cum suntem. Daca avem aceasta onestitate si nu suntem vicleni, vom avea încredintarea ca Dumnezeu Însusi ne primeste si ne vorbeste prin duhovnicul din fata noastra. Dupa spovedanie, "mai mari vom vedea" (v. 50), adica ne vom împartasi cu Sfintele Taine în cadrul Liturghiei în care putem vedea "cerul deschizându-se si pe îngerii lui Dumnezeu suindu-se si coborându-se peste Fiul Omului" (v. 51). Euharistia ne învata a nu ne multumi doar cu a ne curati de pacate si a dobândi virtutile, ci la a ne înalta tot mai mult pe Scara Cerului (pe care "suie si coboara îngerii" - cf. Facerea 28, 12), acolo unde este patria dupa care tânjeste inima noastra. *** Ortodoxia nu este o avere pe care o poti cheltui, ci un tezaur la care esti chemat sa contribui. A fi ortodox nu înseamna a te împauna cu mostenirea primita, precum odrasla unui miliardar care sa grabeste sa huzureasca pe banii parintilor. Esti ortodox nu pentru ca te-ai nascut asa, pentru ca ai aceasta dumnezeiasca mostenire - credinta cea dreapta -, ci doar daca tu însuti îti aduci contributia lucrând, nu îngropând talantul primit. Copilul face cinste parintilor când lucreaza el însusi în sensul în care a fost educat de acestia. Nici un copil nu are vreun merit personal pentru faptul de a se fi nascut din parinti de toata isprava. *** Am remarcat adesea cât de violenti sunt la adresa Ortodoxiei unii dintre cei care o parasesc, câte atacuri declanseaza asupra Bisericii. Acesta este semnul cel mai clar ca nu si-au gasit pacea. Modul în care lupta împotriva credintei pe care au lepadat-o denota multa neliniste. Ceva asemanator, psihologic vorbind, se întâmpla cu ateii care nu mai contenesc cu lupta împotriva lui Dumnezeu si a slujitorilor Sai. Cum poti lupta împotriva Cuiva care, dupa parerea ta, nu exista? De ce te-ar deranja un Dumnezeu Caruia Îi negi existenta? Cel mult, ar trebui sa-L tratezi cu indiferenta si pe El, si pe cei care-L urmeaza. Dar e firesc sa existe aceasta framântare, aceasta tulburare la cei care nu-L accepta pe Dumnezeu. Pentru ca în inima lor nu este pace, iar ei stiu cumva - chiar daca nu constientizeaza propriu-zis - ca nu au ajuns acasa, ca sunt fii risipitori, ratacind pe drumurile înselatoare ale acestei lumi. De aceea, pe toti acestia nu-i poti privi decât cu dorul celui care spera în reîntregirea familiei. Care asteapta ca fratele sau sa-si vina în fire. Daca e onest în cautarile sale, acest lucru se va produce. Caci, asa cum spune Parintele Rafail, fiul filosofului Constantin Noica, "Ortodoxia este firea omului". *** Ortodoxia întâlneste de-a lungul veacurilor atâtea provocari, încât nici o generatie nu se poate considera "linistita", hranindu-se dintr-o mostenire la care sa nu aiba nimic de adaugat. Primim în Ortodoxie o zestre spirituala si materiala pe care avem si dreptul, si datoria de a o spori. Mostenirea nu e o povara, ci un dat, un cadru care îti ofera toate conditiile pentru a creste duhovniceste, pentru a te apropia de Dumnezeu. A avea pretentia sa o iei de la zero cu fiecare generatie e ca si cum fiecare familie nou întemeiata ar pleca în mijlocul naturii pentru a redescoperi, prin efort propriu, civilizatia. Ar fi o atitudine pagubitoare si, cu adevarat, retrograda. *** În Ortodoxie, omul învata cum sa ajunga la îndumnezeire, adica sa se uneasca în chip desavârsit cu Dumnezeu, cultivând aceasta relatie de iubire. Acest lucru este posibil pentru ca între om si Dumnezeu nu mai este o prapastie, caci în Iisus Hristos s-au unit dumnezeirea cu firea umana. Drept marturie ca acest lucru este posibil sunt sfintii, cei care s-au lepadat de lume pentru a dobândi dragostea lui Hristos. Aceasta dragoste înflacarata a lui Dumnezeu ne va si judeca pe toti la sfârsitul lumii, va fi ca un suvoi de foc ce va cuprinde toata creatia. Asadar, omul este liber sa aleaga fie iubirea desavârsita, dumnezeiasca, fie neiubirea, numita si "moartea cea de-a doua" (cf. Apocalipsa 21, 8). Acolo unde nu este iubire, acolo este moarte.
